ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești, județul Galați, la data de 15 noiembrie 2004, reclamantul C.A. în calitate de garant ipotecar al debitoarei C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., ca în baza art. 499 2 C. proc. civ. să se încuviințeze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobânzi și cheltuieli de executare să se facă din veniturile imobilului ipotecat și din alte venituri ale sale în rate lunare. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că SC C. SRL a garantat pentru debitoarea C.M. un împrumut la B.A. SA cu imobilul situat în comuna Fundeni, județul Galați (fermă zootehnică compusă din grajduri animale, silozi, drumuri și platforme, amplasată pe suprafața de 6.026 ha.

teren). Reclamantul a mai arătat că întrucât debitoarea nu a achitat suma datorată, contractul de împrumut a fost pus în executare și s-a dispus vânzarea prin licitație publică a imobilului ipotecat. A mai arătat că, între timp, SC C. SRL a fost dizolvată, că proprietatea bunului ipotecat a trecut asupra sa care avea calitatea de asociat unic, precum și faptul că acest bun este producător de venituri. În drept au fost invocate dispozițiile art. 499 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 657 din 28 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1684/2004, Judecătoria Liești, județul Galați, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Liești a apreciat că excepția de necompetență materială și teritorială a instanței invocată de pârâta A.V.A.S.

este întemeiată în raport de dispozițiile art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 cu modificările ulterioare. La Curtea de Apel București cauza a fost înregistrată pe rolul secției a VI-a comercială sub nr. 490/2005. Prin sentința comercială nr. 42 din 11 martie 2005, Curtea de Apel București a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile ca neîntemeiată și a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamantul C.A. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul critică pentru nelegalitate sentința atacată arătând că în mod greșit Curtea de Apel București a susținut că, potrivit O.U.G.

nr. 51/1998, numai A.V.A.S. poate hotărî cu privire la eșalonarea încasării creanțelor întrucât prevederile art. 499 C. proc. civ. își găsesc aplicarea și în această cauză și instanța poate dispune eșalonarea sumei datorate. Examinând recursul prin prisma motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Astfel, A.V.A.S. a procedat legal la executarea garanției sale imobiliare iar, potrivit art. 12 lit. f) din O.U.G. nr. 51/1998, „În vederea îndeplinirii rolului său, A.V.A.S. are următoarele atribuții speciale: f) valorificarea creanțelor neperformante, creanțelor comerciale și a creanțelor fiscale preluate, la valoarea nominală a acestora prin: plata eșalonată efectuată de debitor după încheierea unei convenții de eșalonare cu A.V.A.S., asigurată în mod corespunzător cu garanții”.

Rezultă că ne aflăm în prezența unei proceduri speciale, derogatorie de la procedura de drept comun și deci, potrivit acestei proceduri speciale, numai A.V.A.S. poate hotărî cu privire la eșalonarea încasării creanțelor, neavându-și aplicarea prevederile art. 499 C. proc. civ., care conferă instanței de executare dreptul de a încuviința ca plata datoriei să se facă eșalonat. Ca atare instanța, în mod corect, a apreciat acțiunea reclamantului ca inadmisibilă. De altfel, chiar și în raport de prevederile art. 499 C. proc. civ. acțiunea reclamantului este nefondată întrucât, potrivit acestui text, instanța de executare poate eșalona plata datoriei pe maxim 6 luni ori, reclamantul a cerut eșalonarea datoriei sale pe timp de zece ani cu trei ani de grație.

Pentru cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.A. în calitate de garant ipotecar al debitoarei C.M., împotriva sentinței nr. 42 din 11 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.