ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Liești, județul Galați, la data de 15 noiembrie 2004, reclamantul

C.A. în calitate de garant ipotecar al debitoarei C.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., ca în baza art. 499

2

C. proc.

civ. să se încuviințeze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobânzi și

cheltuieli de executare să se facă din veniturile imobilului ipotecat și din

alte venituri ale sale în rate lunare.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că SC C. SRL a garantat pentru debitoarea C.M. un împrumut la B.A. SA cu

imobilul situat în comuna Fundeni, județul Galați (fermă zootehnică compusă din

grajduri animale, silozi, drumuri și platforme, amplasată pe suprafața de 6.026

ha. teren).

Reclamantul a mai arătat că întrucât

debitoarea nu a achitat suma datorată, contractul de împrumut a fost pus în

executare și s-a dispus vânzarea prin licitație publică a imobilului ipotecat.

A mai arătat că, între timp, SC C.

SRL a fost dizolvată, că proprietatea bunului ipotecat a trecut asupra sa care

avea calitatea de asociat unic, precum și faptul că acest bun este producător

de venituri.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 499 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 657 din 28

decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1684/2004, Judecătoria Liești,

județul Galați, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria

Liești a apreciat că excepția de necompetență materială și teritorială a

instanței invocată de pârâta A.V.A.S. este întemeiată în raport de dispozițiile

art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 cu modificările ulterioare.

La Curtea de Apel București cauza a

fost înregistrată pe rolul secției a VI-a comercială sub nr. 490/2005.

Prin sentința comercială nr. 42 din

11 martie 2005, Curtea de Apel București a respins excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile ca neîntemeiată și a respins, ca inadmisibilă, cererea

reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen, reclamantul C.A.

În motivarea recursului său,

întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul

critică pentru nelegalitate sentința atacată arătând că în mod greșit Curtea de

Apel București a susținut că, potrivit O.U.G. nr. 51/1998, numai A.V.A.S. poate

hotărî cu privire la eșalonarea încasării creanțelor întrucât prevederile art. 499

C. proc. civ. își găsesc aplicarea și în această cauză și instanța poate

dispune eșalonarea sumei datorate.

Examinând recursul prin prisma

motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Astfel, A.V.A.S. a procedat legal la

executarea garanției sale imobiliare iar, potrivit art. 12 lit. f) din O.U.G. nr.

51/1998, „În vederea îndeplinirii rolului său, A.V.A.S. are următoarele

atribuții speciale: f) valorificarea creanțelor neperformante, creanțelor

comerciale și a creanțelor fiscale preluate, la valoarea nominală a acestora

prin: plata eșalonată efectuată de debitor după încheierea unei convenții de

eșalonare cu A.V.A.S., asigurată în mod corespunzător cu garanții”. Rezultă că

ne aflăm în prezența unei proceduri speciale, derogatorie de la procedura de

drept comun și deci, potrivit acestei proceduri speciale, numai A.V.A.S. poate hotărî

cu privire la eșalonarea încasării creanțelor, neavându-și aplicarea

prevederile art. 499 C. proc. civ., care conferă instanței de executare dreptul

de a încuviința ca plata datoriei să se facă eșalonat. Ca atare instanța, în

mod corect, a apreciat acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.

De altfel, chiar și în raport de

prevederile art. 499 C. proc. civ. acțiunea reclamantului este nefondată

întrucât, potrivit acestui text, instanța de executare poate eșalona plata

datoriei pe maxim 6 luni ori, reclamantul a cerut eșalonarea datoriei sale pe

timp de zece ani cu trei ani de grație.

Pentru cele de mai sus Înalta Curte

urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul C.A. în calitate de garant ipotecar al debitoarei C.M., împotriva

sentinței nr. 42 din 11 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.