ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5221/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5221/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin cererea

înregistrată sub nr. 1357/COM/2005 pe rolul Tribunalului Galați, secția

comercială, reclamanta A.R.B. LTD Republica Federală Germania a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele S.C. S. SRL Galați și S.C A.S. SRL Galați anularea

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 763 din 12 august 2004

de BNP „C.I. D." Galați prin care pârâta SC S. SRL Galați a vândut pârâtei

S.C A.S. SRL Galați Hotelul „S." (fost C.C.R.), restabilirea situației

anterioare în sensul readucerii bunului în patrimoniul pârâtei S.C S. SRL

Galați, rectificarea corespunzătoare a Cărții Funciare a imobilului și

obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt

a cererii, reclamanta a arătat că la data de 27 octombrie 1997 a împrumutat

pârâtei S.C S. SRL Galați (la acel moment S.C S. SA Galați) suma de 3.200.000

DM, pentru garantarea acestui împrumut instituindu-se o ipotecă asupra acestui

hotel.

S-a mai arătat că

împrumutul nu a fost restituit în condițiile stipulate contractual, motiv

pentru care a debutat executarea silită a pârâtei S.C S. SRL Galați, pe parcursul

executării silite reclamanta fiind informată de existența contractului de

vânzare-cumpărare nr. 763 din 12 august 2004 și de faptul că ipoteca sa

transcrisă sub nr. 15853/3 decembrie 1997 nu a fost menționată în cartea

funciară, deși fusese menționată în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni

imobiliare.

Totodată, reclamanta

a mai arătat că vânzarea imobilului în litigiu s-a făcut cu scopul de a frauda

interesele sale având în vedere că vânzătoarea-pârâtă avea cunoștință de

existența ipotecii și se obligase prin contractul de împrumut să nu transfere

dreptul de proprietate până la achitarea integrală a debitului și având în

vedere că pârâta-cumpărătoare nu a depus nici o diligentă în vederea aflării

situației juridice a imobilului, iar prețul de aproximativ 150.000 EURO este

total neserios și reprezintă în fapt o cauză ilicită la încheierea

contractului, conducând la sancționarea contractului de vânzare-cumpărare.

În dovedirea acțiunii

reclamanta a solicitat administrarea probelor cu interogatoriu, acte și

expertiză imobiliară.

În drept a invocat

dispozițiile art. 948 C. proc. civ. pct; art. 4, art. 975 și art. 1.303 C. civ.

Prin Sentința comercială nr. 908 din 8 septembrie 2005, Tribunalul Galați,

secția comercială, și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei

în primă instanță în favoarea Judecătoriei Galați, apreciind că în conform

dispozițiile art. 1, art. 3 pct. 1 și 2 C. com. în referire la art. 43-59 și

60-63 C. com. contractul de vânzare-cumpărare în discuție are natură civilă iar

nu comercială, motiv pentru care competența în primă instanță aparține

Judecătoriei conform dispozițiile art. 1 pct. 1 în referire la art. 2 pct. 1

lit. b) C. proc. civ.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, prin Decizia civilă nr. 237/R din 10

martie 2006 Curtea de Apel Galați admițând recursul, și modificând sentința

recurată în sensul că a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Galați de soluționare în primă instanță a cauzei și a dispus scoaterea cauzei

de pe rolul secției comerciale și înregistrarea pe rolul secției civile a

acestei instanțe.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de recurs a reținut că scopul declarat și urmărit de

reclamantă este de readucere a bunului imobil în patrimoniul debitoarei sale, astfel

că acțiunea este patrimonială și instanța competentă este cea prescrisă pe

criteriile valorice prevăzute de art. 1-2 C. proc. civ. pentru acțiuni civile,

astfel că în cauză sunt aplicabile disp. art. 2 alin (1) lit. b) C. proc. civ.

Pe rolul secției civile cauza a fost înregistrată sub nr. 114/121/2006. Prin

întâmpinare, pârâta SC A.S. SRL Galați a invocat excepțiile necompetenței

materiale a Tribunalului și excepția netimbrării la valoarea acțiunii, precum

și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a interesului

legitim al acesteia în promovarea acțiunii. La momentul susținerii excepțiilor,

pârâta S.C A.S. SRL Galați a renunțat la excepția lipsei calității procesuale

active și a solicitat respingerea acțiunii pentru împlinirea termenului de

prescripție extinctivă în ceea ce privește promovarea acțiunii, notării

ipotecii și executării silite a creanței.

Prin Încheierea din

data de 27 octombrie 2006 Tribunalul a respins excepția netimbrării acțiunii

având în vedere că la dosarul nr. l357/COM/2005 al Tribunalului Galați s-a

depus taxa judiciară de timbru de 8.600 lei (fila 32 dosar) și a verificat și

calitatea procesuală activă a reclamantului, constatând că acesta are calitate

procesuală activă având în vedere certificatul nr. 488/2004 al Notarului B. M.

- Raemisch (filele 50-54 și 59-60 dosar) din care rezultă că reclamanta este

succesoarea în drepturile F.B. Bank AG, Germania.

Prin Încheierea din

data de 31 octombrie 2006 Tribunalul a respins de asemenea excepțiile lipsei

interesului reclamantei în promovarea acțiunii și prescripției extinctive

privind promovarea acțiunii, executării silite și notării ipotecii având în

vedere că reclamanta a demonstrat că este titulara unei creanțe împotriva

pârâtei S.C S. SRL Galați, această pârâtă a înstrăinat un drept din patrimoniul

său care ar conduce la insolvabilitate și readucerea dreptului în patrimoniul

pârâtei ar da posibilitatea reclamantei să se îndestuleze silit, având în

vedere că titlurile reclamantei (cele două hotărâri ale instanțelor germane)

sunt pronunțate în lunile iunie și noiembrie 2002, că aceste două hotărâri au

fost recunoscute în România și s-a încuviințat executarea lor silită în luna

noiembrie 2004, că s-au realizat acte de executare în termenul de prescripție

defipt de lege și că ipoteca în discuție fusese evidențiată în registrele de

transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare conform legii aplicabile la momentul

încheierii contractului de ipotecă, iar evidențierea, notarea ipotecii și în

cartea funciară a imobilului nu este supusă termenului general de prescripție

extinctivă de trei ani.

La solicitarea

părților Tribunalul a administrat proba cu acte și la solicitarea reclamantei a

administrat și proba cu expertiză tehnică imobiliară privind evaluarea

hotelului în litigiu.

Tribunalul Galați,

prin Sentința civilă nr. 1040 din 23 mai 2007 a admis acțiunea în parte, a

dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta S.C S.

SRL Galați, în calitate de vânzătoare și pârâta S.C A.S. SRL Galați, în

calitate de cumpărătoare, având ca obiect dreptul de proprietate privind

Hotelul S. (fost C.C.R.) situat în Galați str. G. C. nr. 2, contract de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 763 din 12 august 2004 de BNP

„C.P.D." Galați, și a constatat inopozabilitatea contractului menționat

față de A.R.B. LTD - Germania, până la concurența creanței sale recunoscută

prin Sentința civilă nr. 996 din 18 noiembrie 2004 a Tribunalului București,

secția a IV - a civilă, pronunțată în dosarul nr. 2561/2004.

De asemenea, a

respins ca nefondate capetele de cerere privind restabilirea situației

anterioare în sensul readucerii bunului în patrimoniul pârâtei S.C S. SRL

Galați și privind rectificarea cărții funciare a imobilului în acest sens.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut pe baza probelor administrate (acte și expertiză

tehnică imobiliară, planșe fotografice) că reclamanta are un drept de creanță

împotriva pârâtei-debitoare S.C S. SRL Galați în sumă de peste 1,85 milioane

EURO, certă, lichidă și exigibilă, potrivit hotărârilor judecătorești,

pronunțate de instanțele germane și a Sentinței civile nr. 996/2004 pronunțată

de Tribunalul București, și este anterioară încheierii contractului de

vânzare-cumpărare nr. 763/2004.

Apreciază că frauda

debitorului S.C S. SRL Galați, este demonstrată de faptul că prin contractul de

împrumut încheiat cu antecesoarea reclamantei, s-a obligat să nu înstrăineze

imobilul ipotecat până la rambursarea integrală a creditului și că a vândut

unicul bun din fondul de comerț pe care îl avea la un preț derizoriu.

De asemenea prima

instanță, reține că, complicitatea la fraudă a pârâtei S.C A.S. SRL Galați,

este dovedită pe de o parte de dimensiunea prețului, iar pe de altă parte de

relațiile strânse a celor două părți contractante, demonstrate prin faptul că

derulau și alte afaceri, având sediul în același imobil, precum și faptul că

aceasta a solicitat dizolvarea judiciară, respinsă irevocabil de către Curtea

de Apel Galați, și s-a încercat în anul 2004 executarea silită a creanței prin

valorificarea hotelului.

Față de admiterea

acțiunii revocatorii, prima instanță a constatat că acest contract de vânzare

cumpărare nu este opozabil reclamantei-creditoare A.R.B. LTD Germania, și că

față de efectele acestei acțiuni capetele de cerere privind restabilirea situației

anterioare și rectificarea cărții funciare în sensul că în litigiu ar fi

reintrat în patrimoniul S.C S. SRL Galați, nu pot fi primite.

Împotriva Sentinței

civile nr. 1040/2007 a Tribunalului Galați, în termen legal a declarat apel

pârâta S.C A.S. SRL Galați, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în

sensul că instanța de fond a interpretat greșit obiectul acțiunii cu care a

fost investită schimbând natura acesteia, pronunțându-se în limitele unei alte

cereri și unui temei de drept diferit.

În ceea ce privește

prețul considerat de instanța de fond, derizoriu, apreciază că nu poate fi

primit în condițiile în care este rezultatul unui consimțământ liber exprimat

de părți și că suma de 5.600.000 lei este cea reală convenită de acestea,

putând fi apreciată un preț inferior valorii bunului dar nicidecum derizoriu,

caz în actul este valabil.

De asemenea, susține

că în privința complicității terțului beneficiar la fraudă, pentru a fi

admisibilă acțiunea pauliană, trebuie făcută distincție între actele cu titlu

gratuit și cele cu titlu oneros.

Dacă pentru primele

este de ajuns să se dovedească existența unei intenții frauduloase din partea

debitorului, în ceea ce privește actele cu titlu oneros este obligatoriu să se

dovedească că terțul beneficiar al actului a fost complice la fraudă, în speță,

din certificatul de sarcini, a rezultat că imobilul ce urma a fi înstrăinat ura

cu mențiunea unui contract de închiriere în favoarea S.C S.S. SRL, și

împrejurarea că la acel moment ipoteca reclamantei nu figura înscrisă în cartea

funciară nu îi poate fi imputabilă.

Și ultimul aspect

invocat este acela că prima instanță nu a acordat importanța cuvenită

susținerilor sale referitoare la faptul că în speță nu s-a probat

insolvabilitatea debitorului, pe de o parte, iar pe de altă parte nu s-a avut

în vedere că acțiunea pauliană având caracter subsidiar, în sensul că numai în

situația demonstrării imposibilității de a recupera alte bunuri care să acopere

creanța debitorului și nici nu reține alte modalități de îndestulare,

creditorul poate cere anularea actelor cu titlu oneros încheiat de acesta.

Curtea a reținut că

din petitul acțiunii și temeiul invocat de reclamantă, art. 975 C. civ.,

rezultă fără putință de tăgadă că instanța de fond a fost investită cu o

acțiune pauliană sau revocatorie, care a avut ca scop invalidarea actului

juridic încheiat, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 763 din

12 august 2004 de BNP C.P.D. Galați, în frauda drepturilor sale și în

beneficiul terțului.

Se constată că

părțile au avut reprezentarea clară a obiectului cererii, cu atât mai mult cu

cât a fost formulată în nume propriu, în virtutea unui beneficiu acordat în mod

expres de către lege în vreme ce o acțiune subrogatorie la care face referire

apelanta-pârâtă, reclamantul nu poate acționa decât în numele debitorului

nediligent, ceea ce în speță nu este cazul. Din probe rezultă că S.C S. SRL

Galați, nu a neglijat să-și valorifice anumite drepturi de la S.C. A.S. SRL

Galați, ci împreună au acționat fraudulos, în dauna băncii creditoare.

În ceea ce privește

prețul din actele dosarului, rezultă că S.C S. SRL Galați (imobil cu 10 etaje

aflat în centrul civic al municipiului Galați) a fost înstrăinat la o sumă care

nu reflectă valoarea reală a bunului, respectiv 150.000 EURO, în condițiile în

care același bun a fost adjudecat în procedura de executare silită la 4.028.153

EURO, ceea ce vădește intenția de fraudare a creditorilor.

Susținerea apelantei

că atât timp cât părțile au convenit la acest preț actul este valabil, a fost

acceptată deoarece bunul în anul 1998 a fost evaluat la aproximativ 3.152.109

DOLARI S.U.A. pentru garantarea unui credit acordat de bancă în sumă de

2.000.000 EURO, iar raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit la data

vânzării avea aproximativ o valoare de 894.157 EURO.

În consecință, față

de aceste valori stabilite, suma de 150.000 EURO la care a fost înstrăinat

imobilul a fost considerată „derizorie” așa cum, în mod justificat a

concluzionat și instanța de fond, scopul fiind fraudarea intereselor creditoarei-reclamante.

În ceea ce privește

condițiile de admisibilitate a unei astfel de acțiuni s-a reținut că în speță

în mod corect prima instanță a constatat că prin actul atacat s-a pricinuit un

prejudiciu creditoarei - reclamante care are o creanță certă, lichidă și

exigibilă, a fost încheiat fraudulos de către debitor, iar terțul dobânditor a

fost complice la fraudă. Astfel, inițial S.C S. SRL Galați a încheiat cu

reclamanta un contract de credit și un contract de ipotecă ce a fost făcută

publică prin înscrierea acesteia în Registrul de transcripțiuni și înscripțiuni

sub nr. 1583 din 3 decembrie 1997, credit care însă nu a fost rambursat, motiv

pentru care banca a început procedura în fața instanțelor germane.

După pronunțarea

celor două hotărâri judecătorești de către instanțele germane, S.C S. SRL

Galați a procedat la înstrăinarea unicului bun din patrimoniul acesteia (așa

cum rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc) cu toate

că prin contractul de ipotecă art. 4.4, s-a obligat să nu-l vândă sau transfera

total sau parțial până la achitarea integrală a creditului.

Mai mult decât atât,

frauda și complicitatea la fraudă constau în faptul că în momentul încheierii

contractului de vânzare cumpărare, când s-a deschis cartea funciară, nu s-a

solicitat și menționarea ipotecii, așa cum corect a reținut și prima instanță.

În consecință, toate

aceste elemente dovedesc atât intenția debitorului-vânzător de a-și crea o

stare de insolvabilitate cât și complicitatea dobânditorului.

De asemenea,

complicitatea terțului dobânditor este evidentă și rezultă din actele depuse la

dosar, certificat emis de ORC, conținutul contractului de vânzare cumpărare,

hotărârea Tribunalului Galați de dizolvare a S.C S. SRL Galați) în sensul că

ambele societăți comerciale au același sediu și același asociat.

Mai mult decât atât,

terțul dobânditor a încercat să împiedice soluționarea cauzei prin formularea

unei cereri de dizolvare a S.C S. SRL Galați, care însă a fost respinsă. În

aceste condiții convenția frauduloasă între părțile contractante este evidentă.

Referitor la ultimul

motiv invocat, nu s-a putut reține că acțiunea rămâne lipsită de interes în

condițiile în care creditorul și-a valorificat creanța, deoarece interesul

acestuia subzistă până la finalizarea procedurii de executare și îndestulare

totală sau parțială a băncii.

Pentru aceste

considerente, Curtea de Apel Galați în baza art. 296 C. proc. civ. a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâta S.C A.S. SRL Galați împotriva Sentinței

civile nr. 1040 din 23 mai 2007.

Împotriva Deciziei

civile nr. 459/A din 6 decembrie 2007 a declarat recurs prin care a susținut

următoarele critici de nelegalitate.

În susținerea

primului motiv de recurs, se susține că, analizând considerentele hotărârii

recurate, soluția de respingere a apelului declarat de pârâta SC A.S. SRL apare

justificată de multitudinea motivelor contradictorii sau străine pricinii cu

care a operat instanța de apel.

Se susține că,

pornind de la cele două diferențe care țin de natura juridică și efectele

dintre cele două acțiuni date, care totuși a făcut necesară tratarea lor în

două texte distincte de lege se solicită a se constata că în speță, reclamanta

a învestit tribunalul cu acțiune pauliană care avea ca unică solicitare

anularea actului fraudulos întocmit de debitorul sau în timp ce instanța de

fond, cu încălcarea principiului disponibilității, s-a pronunțat pe temeiul și

în condițiile unei acțiuni subrogatorii dispunând revocarea contractului de

vânzare cumpărare și constatând totodată și inopozabilitatea acestuia față de

creditoarea reclamantă, soluție și termeni proprii acțiunii subrogatorii.

Acest considerent ar

fi vădit străin atât raporturilor juridice dintre părți, susținerilor făcute de

apelanta pârâtă, cât și rezolvării corecte a pricinii.

O altă critică

vizează aprecierea elementelor care demonstrau complicitatea la fraudă a

dobânditorului, susținându-se că trebuia să apară mai mult decât evident faptul

că la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare a hotelului, respectiv

12 august 2004, din conținutul certificatului de sarcini prevăzute în extrasul

de carte funciară nr. 4752/2004 eliberat de Judecătoria Galați cu privire la

sarcinile înscrise la dreptul de proprietate, lipsea orice mențiune privitoare

la existența ipotecii reclamantei intimate A.R. B. LTD, această mențiune

apărând înscrisă doar ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. 5466 din 4

noiembrie 2005 a Judecătoriei Galați.

Cu privire la

înlăturarea criticii privind subsidiaritatea promovării acțiunii revocatorii și

a lipsei de interes a cauzei pentru reclamantă se consideră că instanța de apel

a înlăturat aceste critici cu motivarea că nu se poate reține că acțiunea

rămâne lipsită de interes în condițiile în care creditorul și-a valorificat

creanța deoarece interesul acestuia subzistă până la finalizarea procedurii de

executare și îndestulare totală sau parțială a băncii.

Al doilea motiv de

recurs vizează incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Acestui motiv de

recurs se circumscrie deplin critica eronat înlăturată de instanța de apel, ca

instanță de fond, interpretând greșit obiectul acțiunii cu care fusese

investită, a schimbat natura acesteia, pronunțându-se în limitele unei alte

cereri și unui temei de drept diferit.

Pornind de la petitul

acțiunii și întemeierea în drept pe dispozițiile art. 975 C. civ. era evident

că reclamanta în calitate de creditoare și invocând existența garanției de gaj

general pe care o reprezenta patrimoniul debitorului său, formulase o acțiune

revocatorie sau pauliană a actului juridic de vânzare cumpărare a Hotelului S.

denunțat ca prejudiciabil, iar instanța a dispus revocarea contractului de

vânzare cumpărare încheiat între pârâta SC S. SRL în calitate de vânzătoare și

pârâta SC A.S. SRL în calitate de cumpărătoare având ca obiect dreptul de

proprietate privind Hotelul S., contract autentificat sub nr. 763/2004 la BNP

C.D. și constată inopozabilitatea acestui contract față de creditoare A.R.B.

LTD până la concurența creanței sale recunoscută prin Sentința civila nr.

996/2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, mențiuni dispozitive

proprii acțiunii subrogatorii întemeiată pe dispozițiile art. 974 C. civ.

Al treilea motiv de

recurs vizează incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce ar consta în greșita

identificare și reținere de către instanțe a elementelor necesare admiterii

acțiunii pauliene, respectiv încălcarea prevederilor art. 975 C. civ.

În ceea ce privește

prețul, acesta a fost considerat „derizoriu" de către instanțe, fără a

raporta această apreciere la elementele care determinau formarea lui la

momentul vara anului 2004.

Cu privire la acest

aspect, se solicită a se constata că prețul de 5.600.000.000 lei a fost

stabilit pe baza unei expertize de specialitate (lucrarea ing. E.C.) și că

vânzarea negociată a hotelului venea după o încercare de vânzare silită a

acestuia în anul 2003, când executorul judecătoresc pentru un preț inițial de

32.000.000.000 lei a fost obligat să-l reducă cu 25% și apoi 10% pentru ca mai

apoi să închidă licitația din lipsă de participanți.

În privința creditorului

ipotecar, până la momentul întabularii dreptului de ipotecă, la fel ca și noul

proprietar al imobilului care nu și-a întabulat dreptul, creditorul ipotecar nu

este decât titularul unui drept de creanță opozabil inter partes precum și

dobânditorilor de rea-credință și celor cu titlu gratuit al aceluiași bun sau

drept. Pentru admisibilitatea acțiunii pauliene în privința complicității

terțului beneficiar la frauda trebuia făcută distincția între actele cu titlu

gratuit și cele cu titlu oneros.

Este evident în

aceste condiții că apelanta a realizat toate demersurile pe care le impunea

încheierea unui asemenea act juridic, legea specială privind cadastrul și

publicitatea imobiliară, iar împrejurarea că la acel moment ipoteca reclamantei

intimate nu figura înscrisă, nu îi poate fi nicicum imputabila.

În fine, se susține

că instanța nu a acordat relevanță susținerilor referitoare la împrejurarea că

pe de o parte, reclamanta intimata a promovat acțiunea de față fără a face nici

o dovadă cu privire la patrimoniul pe care îl putea deținea la momentul

respectiv debitoarea sa SC S. SRL, caz în care lipsește condiția probării

insolvabilității debitorului iar, pe de altă parte, nu a observat că acțiunea

pauliană are întotdeauna caracter subsidiar, în sensul că numai în situația

demonstrării imposibilității de a recupera alte bunuri care să acopere creanța

debitorului și nici nu deține alte modalități de îndestulare, creditorul poate

cere anularea actelor cu titlu oneros încheiate de acesta.

Analizând recursul declarat

prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ. prevăd că poate fi cerută modificarea unei hotărâri, când

aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

Susținerile

recurentei pârâte privind incidența acestui motiv de nelegalitate nu se

justifică. Pentru a fi aplicabil art. 304 pct. 7 C. proc. civ. motivarea

hotărârii ar trebui să fie sumară sau confuză sau să cuprindă motive

contradictorii, ori în speță, decizia Curții de Apel cuprinde atât

considerentele de fapt, cât și cele de drept în temeiul cărora instanța și-a

format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile

părților.

Astfel, atât în

privința celor două diferențe dintre acțiunile pauliană și subrogatorie -

invocate de recurentul-pârât, cât și a aprecierii elementelor care demonstrau

complicitatea la fraudă a dobânditorului, precum și a criticii privind

subsidiaritatea promovării acțiunii revocatorii și a lipsei de interes a cauzei

pentru reclamantă, instanța de apel a procedat la o motivare corespunzătoare,

conform dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.

În considerentele

deciziei se menționează în mod neechivoc că instanța de fond a fost învestită

cu o acțiune pauliană sau revocatorie, ce a avut drept scop invalidarea actului

juridic încheiat în frauda drepturilor sale și în beneficiul terțului (contract

de vânzare-cumpărare nr. 763 din 12 august 2004 încheiat de BNP C.D.). S-a mai

reținut că frauda debitorului SC S. SRL Galați a fost demonstrată prin faptul

că prin contractul de împrumut încheiat cu antecesoarea reclamantei s-a obligat

să nu înstrăineze imobilul ipotecat până la rambursarea integrală a

creditorului contractat.

Ulterior, SC S. SRL a

solicitat deschiderea de carte funciară asupra imobilului în vederea vânzării

fără să verifice sau să solicite preluarea sarcinilor cuprinse în Registrul de

transcripțiuni și inscripțiuni, pentru ca mai târziu să procedeze la

înstrăinarea bunului imobil după pronunțare, de către instanța germană a celor

două hotărâri judecătorești ce urmau să constituie titlu executoriu împotriva

sa.

Instanța de apel a

reținut în considerentele deciziei și existența complicității la fraudă a SC

A.S. SRL care a cunoscut situația juridică a bunului și a acționat în

consecință cu vânzătorul pentru fraudarea drepturilor numitei A.R.B. LTD

București.

Al doilea motiv de

recurs ce vizează aplicabilitatea art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în privința

înlăturării criticii privind interpretarea obiectului acțiunii nu poate fi

primit. Instanța de apel a interpretat în mod just actul juridic dedus

judecății și nu a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia.

Curtea de apel a

interpretat în mod corect natura juridică a actului juridic dedus judecății,

reținând că acțiunea cu care s-a învestit instanța este cea întemeiată pe

dispozițiile art. 975 C. proc. civ. (acțiunea pauliană sau revocatorie) și nu

pe dispozițiile art. 974 C. proc. civ., așa cum susține recurenta.

Acțiunea pauliană

care reprezintă o acțiune în anulare sau revocare are drept scop invalidarea

(lipsirea de efecte juridice) a actului juridic încheiat în frauda drepturilor

creditorului. Acțiunea are drept efect anularea sau resciziunea actului

fraudulos încheiat între debitor sau cel de-al treilea detentor, și aceasta

rezultă chiar din natura acțiunii intentate.

Sub acest aspect,

susținerea recurentei în sensul că instanța nu putea dispune revocarea

contractului, câtă vreme a fost învestită cu o cerere în anulare nu se

circumscrie motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., nefiind vorba aici de o schimbare a naturii actului juridic dedus

judecății.

Revocarea în materia

acțiunii pauliene vizează inopozabilitatea actului fraudulos față de creditorul

titular al cererii. În speță acțiunea a fost promovată în nume propriu de

reclamantă, în scopul sancționării actului considerat fraudulos de aceasta și

prin care debitoarea și-a creat o stare de insolvabilitate, și nu de

reclamantă, în numele debitorului său nediligent pentru a ne afla în prezența

unei acțiunii subrogatorii, așa cum consideră recurenta.

Sub aspectul

efectelor sale, acțiunea revocatorie duce la desființarea actelor, întocmai ca

și acțiunea în anularea unui act juridic. Totuși, ea se deosebește de aceasta

din urmă, deoarece acțiunea în anulare produce efecte față de orice persoană,

pe când acțiunea revocatorie produce efecte doar între creditor și terțul

dobânditor.

Nici susținerile

recurentei-pârâte privind motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. nu se justifică, instanța de apel a interpretat și aplicat în

mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 975 C. proc. civ. în

privința constatării ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a

acțiunii pauliene.

Pentru a fi incidente

dispozițiile art. 975 C. proc. civ. actul a cărui inopozabilitate se solicită

prin acțiunea pauliană trebuie să conțină, în rezultatul pe care-l urmărește un

prejudiciu final în frauda creditorului, care să-l facă pe debitor insolvabil

sau să-i sporească insolvabilitatea. În cauză, reclamanta a produs dovada că la

data promovării acțiunii, era titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile

în cuantum de 3.000.000 EURO împotriva SC S. SRL, și încheierea contractului de

vânzare-cumpărare având ca obiect hotelul S. a pus debitoarea în

imposibilitatea îndeplinirii obligației asumate față de bancă.

De asemenea, contractul

de vânzare-cumpărare a fost încheiat în frauda drepturilor reclamantei, fiind

dovedită și complicitatea la fraudă a SC A.S. SRL.

Astfel, în mod corect

s-a reținut de instanța de apel că S.C S. SRL și-a încălcat obligația asumată

prin contractul de ipotecă de a nu înstrăina imobilul ipotecat până la

rambursarea integrală a creditului contractat; aceeași societate a solicitat

deschiderea de Carte Funciară asupra imobilului, în vederea vânzării, fără a

solicita preluarea sarcinilor cuprinse în Registrul de transcripțiuni și

inscripții, ulterior a înstrăinat bunul imobil după pronunțarea de către

instanțele germane a celor două hotărâri judecătorești ce urmau să constituie

titlul executoriu împotriva sa.

În privința criticii

privind prețul obținut în urma vânzării, acesta a fost obținut printr-o

procedură de executare silită, în care orice potențial cumpărător cunoștea

caracterul litigios al bunului; prețul a fost corect apreciat drept derizoriu

(5.600.000.000) față de prețul de adjudecare al aceluiași imobil în procedura

de executare silită cu 28.000.000.000 ROL de instanța de judecată.

Nici criticile

recurentei pârâte privind distincția dintre caracterul oneros sau gratuit al

actului într-o acțiune pauliană, ca de altfel nici cel privind caracterul

subsidiar al acțiunii pauliene nu pot atrage nelegalitatea deciziei recurate.

În ceea ce privește

frauda debitorului, care constă în aceea că debitorul a avut cunoștință de

rezultatul păgubitor

al actului față de creditor, nu prezintă nicio relevanță faptul că actul este

cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. În privința complicității la fraudă a

terțului, aceasta trebuie îndeplinită numai atunci când se atacă un act cu

titlu oneros. Or, în speță, s-a dovedit atât frauda debitorului, cât și

complicitatea la fraudă a terțului, acesta cunoscând că prin încheierea actului

atacat debitorul a devenit insolvabil. De asemenea, nu se poate reține

caracterul subsidiar al acțiunii pauliene, câtă vreme prejudicierea

creditorului s-a concretizat în faptul că prin încheierea actelor atacate

debitorul și-a creat acea stare de insolvabilitate; micșorându-se activul

patrimonial al debitorului, a fost prejudiciat creditorul.

Această acțiune este

reglementată în scopul desființării actului respectiv, acțiunea întemeiată pe

art. 975 C. proc. civ. având o configurație autonomă, ea fiind o acțiune în

inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda drepturilor creditorului

său.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 C. proc.

civ. urmând a se menține decizia civilă ca legală.

Cu privire la cererea

de intervenție accesorie formulată de SC S.I. SRL și A.M. în interesul

reclamantei, în baza art. 51-55 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție o va admite, dat fiind faptul că aceasta a fost formulată de

intervenienți pentru apărarea drepturilor reclamantei a cărei acțiune a fost

admisă, soluția fiind menținută în căile de atac promovate.

Având în vedere

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., fiind dovedită culpa procesuală a

recurentei - pârâte, Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga pe aceasta

la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător, către

intimata reclamantă și către intervenienți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC A.S. SRL împotriva Deciziei civile nr. 459/A din 6 decembrie 2007

a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Admite cererea de

intervenție accesorie formulată de SC S.I. SRL și A.M. în interesul

reclamantei.

Obligă pe

recurenta-pârâtă SC A.S. SRL la plata sumei de 106.273,27 RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A.R.B. LTD București și la

plata sumei 5.950 RON, cu același titlu, către intervenienta SC S.I. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG