ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5900/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5900/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 580 din 10

aprilie 2000 a Tribunalului Dolj a fost disjunsă judecata cererii de chemare în

garanție formulată de SC B. SA, devenită B.C.R., împotriva M.F. și B.I.R.M.

Italia, fiind soluționată prin aceeași sentință cererea principală în sensul

admiterii acțiunii SC P.G. SA Craiova și obligării pârâtei B.C.R. să înlăture

reclamanta de la poziția de debitoare pentru suma de 67.211,16 mărci germane.

După disjungerea dispusă cererea de

chemare în garanție formulată de SC B. SA, ce a fuzionat cu B.C.R., a fost

înregistrată formând obiectul dosarului nr. 881/C/2000 al Tribunalului Dolj.

Prin sentința nr. 5876 din 2

octombrie 2003 a Tribunalului Dolj, dată în dosarul nr. 881/2000 a fost

declinată competența soluționării acestei cereri de chemare în garanție în

favoarea Tribunalului București cu motivarea că părțile au înțeles în

scrisoarea de garanție bancară din 25 septembrie 1997, izvorul raportului

juridic dedus judecății, să supună litigiul acestei instanțe.

Tribunalul București, prin sentința

comercială din 16 septembrie 2005 a secției a VI-a comerciale (dosar nr. 20046/2003)

a admis excepția necompetenței acestei instanțe și a declinat competența

soluționării cererii în favoarea Tribunalului Dolj, dispunând totodată

sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea

conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe.

Rezultă din argumentarea acestei

soluții că după repunerea cauzei pe rol (suspendată până la judecata dosarului nr.

1161/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție), urmare dispozițiilor art. 15

din O.U.G. nr. 18/2004, s-a dispus scoaterea din cauză a B.C.R. și introducerea

în cauză a A.V.A.S., ce se subrogă în toate drepturile și obligațiile B.C.R.

rezultând din litigiile legate de activitatea fostei SC B. SA.

La 16 iunie 2005 A.V.A.S., în

calitate de reclamant, a modificat cererea de chemare în garanție în sensul

obligării chematelor în garanție B.I.R.M. și M.F. la plata sumelor achitate din

surse proprii de către fosta B. (ulterior B.C.R.) în cuantum de 10 % din

dobânda aferentă celor 10 bilete la ordin emise de SC P.G. SA Craiova cât și la

plata dobânzilor legale de la momentul plății la zi.

Cum cererea de chemare în garanție,

conform art. 17 C. proc. civ., intră în competența instanței investită să

judece cererea principală s-a apreciat că Tribunalul Dolj, cel ce a soluționat

cererea principală și a disjuns chemarea în garanție, este cel competent să se

pronunțe și asupra acestei cereri, operând prorogarea de competență și asupra

cererii incidentale.

Asupra conflictului ivit între cele

două tribunale curtea apreciază că revine competența soluționării cererii de

chemare în garanție Tribunalului Dolj.

Într-adevăr, Tribunalul Dolj a fost

investit cu soluționarea acțiunii principale și a cererii de chemare în

garanție, aceasta ultimă fiind disjunsă prin sentința nr. 580/2000.

Disjungerea cererii nu afectează

însă aplicabilitatea dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., potrivit cărora

cererile accesorii și incidentale revin instanței competente în soluționarea

acțiunii principale, ci determină numai rezolvarea etapizată a cererilor.

În speță, cererea de chemare în

garanție a fost disjunsă de Tribunalul Dolj, în conformitate cu dispozițiile art.

63 alin. (2) C. proc. civ., însă, potrivit art. 17 C. proc. civ., tot acestei

instanțe îi revenea competența soluționării ei.

Urmare prorogării de competență

situație în care clauza convenită de părți în scrisoarea de garanție devine

inoperantă.

De reținut că titulara cererii de

chemare în garanție a investit instanța cu această cerere incidentă la 27

august 1999, că instanța investită cu acțiunea principală s-a pronunțat asupra

acestei cereri în aprilie 2000, disjugând chemarea în garanție, iar

necompetența teritorială a fost invocată de aceeași parte la 6 decembrie 2002.

În temeiul dispozițiilor art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., curtea urmează a stabili, pentru considerentele

expuse, că Tribunalului Dolj îi revine competența soluționării și a cererii de

chemare în garanție în conformitate cu dispozițiile art. 17 C. proc. civ.,

coroborat cu art. 63 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a litigiului intervenit între A.V.A.S. București, B.I.R.M. și M.F., în favoarea

Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 decembrie 2005.