ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3201/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul B.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 10192 din 14 septembrie 2004, emisă de pârâtă și să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, din localitatea Marca, județul Sălaj, în localitatea București și apoi, în localitatea Harpia, Alba-Iulia.

Prin sentința nr. 21/CA din 31 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 10192 din 17 septembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea Marca, județul Sălaj, în localitățile București, Alba-Iulia, Harpia. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc.

civ. În motivare, recurenta a susținut că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că strămutarea dintr-o localitate de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică și că această persecuție a durat pe toată perioada strămutării, atâta vreme, cât intimatul nu era născut la data refugiului părinților săi, legiuitorul neinstituind în mod expres, această împrejurare. A mai arătat că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici domiciliul, în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a se deschide dreptul la moștenire. Din declarațiile autentificate ale martorilor B.F.I. și C.F.

rezultă că aceștia au cunoscut faptul că defuncta B.I., refugiată în perioada 25 ianuarie 1941 - 17 noiembrie 1941, în București și apoi în perioada 18 noiembrie 1941 - 6 iunie 1945, a fost refugiată în Alba-Iulia, comuna Harpia, unde la data de 20 iulie 1942 l-a născut pe B.N., intimatul-reclamant, și în data de 9 noiembrie 1944 a născut-o pe sora acestuia, B.C. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate, din motive etnice, de către regimurile respective, în perioada arătată. Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile etnice în mod indirect. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile legale aplicabile și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 21/CA din 31 ianuarie 2005, a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.