ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3201/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Oradea, reclamantul B.N. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Bihor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze

hotărârea nr. 10192 din 14 septembrie 2004, emisă de pârâtă și să-i fie

recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii, a

arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, din localitatea

Marca, județul Sălaj, în localitatea București și apoi, în localitatea Harpia,

Alba-Iulia.

Prin sentința nr. 21/CA din

31 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr.

10192 din 17 septembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să

emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că din înscrisurile depuse la dosarul

cauzei, reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului

părinților săi din localitatea Marca, județul Sălaj, în localitățile București,

Alba-Iulia, Harpia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8

și 9 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a

susținut că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că strămutarea dintr-o

localitate de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică și că această persecuție a durat pe toată perioada

strămutării, atâta vreme, cât intimatul nu era născut la data refugiului

părinților săi, legiuitorul neinstituind în mod expres, această împrejurare. A

mai arătat că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici

domiciliul, în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care

fătul conceput să se fi născut viu, pentru a se deschide dreptul la moștenire.

Din declarațiile

autentificate ale martorilor B.F.I. și C.F. rezultă că aceștia au cunoscut

faptul că defuncta B.I., refugiată în perioada 25 ianuarie 1941 - 17 noiembrie

1941, în București și apoi în perioada 18 noiembrie 1941 - 6 iunie 1945, a fost

refugiată în Alba-Iulia, comuna Harpia, unde la data de 20 iulie 1942 l-a

născut pe B.N., intimatul-reclamant, și în data de 9 noiembrie 1944 a născut-o

pe sora acestuia, B.C.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea

prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate, din motive etnice, de către regimurile

respective, în perioada arătată.

Legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin

persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit acele

persecuții în mod nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile etnice

în mod indirect.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat în mod corect

prevederile legale aplicabile și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 21/CA din 31 ianuarie 2005, a

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.