ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5558/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1194/2002 la tribunalul Călărași, reclamantele S.E. și S.C. au solicitat să se

depună revocarea dispoziției nr. 12 din 28 ianuarie 2002 a Primarului comunei

Valea Argovei, județul Călărași, și restituirea în natură a imobilului

revendicat.

S-a arătat în motivarea acțiunii ca

inițial, a fost admisă solicitarea reclamantelor vizând restituirea în natură a

imobilului, iar ulterior, în mod nejustificat, Primarul comunei Valea Argovei a

revenit asupra dispoziției, stabilind că reclamantelor li se acordă doar

despăgubiri estimate la 110.000.000lei.

Tribunalul Călărași, prin sentința

civilă nr. 2265 din 6 decembrie 2002, a respins contestația ca nefondată,

reținând în esență ca revocarea actului administrativ nu este interzisă în

contextul reglementărilor vizând administrația publică locală.

Pe de altă parte, în raport de

natura imobilului, care a fost și este încă folosit ca așezământ

social–cultural, sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamante

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 401 din 30

septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă. A

fost schimbată în parte sentința, în sensul admiterii în parte a contestației,

și anulării dispoziției nr. 70 din 13 martie 2002 de revocare a dispoziției

inițiale nr. 12 din 28 ianuarie 2002 a Primarului comunei Valea Argovei,

județul Călărași.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut în esență

ca dispoziția Primarului emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu poate fi

considerată un act administrativ clasic. Prin faptul că el a intrat în

circuitul civil și produce efecte față de terți, nu mai exista posibilitatea

revocării unilaterale.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantele solicitând să fie modificată parțial hotărârea, în

sensul admiterii și a cpt. 2 și 3 din cererea introductivă, astfel cum a fost

precizată la data de 10 mai 2002, în sensul de a se constata că imobilul a fost

preluat fără titlu valabil și a se dispune restituirea lui, reținându-se că

este alcătuit din casă și teren în suprafață de 1000mp.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea reține că recursul este nefondat.

În mod corect instanța de apel a

apreciat că revocarea dispoziției anterioare, care a intrat în circuitul civil,

și a produs efecte, nu mai este posibilă. Pe de altă parte însă, din actele și

lucrările dosarului, inclusiv adeverința de la dosar fond, rezultă că terenul

aferent construcției este de 115 mp, și nu de 1000 mp, așa cum susțin

recurentele.

Pe de altă parte, întrucât prin

dispoziția care a fost păstrată s-a dispus restituirea în natură, o reiterare a

acestei măsuri și prin hotărâre judecătorească este lipsită de interes, în condițiile

în care reclamantele nu solicită să li se restituie mai mult decât a avut

autorul lor.

Că nu poate fi vorba de 1000mp de

teren rezultă cu claritate din înscrisurile aflate la dosar, care atestă că

suprafața terenului, inclusiv construcția, nu a depășit 289 mp. În acest

context, mențiunea din dispoziția inițială a Primarului, privind restituirea a

115 mp teren, este conformă cu aceste probatorii și va fi păstrată.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamante urmează a fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312

alin. (1) teza a II a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantele S.E. și S.C. împotriva deciziei civile nr. 401 din 30 septembrie

2003 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 23 iunie 2005.