ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.03.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2469/2005

HOTĂRÂRE
29.03.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2469/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele.

Prin acțiunea înregistrată la data

de 22 septembrie 2003 la Judecătoria Moldova Nouă reclamanții T.G. și T.N.M. au

chemat în judecată pe pârâtul D.I. solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se constate că între ei și pârât la data de 25 august 2003 a

intervenit un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată prin care

pârâtul vânzător le-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului „casa

ncc. 155 curte și grădină” precum și suprafața de 465 mp imobil casă cu curte

și grădină ce este înscris în C.F. nr. 1017 al localității Pescari (Coronini)

cu nr. top 429 pentru prețul de 12.000.000 lei.

Mai cer reclamanții ca hotărârea

judecătorească ce se va pronunța să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare și să se dispună intabularea.

În drept au invocat art. 111 C.

proc. civ., Decretul nr. 115/1938 și Legea nr. 7/1996.

În motivare au arătat sintetic

faptul că „pârâtul nu a înțeles procedura notarială”.

Prin sentința civilă nr. 936 din 23

octombrie 2003 Judecătoria Moldova Nouă a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut în esență că potrivit art. 2 din Legea nr. 54/1998 privind circulația

juridică a terenurilor în ipoteza vânzării unui teren contractul trebuie să se

încheie în formă autentică.

Obiectul contractului îl constituie

un imobil alcătuit din teren și construcție.

Deoarece contractul încheiat între

părți este sub semnătură privată transferul dreptului de proprietate cu privire

la întregul imobil nu poate avea loc.

Respingerea acestui prim capăt de

cerere atrage și respingerea celorlalte capete de cerere.

Împotriva acestei sentințe

reclamanții au formulat apel criticând-o pentru că ar fi putut să admită măcar

în parte acțiunea, pentru construcție. Mai arată apelanții că din analiza și

interpretarea corectă a probelor acțiunea putea fi admisă în totalitate.

Prin decizia civilă nr. 185 din 20

februarie 2004 Curtea de Apel Timișoara a anulat apelul ca insuficient timbrat.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că la înregistrarea cererii de apel s-a stabilit prin rezoluția

judecătorului că apelanții (care au timbrat cu un timbru judiciar de 5.000 lei)

mai datorează o taxă judiciară de timbru de 506.500 lei și un timbru judiciar

de 25.000 lei.

Apelanții citați cu mențiunea de a

timbra nu au depus dovada plății taxelor de timbru stabilite.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au formulat recurs.

Deși recurenții nu și-au structurat

motivele recursului în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ.,

totuși prezentarea acestora permite încadrarea lor în conținutul prevederilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenții arată că

hotărârea este nelegală deoarece la data de 19 februarie 2004 au trimis taxa de

timbru și timbrul judiciar prin poștă.

Recursul este fondat.

Analizând aspectul netimbrării

instanța nu a cercetat criticile formulate în apel, nu și-a mai realizat rolul

devolutiv de control judiciar asupra hotărârii atacate conform art. 294 și urm.

Așa cum reiese din filele 8 și 9 ale

dosarului nr. 613/2004 al Curții de Apel Timișoara recurenții reclamanți au

trimis prin poștă dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru și timbrul

judiciar. Plicul poartă ștampila poștei de 19 februarie 2004, fiind înregistrat

la Curtea de Apel Timișoara cu data de 23 februarie 2004. Dosarul a fost judecat

în data de 20 februarie 2004.

Așa fiind, întrucât recurenții au

timbrat apelul cu sumele care s-au stabilit la înregistrarea cererii de apel și

cu care au fost citați, critica este întemeiată și recursul urmează a fi admis

și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. decizia

casată, iar cauza trimisă aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului.

Admite recursul declarat de reclamanții T.G. și T.N.M. împotriva

deciziei nr. 185 din 20 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

soluționarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-05-17
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 888/2017
it Contract de vânzare-cumpărare din 13 septembrie 1996, conform principiului conversiunii actelor juridice, nu poate avea valența decât, cel mult, a unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare care dă dreptul la un drept de creanță cu
ÎCCJ 2008-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1455/2008
I. SA și restituirea în natură a imobilului. Obiectul vădit, de necontestat, al cererii este însă restituirea bunului și respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care, după formularea notificării, imobilul a fost înstrăinat
ÎCCJ 2004-12-03
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6815/2004
vânzătorilor s-au predat cumpărătoarei în momentul semnării contractului, vânzătorii garantează pentru evicțiune. Rezultă așadar că înscrisul prezentat de reclamantă este un contract de vânzare-cumpărare, translativ de proprietate din momen
ÎCCJ 2005-05-05
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3554/2005
a fost probat, faptul că pârâta nu a mai perceput chirie ulterior datei achitării prețului de către reclamantă nu reprezintă prin el însuși dovada neîndoielnică a recunoașterii tacite a dreptului reclamantei. Reclamanta a declarat recurs su
ÎCCJ 2024-04-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1156/2024
specifice obligației de restituire din cadrul efectelor nulității, ce asigură repunerea părților în situația anterioară încheierii actului nul și nu se circumscriu condițiilor antrenării unei garanții contra evicțiunii, care presupune o tra
Sursă