ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3661/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 5495/2002,

reclamanta SC K. SRL Slatina, a chemat în judecată pe pârâta B.N.P. R.R.,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie

obligată la plata sumei de 6.307 dolari S.U.A., contravaloarea în lei, la data

efectuării plății, reprezentând diferența lucrărilor efectuate de aceasta în

sumă de 50.666 dolari S.U.A. și cea plătită de pârâtă, 44.358 dolari S.U.A.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că între părți s-a încheiat un contract de antrepriză la 12 octombrie

1993, prin care reclamanta s-a obligat să execute sediul biroului notarial

pentru pârâtă.

În luna octombrie 1999, pârâta,

unilateral, a reziliat contractul de antrepriză, întrucât construcția nu a fost

predată la data de 1 august 1999.

Reclamanta a mai susținut că pârâta

a solicitat Judecătoriei Slatina efectuarea unei expertize tehnice, pe baza

unei cereri de asigurare de dovezi, cerere ce a fost admisă și prin care s-a

dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate de către expert M.L.,

raport din care rezultă stadiul lucrărilor efectuate de reclamantă. De

asemenea, din raportul întocmit rezultă faptul că reclamanta a fost nevoită să

amâne începerea lucrărilor pentru curățarea locului de gunoaie, precum și din

cauza întârzierii obținerii autorizației de construire până la 7 decembrie

1998.

Prin sentința nr. 2070, pronunțată

la data de 16 decembrie 2003, Tribunalul Olt, a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC K. SRL Slatina și a admis în parte cererea reconvențională

formulată de pârâta B.N.P. R.R., obligând reclamanta la plata sumei de

277.701.616 lei, către pârâtă, cu titlu de despăgubiri.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că pârâta a făcut dovada neexecutării în totalitate a

lucrărilor de construcție la care s-a obligat reclamanta prin contractul de

antrepriză încheiat la 12 octombrie 1998, iar valoarea acestora este de

274.166.401 lei, la care se adaugă și contravaloarea cheltuielilor suplimentare

în cuantum de 4.015.892 lei pentru finalizarea lucrărilor.

S-a mai reținut că în ceea ce

privește despăgubirile constând în contravaloarea chiriei plătite pentru

spațiul în care a funcționat, acestea nu sunt întemeiate, întrucât nu există un

raport de cauzalitate, imobilul urmând a fi predat în stadiul nefinisat.

În ceea ce privește acțiunea

reclamantei instanța a considerat că este neîntemeiată, în condițiile în care

s-a constatat prin expertizele tehnice efectuate în cauză că pârâta a plătit

valoarea lucrărilor executate până la data sistării acestora.

Împotriva hotărârii pronunțate de

Tribunalul Olt a declarat apel, în termen legal, atât reclamanta cât și pârâta,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 475 din 3 decembrie 2004, a admis apelul reclamantei SC K. SRL Slatina și a

schimbat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea și a respins cererea

reconvențională. A obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei

a sumei de 6.307 dolari S.U.A. la data efectuării plății, reprezentând

diferență preț lucrări. Apelul pârâtei B.N.P. R.R. a fost respins.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen, pârâta B.N.P. R.R., întemeiat în drept pe prevederile art. 304

pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În motivarea, stufoasă, a recursului

se invocă, în rezumat, următoarele:

reclamantei de efectuare a unei noi expertize tehnice în construcții cu

încălcarea prevederilor art. 112, 132 și 292 pct. 1 C. proc. civ., întrucât

reclamanta a arătat în acțiunea introductivă că înțelege să-și dovedească

pretențiile cu înscrisuri și cu raportul de expertiză al expertului M.L., iar

la termenul din 1 noiembrie 2002 apărătorul reclamantei, la întrebarea expresă

a instanței de fond, a răspuns că nu are alte probe de solicitat.

art. 206 C. proc. civ., s-a deplasat la locul situării imobilului înainte de a

depune jurământul și a efectuat măsurători incomplete.

greșită a legii, în înțelesul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a acordat eficiență

juridică raportului de expertiză întocmit de expert M.L. „la un moment cu mult

anterior și evident în afara cadrului prezentului proces”.

nejustificat cererea pârâtei de a se cere experților O.G. și A.M. să-și pună de

acord concluziile și cea de a se efectua o nouă expertiză tehnică de către alți

experți.

1484 C. civ., acordând reclamantei cu 81.442.337 lei peste suma de 700.000.000

lei stipulată de părți prin contract.

unor mijloace de apărare și dovezi administrate: neaudierea martorului ing. M.L.,

nepronunțare pe expertiza întocmită de S.G., ignorarea planșelor fața color,

neanalizarea centralizatoarelor de consumuri de materiale emanând de la reclamantă

și care contrazic raportul de expertiză întocmit de M.L.

când afirmă că nu poate reține reclamantei vre-o culpă contractuală pentru

nepredarea construcției la termenul stipulat în contract.

pronunțat asupra cererii reconvenționale și, în mod greșit, a arătat că nu se

mai impun a fi examinate motivele de apel ale pârâtei privind neacordarea

integrală a cheltuielilor de judecată cerute de ea.

contradicție chiar cu poziția reclamantei care a fost de acord prin

întâmpinarea la apel cu admiterea acțiunii reconvenționale pentru suma de

4.015.892 lei, ce reprezintă contravaloarea penalităților de întârziere pentru

lucrările neexecutate.

expertului T.A. și depune raportul acestuia care ajunge la valori apropriate

celor din expertiza efectuată de O.G.

Înalta Curte, examinând recursul

prin prisma motivelor invocate constată că acesta este întemeiat sub următorul

aspect, invocat la pct. 9 din motivele de recurs și care se încadrează în

prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Instanța de apel, în mod greșit, nu

s-a pronunțat asupra poziției reclamantei, care rezultă din întâmpinarea

formulată de aceasta la apelul pârâtei, în sensul recunoașterii împrejurării că

datorează pârâtei suma la 4.015.892 lei, ce reprezintă contravaloarea

penalităților de întârziere pentru lucrările contractate și neexecutate, ori

urmare acestei poziții, cererea reconvențională a pârâtei apărea ca întemeiată

în parte, sub acest aspect.

Față de acestea recursul pârâtei

apare ca întemeiat sub acest aspect și urmează a fi admis, modificându-se în

parte decizia atacată în sensul admiterii în parte a apelului pârâtei și

schimbării, tot în parte, a sentinței instanței de fond în sensul admiterii în

parte a acțiunii reconvenționale și obligării reclamantei la plata sumei de

4.015.892 lei penalități de întârziere și la partea corespunzătoare din

cheltuielile de judecată. Urmează a fi menținute restul dispozițiilor deciziei

recurate.

Celelalte motive invocate în

recursul pârâtei sunt nefondate:

admis cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize tehnice în

construcții, având în vedere că o asemenea cerere de probațiune a fost

formulată prin chiar declarația de apel, în conformitate cu prevederile art. 295

alin. (2) C. proc. civ.

efectuat măsurătorile și determinările necesare expertizei anterior depunerii

jurământului, prevăzut de art. 206 C. proc. civ., raportul de expertiză a fost

întocmit și prezentat instanței după depunerea jurământului (încheierea din

data de 1 octombrie 2004) acoperindu-se astfel acest viciu. Mai mult pârâta nu

a învederat și nu a dovedit o vătămare a sa prin efectuarea măsurătorilor de

către expert anterior depunerii jurământului.

3, 4 și 7 nu vizează aspecte de nelegalitate a deciziei atacate ci de

netemeinicie și de apreciere a probelor, ori asemenea aspecte nu pot face obiectul

controlului judiciar pe calea recursului, cale extraordinară de atac.

prevederile art. 1484 C. civ. și nu a acordat reclamantei o sumă ca preț

superioară celei stabilite prin contractul de antrepriză de către părți ci a

acordat echivalentul în lei a sumei stabilite în contract în dolari S.U.A.

nepronunțarea instanței de apel asupra unor mijloace de apărare și dovezi

administrate nu este întemeiat pe de o parte pentru că asupra unor instanțe,

deși nu le-a analizat distinct, s-a pronunțat implicit, dând valoare probelor

contrare, iar, pe de altă parte „cea mai mare a probelor enumerate de recurentă

la acest punct, nu erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul art. 304

pct. 10 C. proc. civ., având în vedere ansamblul probelor administrate în

cauză.

asupra cererii reconvenționale în sensul că a respins-o în totalitate și, drept

urmare, pe bună dreptate a apreciat că nu se mai impun a fi examinate motivele

de apel ale pârâtei privind neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată,

aceste motive rămânând, față de soluția instanței, fără obiect.

În prezentul recurs fiind admisă, în

parte, cererea reconvențională a pârâtei, urmează să-i fie acordate,

proporțional și cheltuieli de judecată în apel și recurs.

este fondat, el întemeindu-se pe o expertiză efectuată în afara cadrului

procesual al prezentei cauze (extrajudiciar).

Pentru motivele mai sus arătate,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită

recursul și să modifice în parte decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

B.N.P. R.R., împotriva deciziei nr. 475 din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială, modifică decizia atacată în sensul că admite în

parte apelul pârâtei, schimbă în parte sentința nr. 2070 din 16 decembrie 2003

a Tribunalului Olt, în sensul că admite în parte cererea reconvențională și

obligă reclamanta pârâtă către pârâta reclamantă la plata sumei de 4.015.892

lei penalități de întârziere și la 564.707 lei, taxă timbru la fond și în apel.

Obligă intimata reclamantă către

recurenta pârâtă la 188.236 lei taxă timbru în recurs.

Menține restul dispozițiilor

deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 15 iunie 2005.