ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3661/2005

Instanța de apel a admis cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize tehnice în construcții cu încălcarea prevederilor art. 112, 132 și 292 pct. 1 C. proc. civ., întrucât reclamanta a arătat în acțiunea introductivă că înțelege să-și dovedească pretențiile cu înscrisuri și cu raportul de expertiză al expertului M.L., iar la termenul din 1 noiembrie 2002 apărătorul reclamantei, la întrebarea expresă a instanței de fond, a răspuns că nu are alte probe de solicitat.

Experta A.M., încălcând prevederile art. 206 C. proc. civ., s-a deplasat la locul situării imobilului înainte de a depune jurământul și a efectuat măsurători incomplete.

Instanța de apel, cu aplicarea greșită a legii, în înțelesul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a acordat eficiență juridică raportului de expertiză întocmit de expert M.L. „la un moment cu mult anterior și evident în afara cadrului prezentului proces”.

Instanța de apel a ignorat nejustificat cererea pârâtei de a se cere experților O.G. și A.M. să-și pună de acord concluziile și cea de a se efectua o nouă expertiză tehnică de către alți experți.

Instanța a încălcat dispozițiile art. 1484 C. civ., acordând reclamantei cu 81.442.337 lei peste suma de 700.000.000 lei stipulată de părți prin contract.

Instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare și dovezi administrate: neaudierea martorului ing. M.L., nepronunțare pe expertiza întocmită de S.G., ignorarea planșelor fața color, neanalizarea centralizatoarelor de consumuri de materiale emanând de la reclamantă și care contrazic raportul de expertiză întocmit de M.L.

Curtea de Apel Craiova greșește când afirmă că nu poate reține reclamantei vre-o culpă contractuală pentru nepredarea construcției la termenul stipulat în contract.

Curtea de apel nu s-a mai pronunțat asupra cererii reconvenționale și, în mod greșit, a arătat că nu se mai impun a fi examinate motivele de apel ale pârâtei privind neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată cerute de ea.

Soluția instanței de apel este în contradicție chiar cu poziția reclamantei care a fost de acord prin întâmpinarea la apel cu admiterea acțiunii reconvenționale pentru suma de 4.015.892 lei, ce reprezintă contravaloarea penalităților de întârziere pentru lucrările neexecutate.

A solicitat punctul de vedere al expertului T.A. și depune raportul acestuia care ajunge la valori apropriate celor din expertiza efectuată de O.G. Înalta Curte, examinând recursul prin prisma motivelor invocate constată că acesta este întemeiat sub următorul aspect, invocat la pct. 9 din motivele de recurs și care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Instanța de apel, în mod greșit, nu s-a pronunțat asupra poziției reclamantei, care rezultă din întâmpinarea formulată de aceasta la apelul pârâtei, în sensul recunoașterii împrejurării că datorează pârâtei suma la 4.015.892 lei, ce reprezintă contravaloarea penalităților de întârziere pentru lucrările contractate și neexecutate, ori urmare acestei poziții, cererea reconvențională a pârâtei apărea ca întemeiată în parte, sub acest aspect. Față de acestea recursul pârâtei apare ca întemeiat sub acest aspect și urmează a fi admis, modificându-se în parte decizia atacată în sensul admiterii în parte a apelului pârâtei și schimbării, tot în parte, a sentinței instanței de fond în sensul admiterii în parte a acțiunii reconvenționale și obligării reclamantei la plata sumei de 4.015.892 lei penalități de întârziere și la partea corespunzătoare din cheltuielile de judecată. Urmează a fi menținute restul dispozițiilor deciziei recurate. Celelalte motive invocate în recursul pârâtei sunt nefondate: 1. Instanța de apel în mod corect a admis cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize tehnice în construcții, având în vedere că o asemenea cerere de probațiune a fost formulată prin chiar declarația de apel, în conformitate cu prevederile art. 295 alin. (2) C. proc. civ. 2. Chiar dacă expertul tehnic a efectuat măsurătorile și determinările necesare expertizei anterior depunerii jurământului, prevăzut de art. 206 C. proc. civ., raportul de expertiză a fost întocmit și prezentat instanței după depunerea jurământului (încheierea din data de 1 octombrie 2004) acoperindu-se astfel acest viciu. Mai mult pârâta nu a învederat și nu a dovedit o vătămare a sa prin efectuarea măsurătorilor de către expert anterior depunerii jurământului. 3. – 4. – 7. Motivele invocate la pct. 3, 4 și 7 nu vizează aspecte de nelegalitate a deciziei atacate ci de netemeinicie și de apreciere a probelor, ori asemenea aspecte nu pot face obiectul controlului judiciar pe calea recursului, cale extraordinară de atac. 5. Instanța de apel nu a încălcat prevederile art. 1484 C. civ. și nu a acordat reclamantei o sumă ca preț superioară celei stabilite prin contractul de antrepriză de către părți ci a acordat echivalentul în lei a sumei stabilite în contract în dolari S.U.A. 6. Nici motivul privitor la nepronunțarea instanței de apel asupra unor mijloace de apărare și dovezi administrate nu este întemeiat pe de o parte pentru că asupra unor instanțe, deși nu le-a analizat distinct, s-a pronunțat implicit, dând valoare probelor contrare, iar, pe de altă parte „cea mai mare a probelor enumerate de recurentă la acest punct, nu erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză. 8. Curtea de apel s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale în sensul că a respins-o în totalitate și, drept urmare, pe bună dreptate a apreciat că nu se mai impun a fi examinate motivele de apel ale pârâtei privind neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată, aceste motive rămânând, față de soluția instanței, fără obiect. În prezentul recurs fiind admisă, în parte, cererea reconvențională a pârâtei, urmează să-i fie acordate, proporțional și cheltuieli de judecată în apel și recurs. 10. Nici acest motiv de recurs nu este fondat, el întemeindu-se pe o expertiză efectuată în afara cadrului procesual al prezentei cauze (extrajudiciar). Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită recursul și să modifice în parte decizia atacată.