- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 15 iunie 2005
Decizia nr. 3661/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 5495/2002, reclamanta SC K. SRL Slatina, a chemat în judecată pe pârâta B.N.P. R.R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la plata sumei de 6.307 dolari S.U.A., contravaloarea în lei, la data efectuării plății, reprezentând diferența lucrărilor efectuate de aceasta în sumă de 50.666 dolari S.U.A. și cea plătită de pârâtă, 44.358 dolari S.U.A. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat un contract de antrepriză la 12 octombrie 1993, prin care reclamanta s-a obligat să execute sediul biroului notarial pentru pârâtă.
În luna octombrie 1999, pârâta, unilateral, a reziliat contractul de antrepriză, întrucât construcția nu a fost predată la data de 1 august 1999. Reclamanta a mai susținut că pârâta a solicitat Judecătoriei Slatina efectuarea unei expertize tehnice, pe baza unei cereri de asigurare de dovezi, cerere ce a fost admisă și prin care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate de către expert M.L., raport din care rezultă stadiul lucrărilor efectuate de reclamantă. De asemenea, din raportul întocmit rezultă faptul că reclamanta a fost nevoită să amâne începerea lucrărilor pentru curățarea locului de gunoaie, precum și din cauza întârzierii obținerii autorizației de construire până la 7 decembrie 1998. Prin sentința nr. 2070, pronunțată la data de 16 decembrie 2003, Tribunalul Olt, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC K. SRL Slatina și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta B.N.P.
R.R., obligând reclamanta la plata sumei de 277.701.616 lei, către pârâtă, cu titlu de despăgubiri. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta a făcut dovada neexecutării în totalitate a lucrărilor de construcție la care s-a obligat reclamanta prin contractul de antrepriză încheiat la 12 octombrie 1998, iar valoarea acestora este de 274.166.401 lei, la care se adaugă și contravaloarea cheltuielilor suplimentare în cuantum de 4.015.892 lei pentru finalizarea lucrărilor. S-a mai reținut că în ceea ce privește despăgubirile constând în contravaloarea chiriei plătite pentru spațiul în care a funcționat, acestea nu sunt întemeiate, întrucât nu există un raport de cauzalitate, imobilul urmând a fi predat în stadiul nefinisat.
În ceea ce privește acțiunea reclamantei instanța a considerat că este neîntemeiată, în condițiile în care s-a constatat prin expertizele tehnice efectuate în cauză că pârâta a plătit valoarea lucrărilor executate până la data sistării acestora. Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Olt a declarat apel, în termen legal, atât reclamanta cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 475 din 3 decembrie 2004, a admis apelul reclamantei SC K. SRL Slatina și a schimbat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea și a respins cererea reconvențională. A obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 6.307 dolari S.U.A.
la data efectuării plății, reprezentând diferență preț lucrări. Apelul pârâtei B.N.P. R.R. a fost respins. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta B.N.P. R.R., întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ. În motivarea, stufoasă, a recursului se invocă, în rezumat, următoarele:
Instanța de apel a admis cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize tehnice în construcții cu încălcarea prevederilor art. 112, 132 și 292 pct. 1 C. proc. civ., întrucât reclamanta a arătat în acțiunea introductivă că înțelege să-și dovedească pretențiile cu înscrisuri și cu raportul de expertiză al expertului M.L., iar la termenul din 1 noiembrie 2002 apărătorul reclamantei, la întrebarea expresă a instanței de fond, a răspuns că nu are alte probe de solicitat.
Experta A.M., încălcând prevederile art. 206 C. proc. civ., s-a deplasat la locul situării imobilului înainte de a depune jurământul și a efectuat măsurători incomplete.
Instanța de apel, cu aplicarea greșită a legii, în înțelesul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a acordat eficiență juridică raportului de expertiză întocmit de expert M.L. „la un moment cu mult anterior și evident în afara cadrului prezentului proces”.
Instanța de apel a ignorat nejustificat cererea pârâtei de a se cere experților O.G. și A.M. să-și pună de acord concluziile și cea de a se efectua o nouă expertiză tehnică de către alți experți.
Instanța a încălcat dispozițiile art. 1484 C. civ., acordând reclamantei cu 81.442.337 lei peste suma de 700.000.000 lei stipulată de părți prin contract.
Instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare și dovezi administrate: neaudierea martorului ing. M.L., nepronunțare pe expertiza întocmită de S.G., ignorarea planșelor fața color, neanalizarea centralizatoarelor de consumuri de materiale emanând de la reclamantă și care contrazic raportul de expertiză întocmit de M.L.
Curtea de Apel Craiova greșește când afirmă că nu poate reține reclamantei vre-o culpă contractuală pentru nepredarea construcției la termenul stipulat în contract.
Curtea de apel nu s-a mai pronunțat asupra cererii reconvenționale și, în mod greșit, a arătat că nu se mai impun a fi examinate motivele de apel ale pârâtei privind neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată cerute de ea.
Soluția instanței de apel este în contradicție chiar cu poziția reclamantei care a fost de acord prin întâmpinarea la apel cu admiterea acțiunii reconvenționale pentru suma de 4.015.892 lei, ce reprezintă contravaloarea penalităților de întârziere pentru lucrările neexecutate.
A solicitat punctul de vedere al expertului T.A. și depune raportul acestuia care ajunge la valori apropriate celor din expertiza efectuată de O.G. Înalta Curte, examinând recursul prin prisma motivelor invocate constată că acesta este întemeiat sub următorul aspect, invocat la pct. 9 din motivele de recurs și care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Instanța de apel, în mod greșit, nu s-a pronunțat asupra poziției reclamantei, care rezultă din întâmpinarea formulată de aceasta la apelul pârâtei, în sensul recunoașterii împrejurării că datorează pârâtei suma la 4.015.892 lei, ce reprezintă contravaloarea penalităților de întârziere pentru lucrările contractate și neexecutate, ori urmare acestei poziții, cererea reconvențională a pârâtei apărea ca întemeiată în parte, sub acest aspect. Față de acestea recursul pârâtei apare ca întemeiat sub acest aspect și urmează a fi admis, modificându-se în parte decizia atacată în sensul admiterii în parte a apelului pârâtei și schimbării, tot în parte, a sentinței instanței de fond în sensul admiterii în parte a acțiunii reconvenționale și obligării reclamantei la plata sumei de 4.015.892 lei penalități de întârziere și la partea corespunzătoare din cheltuielile de judecată. Urmează a fi menținute restul dispozițiilor deciziei recurate. Celelalte motive invocate în recursul pârâtei sunt nefondate: 1. Instanța de apel în mod corect a admis cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize tehnice în construcții, având în vedere că o asemenea cerere de probațiune a fost formulată prin chiar declarația de apel, în conformitate cu prevederile art. 295 alin. (2) C. proc. civ. 2. Chiar dacă expertul tehnic a efectuat măsurătorile și determinările necesare expertizei anterior depunerii jurământului, prevăzut de art. 206 C. proc. civ., raportul de expertiză a fost întocmit și prezentat instanței după depunerea jurământului (încheierea din data de 1 octombrie 2004) acoperindu-se astfel acest viciu. Mai mult pârâta nu a învederat și nu a dovedit o vătămare a sa prin efectuarea măsurătorilor de către expert anterior depunerii jurământului. 3. – 4. – 7. Motivele invocate la pct. 3, 4 și 7 nu vizează aspecte de nelegalitate a deciziei atacate ci de netemeinicie și de apreciere a probelor, ori asemenea aspecte nu pot face obiectul controlului judiciar pe calea recursului, cale extraordinară de atac. 5. Instanța de apel nu a încălcat prevederile art. 1484 C. civ. și nu a acordat reclamantei o sumă ca preț superioară celei stabilite prin contractul de antrepriză de către părți ci a acordat echivalentul în lei a sumei stabilite în contract în dolari S.U.A. 6. Nici motivul privitor la nepronunțarea instanței de apel asupra unor mijloace de apărare și dovezi administrate nu este întemeiat pe de o parte pentru că asupra unor instanțe, deși nu le-a analizat distinct, s-a pronunțat implicit, dând valoare probelor contrare, iar, pe de altă parte „cea mai mare a probelor enumerate de recurentă la acest punct, nu erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză. 8. Curtea de apel s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale în sensul că a respins-o în totalitate și, drept urmare, pe bună dreptate a apreciat că nu se mai impun a fi examinate motivele de apel ale pârâtei privind neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată, aceste motive rămânând, față de soluția instanței, fără obiect. În prezentul recurs fiind admisă, în parte, cererea reconvențională a pârâtei, urmează să-i fie acordate, proporțional și cheltuieli de judecată în apel și recurs. 10. Nici acest motiv de recurs nu este fondat, el întemeindu-se pe o expertiză efectuată în afara cadrului procesual al prezentei cauze (extrajudiciar). Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită recursul și să modifice în parte decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de pârâtul B.N.P. R.R., împotriva deciziei nr. 475 din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, modifică decizia atacată în sensul că admite în parte apelul pârâtei, schimbă în parte sentința nr. 2070 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Olt, în sensul că admite în parte cererea reconvențională și obligă reclamanta pârâtă către pârâta reclamantă la plata sumei de 4.015.892 lei penalități de întârziere și la 564.707 lei, taxă timbru la fond și în apel. Obligă intimata reclamantă către recurenta pârâtă la 188.236 lei taxă timbru în recurs. Menține restul dispozițiilor deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 iunie 2005.