ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1989/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

12 februarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul P.G. a chemat în

judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca, prin hotărârea ce se

va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 11.863 din 29 octombrie 2003, emisă de

pârâtă și obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat și

implicit, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii a

susținut, în esență, că în perioada aprilie 1944 - septembrie 1944 a fost

nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, Bârlad și să se stabilească în

comuna Merișor, ca urmare a apropierii trupelor rusești de granița de est a

României.

Prin sentința nr. 435 din

data de 18 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului, reținând, în

esență, că reclamantul nu a dovedit persecuția etnică la care a fost supus și

că simpla schimbare a domiciliului, ca urmare a temerii apropierii trupelor

rusești de teritoriul României, nu reprezintă o persecuție etnică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, P.G., susținând că prin adresa nr. 6555 din 20 noiembrie 2003,

Casa Județeană de Pensii Cluj a comunicat reclamantului, că cererea sa a fost

admisă, prin hotărârea nr. 11.863, pentru ca apoi să revină cu o altă adresă,

sub nr. 6555 din 12 ianuarie 2004, prin care să comunice reclamantului, că

soluția corectă era de respingere a cererii, ca urmare a faptului că

localitatea Bârlad era în România și nu putea fi invocat motivul schimbării

domiciliului din pricina persecuțiilor etnice.

A mai susținut că

intimata-pârâtă a comis un fals în acte publice, a deturnat realitatea,

determinând respingerea acțiunii, prin sentința nr. 435 din 18 martie 2004 și

că este îndreptățit să beneficieze de calitatea de refugiat, potrivit Legii nr.

189/2000.

Recursul nu este fondat.

Cât privește motivul de

recurs potrivit căruia intimata a deturnat realitatea și a determinat

respingerea acțiunii, prin emiterea celor două adrese contradictorii, nu poate

fi acceptat ca întemeiat, întrucât reclamantul a avut posibilitatea să conteste

soluția intimatei și să prezinte în fața instanței de contencios administrativ,

toate dovezile necesare în susținerea cauzei.

Pe de altă parte, din

declarațiile autentificate ale martorilor P.S., S.C. și C.T., rezultă că

recurentul P.G., împreună cu mama și fratele său, a fost strămutat din luna

aprilie 1944, până în septembrie 1944, din localitatea Bârlad, în localitatea

Merișor.

Însă, având în vedere faptul

că localitatea Bârlad era la acea dată, teritoriu românesc, schimbarea

domiciliului nu este consecința persecuției etnice, astfel cum cer dispozițiile

Legii nr. 189/2000.

Este evident că scopul

urmărit de legiuitor este acela de reparare, prin mijloace patrimoniale, a suferințelor

pricinuite persoanelor care au fost persecutate etnic și care și-au părăsit

domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriu ocupat, în localitățile aflate sub

administrație română.

Prin urmare, recursul va fi

respins, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.G. împotriva sentinței nr. 435 din 18 martie 2004, a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2005.