ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 16269 din 23 februarie 2005 și obligarea pârâtei la recunoașterea calității de refugiat din motive etnice, în perioada 24 decembrie 1943 - 6 martie 1945, cu consecința acordării drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 521 din 14 septembrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 16269 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă.

Totodată, a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 24 decembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/20000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că declarațiile martorilor atestă existența unor persecuții etnice asupra localnicilor maghiari din localitatea Săvadisla, exercitate inclusiv asupra familiei reclamantei, de către legionarii din sat și de către jandarmi, fiind forțată, astfel, să părăsească teritoriul României. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut, în esență, că în cauză, așa-zisul refugiu a avut loc în luna decembrie 1943 din localitatea Săvadisla, județul Cluj, localitate aflată sub administrație românească, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuției etnice, de vreme ce a avut loc dintr-o localitatea liberă, pe un teritoriu ocupat. Această situație, arată în continuare recurenta, va conduce la situația în care toate persoanele născute între 1940 - 1945, să dobândească calitatea de refugiat sau strămutat, fără a mai fi nevoie de existența persecuției etnice. Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente: Din dispozițiile art. 1 al Legii nr. 189/2000 rezultă că beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Dovada îndeplinirii condițiilor cerute de lege se face cu acte și se completează prin orice mijloace de probă legale, conform prevederilor art. 61 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată. În cauză, declarațiile numiților S.R. și F.A., deși sunt date în fața notarului public, nu sunt concludente în soluționarea cauzei, întrucât nu conțin suficiente date de identificare a martorilor, respectiv nu precizează ce vârstă aveau aceștia la data când au cunoscut faptele relatate și prin urmare, dacă acestea reflectă sau nu, realitatea. Astfel, martorii fac referire la împrejurări nereale la data pretinsului refugiu, fiind de notorietate că după ianuarie 1941, mișcarea legionară a fost interzisă legal și, ca atare, ea nu a mai activat.

Față de cele ce preced, se constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, a se casa sentința atacată și în fond, a se respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 521 din 14 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea reclamantei S.I. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.