ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2006

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1039 din 29 august 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins contestația la executare formulată de condamnatul R.P. Instanța a reținut că motivul invocat de contestator (aplicarea dispozițiilor noului Cod penal) nu se încadrează printre motivele prevăzute de art. 461 C. proc. pen. A evidențiat că prin O.U.G. nr. 58/2005, s-a amânat intrarea în vigoare a noului Cod penal până la data de 1 septembrie 2006, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare nu a intervenit nici o altă lege care să prevadă o pedeapsă mai ușoară decât aceea care se execută. Tribunalul a apreciat că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc.

pen. și nici cele ale art. 458 din același cod. Prin decizia nr. 745 din 4 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3059/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat R.P. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs contestatorul, reiterând motivele contestației la executare. Înalta Curte constată, că recursul declarat de contestator este nefondat, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 461alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă, printre altele, orice altă cauză de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

În speță, Înalta Curte constată că, în mod legal, ambele instanțe au respins contestația, întrucât motivul invocate de contestator nu reprezintă un incident ivit cu prilejul executării și nici nu se invocă, potrivit art. 458 din același cod, intervenirea unei legi penale noi, în vigoare, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută. Dispozițiile cuprinse în noul Cod penal, a căror aplicare a fost amânată până la data de 1 septembrie 2006, conform O.U.G. nr. 58/2005, evident, nu pot fi aplicate anterior datei cuprinse în ordonanță. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestator. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat R.P. împotriva deciziei penale nr. 745 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2006.