ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5063/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 418 din 7 aprilie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul V.G. cu privire la sentința penală nr. 49/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că, prin sentința penală nr. 49/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2914 din 28 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul V.G.

a fost condamnat, la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În motivarea cererii sale, petiționarul a arătat că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc, el fiind în realitate, doar consumator de droguri; în consecință, a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor noului Cod penal, Legea nr. 301/2004, care ar dezincrimina infracțiunea săvârșită. Instanța de fond a constatat că motivele invocate de petiționar nu se încadrează în dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc.

pen., iar intrarea în vigoare a Legii nr. 301/2004 - Codul penal a fost amânată pentru data de 29 iunie 2006. Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul V.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat și urmează să-l respingă, ca atare, pentru următoarele motive: Potrivit art. 461 C. proc.

pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) - când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) - când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) - când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Motivul invocat de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile arătate, reindividualizarea pedepsei nefiind posibilă pe calea contestației la executare.

Pe de altă parte, dispozițiile Legii nr. 301/2004 Codul penal nu au mai intrat în vigoare, nici acest motiv de contestație neavând temei. Așa fiind, și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, recursul va fi respins, ca nefondat, recurentul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 382 din 17 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2006.