ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6021/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 73 din 14

martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 2097/2003 a Tribunalului Mureș, în

temeiul art. 334 C. proc. pen., s-au admis cererile de schimbare a încadrării

juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M.P.D., formulate de

apărătorul acestuia și de reprezentanta Ministerului Public și în consecință a

fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de evadare,

prevăzută de art. 269 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

în infracțiunea de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpatului D.F., privind

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestui inculpat,

din infracțiunea de complicitate la evadare, prevăzută și pedepsită de art. 26 C.

pen., raportat la art. 269 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de complicitate

la evadare prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 269 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a

fost admisă cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public, referitoare

la schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului D.F.

și în consecință a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea

de complicitate la evadare prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 269 alin.

(2) C. pen., în infracțiunea de înlesnire a evadării, prevăzută de art. 270 alin.

(3) C. pen.

în temeiul art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la

pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de

evadare, cu aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 C. pen.

în temeiul art. 270 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de înlesnire a evadării.

A fost descontopită pedeapsa de 4,2

ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 784 din 14 mai 2003,

pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș, în dosarul penal nr. 756/2003, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 517/ R din 29 septembrie 2003, a Curții de

Apel Tg. Mureș, în pedepsele componente de: 4,2 ani închisoare și 10 luni

închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.,

s-a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente, iar în baza art.

34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4,2 ani închisoare, 10 luni

închisoare cu pedeapsa de 1,6 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea de 4 ani și 2 luni

închisoare.

Au fost interzise inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a

fost dedusă din pedeapsa aplicată durata pedepsei executate începând cu data de

18 noiembrie 2002 și până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

raportat la art. 357 lit. f) C. proc. pen., a fost menținut inculpatul în stare

de detenție.

A fost dispusă anularea mandatului

de executare a pedepsei închisorii nr. 1095 din 1 octombrie 2003, emis de

Judecătoria Tg. Mureș, în baza sentinței penale nr. 784/2003 și emiterea unui

nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform dispozițiilor prezentei.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (2)

C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului

cheltuielile judiciare după cum urmează:

Inculpatul M.P.D. suma de 2.100.000

lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu,

din cursul urmăririi penale;

Inculpatul D.F., suma de 2.400.000

lei din care suma de 600.000 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu,

din cursul urmăririi penale (300.000 lei) și din faza de judecată (300.000

lei), sumele urmând a fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției

Tribunalului Mureș, în favoarea Baroului de Avocați Mureș.

Pentru a hotărî în acest sens,

instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Inculpatul M.P.D. a fost arestat, la

data de 29 octombrie 2002, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., iar la data de 30 octombrie 2002, a fost arestat pe o durată de 30 de

zile, începând cu data de 30 octombrie 2002 și până la 29 noiembrie 2002.

Ulterior, măsura preventivă a fost prelungită prin încheierea penală nr. 336 cu

încă 30 de zile.

Inculpatul D.F. a fost și el arestat,

la data de 18 noiembrie 2002, pentru comiterea infracțiunii de lipsire de

libertate, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., ambii inculpați

fiind încarcerați în arestul I.P.J. Mureș.

La data de 28 noiembrie 2002 cei doi

inculpați au fost împreună în aceeași cameră de arest, respectiv în celula 2/ B.

Datorită unui orificiu existent în acoperișul clădirii tavanul camerei de

arest, unde se aflau cei doi, în urma infiltrațiilor de apă, s-a deteriorat

într-un colț, căzând tencuiala, scândura prinsă de tavan putrezind.

Profitând de aceste împrejurări inculpatul

M.P.D. și-a pus în gând să evadeze. Astfel, în seara zilei de 14 decembrie 2002,

în jurul orelor 20,30, după revenirea în cameră, inculpatul a preparat o cafea

ness în care a dizolvat 46 pastile de Nitrazepan, pe care le avea prescrise de

medic pentru a putea dormi. Ulterior a servit cafeaua inculpatului D.F., care

deși se afla într-o stare de amețeală nu a adormit.

Pentru a nu se observa lipsa din

camera de arest, a improvizat un manechin pe care l-a acoperit cu pătura,

lăsând impresia că doarme, după care a luat o saltea pentru dormit, a făcut-o

sul, a legat-o la mijloc cu o pereche de pantaloni de trening după care a

așezat salteaua respectivă în colțul camerei, în zona unde tavanul avea

tencuiala căzută și scândurile degradate. Peste pătura împăturită l-a așezat pe

inculpatul D.F., cu fața peste salteaua făcută sul, apoi s-a urcat cu

picioarele pe spatele acestuia, ajungând la tavan, îndepărtând tencuiala care

nu era căzută și rupând scândurile putrezite prinse de grindă. A pătruns în

podul clădirii prin orificiul creat, a îndepărtat mai multe țigle de pe

acoperiș, a ieșit afară și de pe streașina acoperișului a sărit pe prelata unui

camion, care se afla în curtea arestului, după care în urma escaladării unei

magazii a ajuns în curtea comună a unor imobile aflate în vecinătatea arestului

I.P.J., de unde, pe o poartă neîncuiată, a ajuns în stradă. De acolo a luat o

mașină de ocazie, ajungând în Sovata, după care în Praid și apoi prin comuna

Corund spre localitatea Odorheiu Secuiesc. Inculpatul a fost depistat de

organele de poliție într-o mașină în timp ce se deplasa din comuna Praid înspre

comuna Corund.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul M.P.D. care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 76/ A din 27

mai 2005, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins, ca nefondat, apelul reținându-se

că pedeapsa a fost bine individualizată.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul a cărei critică a vizat trei aspecte:

- incompatibilitatea unui judecător

care a participat la soluționarea cauzei;

- fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evadare;

- individualizarea pedepsei.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat.

Primul motiv de recurs examinat prin

prisma dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 3, este nefondat,

neexistând caz de incompatibilitate.

Aceasta, întrucât deși același

judecător care a făcut parte din completul care a pronunțat decizia penală nr. 84/

A din 14 mai 2004 Curtea de Apel Târgu-Mureș, a făcut parte și din completul

care a pronunțat decizia penală nr. 76/ A din 27 mai 2005 a Curții de Apel

Târgu Mureș, cauzele sunt diferite, prima vizând condamnarea inculpatului,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar a doua cauză vizând săvârșirea

de către inculpat a altei infracțiuni, evadare, care nu are vreo legătură de

natură a fi incidente în cauză dispozițiile privind incompatibilitatea atrasă

de faptul că judecătorul și-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluția

ce ar putea fi dată în cauză.

Nici cel de-al doilea motiv de

recurs nu este fondat, fapta inculpatului M.P.D., care, în seara zilei de 14

decembrie 2002, a evadat din starea de arest preventiv dispusă pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrunește toate elementele constitutive

ale infracțiunii, evadare, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

Motivul privind individualizarea

pedepsei este, de asemenea, nefondat, instanțele dând eficiență tuturor

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Având în vedere că pedeapsa

prevăzută de lege pentru această infracțiune este cuprinsă între 6 luni și 2

ani, că inculpatul este recidivist postexecutoriu, tot pentru săvârșirea unei

infracțiuni de tâlhărie, Curtea apreciază că pedeapsa de un an și 10 luni închisoare

este corespunzătoare și aptă să realizeze cerințele cuprinse în dispozițiile art.

52 C. pen., astfel nu se justifică o reducere a acesteia.

Cum, examinând cauza din oficiu nu

se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează, ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.P.D. împotriva deciziei penale nr. 76 din 27

mai 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.P.D. împotriva deciziei penale nr. 76 din 27 mai 2005

a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2005.