ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6021/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 73 din 14 martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 2097/2003 a Tribunalului Mureș, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M.P.D., formulate de apărătorul acestuia și de reprezentanta Ministerului Public și în consecință a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 334 C. proc.

pen., a fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpatului D.F., privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestui inculpat, din infracțiunea de complicitate la evadare, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 269 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de complicitate la evadare prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 269 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public, referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului D.F. și în consecință a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de complicitate la evadare prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 269 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înlesnire a evadării, prevăzută de art. 270 alin. (3) C. pen.

1. A fost condamnat inculpatul M.P.D., în temeiul art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evadare, cu aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 C. pen. 2. A fost condamnat inculpatul D.F., în temeiul art. 270 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înlesnire a evadării. A fost descontopită pedeapsa de 4,2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 784 din 14 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș, în dosarul penal nr. 756/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 517/ R din 29 septembrie 2003, a Curții de Apel Tg.

Mureș, în pedepsele componente de: 4,2 ani închisoare și 10 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4,2 ani închisoare, 10 luni închisoare cu pedeapsa de 1,6 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea de 4 ani și 2 luni închisoare. Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata pedepsei executate începând cu data de 18 noiembrie 2002 și până la zi. În temeiul art. 350 C. proc.

pen., raportat la art. 357 lit. f) C. proc. pen., a fost menținut inculpatul în stare de detenție. A fost dispusă anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1095 din 1 octombrie 2003, emis de Judecătoria Tg. Mureș, în baza sentinței penale nr. 784/2003 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform dispozițiilor prezentei. În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului cheltuielile judiciare după cum urmează: Inculpatul M.P.D.

suma de 2.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu, din cursul urmăririi penale; Inculpatul D.F., suma de 2.400.000 lei din care suma de 600.000 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu, din cursul urmăririi penale (300.000 lei) și din faza de judecată (300.000 lei), sumele urmând a fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției Tribunalului Mureș, în favoarea Baroului de Avocați Mureș. Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Inculpatul M.P.D. a fost arestat, la data de 29 octombrie 2002, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., iar la data de 30 octombrie 2002, a fost arestat pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30 octombrie 2002 și până la 29 noiembrie 2002. Ulterior, măsura preventivă a fost prelungită prin încheierea penală nr. 336 cu încă 30 de zile.

Inculpatul D.F. a fost și el arestat, la data de 18 noiembrie 2002, pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., ambii inculpați fiind încarcerați în arestul I.P.J. Mureș. La data de 28 noiembrie 2002 cei doi inculpați au fost împreună în aceeași cameră de arest, respectiv în celula 2/ B. Datorită unui orificiu existent în acoperișul clădirii tavanul camerei de arest, unde se aflau cei doi, în urma infiltrațiilor de apă, s-a deteriorat într-un colț, căzând tencuiala, scândura prinsă de tavan putrezind. Profitând de aceste împrejurări inculpatul M.P.D. și-a pus în gând să evadeze. Astfel, în seara zilei de 14 decembrie 2002, în jurul orelor 20,30, după revenirea în cameră, inculpatul a preparat o cafea ness în care a dizolvat 46 pastile de Nitrazepan, pe care le avea prescrise de medic pentru a putea dormi.

Ulterior a servit cafeaua inculpatului D.F., care deși se afla într-o stare de amețeală nu a adormit. Pentru a nu se observa lipsa din camera de arest, a improvizat un manechin pe care l-a acoperit cu pătura, lăsând impresia că doarme, după care a luat o saltea pentru dormit, a făcut-o sul, a legat-o la mijloc cu o pereche de pantaloni de trening după care a așezat salteaua respectivă în colțul camerei, în zona unde tavanul avea tencuiala căzută și scândurile degradate. Peste pătura împăturită l-a așezat pe inculpatul D.F., cu fața peste salteaua făcută sul, apoi s-a urcat cu picioarele pe spatele acestuia, ajungând la tavan, îndepărtând tencuiala care nu era căzută și rupând scândurile putrezite prinse de grindă.

A pătruns în podul clădirii prin orificiul creat, a îndepărtat mai multe țigle de pe acoperiș, a ieșit afară și de pe streașina acoperișului a sărit pe prelata unui camion, care se afla în curtea arestului, după care în urma escaladării unei magazii a ajuns în curtea comună a unor imobile aflate în vecinătatea arestului I.P.J., de unde, pe o poartă neîncuiată, a ajuns în stradă. De acolo a luat o mașină de ocazie, ajungând în Sovata, după care în Praid și apoi prin comuna Corund spre localitatea Odorheiu Secuiesc. Inculpatul a fost depistat de organele de poliție într-o mașină în timp ce se deplasa din comuna Praid înspre comuna Corund. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.P.D.

care a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 76/ A din 27 mai 2005, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins, ca nefondat, apelul reținându-se că pedeapsa a fost bine individualizată. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul a cărei critică a vizat trei aspecte: - incompatibilitatea unui judecător care a participat la soluționarea cauzei; - fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evadare; - individualizarea pedepsei. Examinând cauza în raport de motivele invocate cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat. Primul motiv de recurs examinat prin prisma dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 3, este nefondat, neexistând caz de incompatibilitate.

Aceasta, întrucât deși același judecător care a făcut parte din completul care a pronunțat decizia penală nr. 84/ A din 14 mai 2004 Curtea de Apel Târgu-Mureș, a făcut parte și din completul care a pronunțat decizia penală nr. 76/ A din 27 mai 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, cauzele sunt diferite, prima vizând condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar a doua cauză vizând săvârșirea de către inculpat a altei infracțiuni, evadare, care nu are vreo legătură de natură a fi incidente în cauză dispozițiile privind incompatibilitatea atrasă de faptul că judecătorul și-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat, fapta inculpatului M.P.D., care, în seara zilei de 14 decembrie 2002, a evadat din starea de arest preventiv dispusă pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii, evadare, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. Motivul privind individualizarea pedepsei este, de asemenea, nefondat, instanțele dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este cuprinsă între 6 luni și 2 ani, că inculpatul este recidivist postexecutoriu, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, Curtea apreciază că pedeapsa de un an și 10 luni închisoare este corespunzătoare și aptă să realizeze cerințele cuprinse în dispozițiile art. 52 C. pen., astfel nu se justifică o reducere a acesteia.

Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează, ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.D. împotriva deciziei penale nr. 76 din 27 mai 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.D. împotriva deciziei penale nr. 76 din 27 mai 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2005.