ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2865/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 2204/c/2004 din 3 mai 2004 la Tribunalul Botoșani, C.G., V.E., C.M. și C.V. au acționat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria municipiului Botoșani și Prefectura județului Botoșani, solicitând în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilele expropriate de Statul Român și care în prezent nu mai există, fiind imposibilă restituirea lor în natură. În motivarea acțiunii, petiționarii precizează că autoarea lor C.M. a avut în proprietate o construcție și anexe gospodărești în suprafață de 232,38 mp, aflate pe un teren de 1907 mp situate în Botoșani, care au fost expropriate în temeiul Decretului 137/1987 și demolate, în locul lor edificându-se un ansamblu de locuințe.

Cât privește despăgubirile acordate, acestea nu reprezintă o dreaptă și justă reparație, motiv pentru care se solicită acordarea măsurilor reparatorii bănești în complinire, până la acoperirea valorii reale a imobilului. Tribunalul Botoșani, prin sentința 672 din 11 noiembrie 2004 a admis acțiunea petiționarilor și a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să le achite măsuri reparatorii prin echivalent, constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare totală de 3.135.743.777 lei pentru imobilele expropriate și care nu mai pot fi restituite în natură. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că autorul reclamanților a deținut în proprietate o construcție cu anexe gospodărești aflate pe un teren de 1907 mp, și care au fost expropriate, în locul lor edificându-se un ansamblu de locuințe, iar despăgubirile ce i-au fost acordate nu reprezintă o dreaptă și justă reparație.

După apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții, moștenitorii proprietarei C.M. au notificat Prefectura județului Botoșani și primăria Municipiului Botoșani, solicitând complinirea despăgubirilor până la valoarea reală a imobilului expropriat. Comisia constituită în temeiul Legii nr. 10/2001 de la Primăria municipiului Botoșani a evaluat construcția și terenul la suma de 2.835.555.578 lei, valoare cu care reclamanții nu au fost de acord. Potrivit expertizei M.A. și care nu a fost contestată de niciuna din părți, valoarea actualizată a imobilului expropriat a fost stabilită la suma de 3.135.743.777 lei după ce s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor primite la data exproprierii.

În temeiul art. 11 alin. (2), (5), (8) și (9) din Legea 10/2001, instanța a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare totală de 3.135.743.777 lei. S-a reținut că Prefectura Botoșani și Primăria Municipiului Botoșani nu pot fi obligate la despăgubiri prin echivalent, motiv pentru care instanța a respins acțiunea față de acestea. Curtea de Apel Suceava, prin decizia 166 din 14 februarie 2005 a respins ca tardiv apelul declarat de D.G.F.P. Botoșani și ca nefondat apelul reclamanților C.G., C.M. și V.E. prin procuratorul C.F. prin care solicitau măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în sumă de 3.135.743.777, conform ultimului raport de expertiză.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut incidența în cauză a dispozițiunilor art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „ în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întreg imobilul”, și că instanța de fond a acordat corect reclamanților în temeiul art. 11 pct. 8 titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare. De asemenea, instanța de apel a înlăturat susținerile reclamanților legate de necesitatea opțiunii lor în privința naturii măsurilor reparatorii, condiție inserată în art. 9 pct. 2 din lege, cu motivarea că o atare opțiune operează numai în cazul imobilelor care au o altă destinație decât aceea de locuință.

În recursul declarat de C.G., C.M. și V.E. se critica decizia pronunțată în apel, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., susținându-se în esență că instanța a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat, ignorând nejustificat opțiunea petiționarilor pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc la nivelul sumei stabilită prin expertiza, 3.135.743.777 lei. Instanța de apel a reținut și a interpretat greșit prevederile art. 9 pct. 2 și art. 11 pct. 4 și 8 din Legea nr. 10/2001, care nu sunt incidente în cauză, deoarece imobilul expropriat având destinația de locuință era supus măsurilor reparatorii prevăzute de art. 24 pct. 2 coroborat cu art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoanele îndreptățite pot opta pentru măsuri reparatorii bănești așa cum de fapt s-a solicitat prin acțiune și în toate fazele procesuale.

Recursul este întemeiat astfel cum se va arăta în cele ce urmează. În speță, recurenții, moștenitorii proprietarului expropriat, au adresat notificări pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc Primăriei Municipiului Botoșani și Prefecturii. Primăria Municipiului Botoșani căreia i s-a înaintat și notificarea adresată prefecturii, nu a emis decizia sau dispoziția motivată privind soluționarea notificării, ci prin adresa 8081 din 5 decembrie 2004 a comunicat succesorilor valoarea imobilului, aceea de 1.338.970.000 lei, punându-le în vedere ca în conformitate cu art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001 să opteze între măsurile reparatorii constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare și acțiuni.

Instanța de fond și mai apoi aceea de apel, ignorând exigențele art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 înainte de modificare prin Legea 247/2001, a pășit la soluționarea cauzei, deși petiționarii optaseră prin acțiune și pe tot parcursul procesului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc. Într-adevăr, la data soluționării acțiunii în fond și în apel, făcându-se prin lege distincția în privința modalității de acordare a măsurilor reparatorii, între imobile cu destinația de locuințe și alte categorii de imobile expropriate, instanțele au făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiunilor art. 9 alin. (2) și art. 11 pct. 8 din Legea 10/2001. După modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 prin Legea 247/2005, dispozițiunile art. 24 alin. (2) referitoare la acordarea măsurilor reparatorii bănești pentru imobilele cu destinația de locuință proprietate, au fost abrogate.

Potrivit art. 11 pct. 4 și 8 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată, de imediată aplicare în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcțional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întreg imobilul, iar măsurile reparatorii vor consta în alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi, cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

În speță, Primăria Municipiului Bacău nu s-a conformat exigențelor art. 25 din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, deoarece nu a acordat celor îndreptățiți prin decizie sau dispoziție motivată în compensare alte bunuri sau servicii și nici nu a acordat despăgubiri în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de cei îndreptățiți. Așa fiind și sub acest aspect, recursul declarat va fi admis și în temeiul art. 314 C. proc. civ. decizia pronunțată în cauză va fi casată în parte. Sentința civilă 672/2004 a Tribunalului Botoșani va fi schimbată în parte în sensul obligării Municipiului Botoșani de a emite dispoziția motivată privind modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în limita sumei de 3.135.743.777 ROL, actualizată.

Totodată acțiunea față de statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice va fi respinsă, deoarece instanțele nu au avut în vedere procedura administrativă impusă de legea specială care derogă de la dreptul comun, iar petiționarii nu sunt în posesia unei decizii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc de natură a justifica incidența art. 36 din Legea nr. 10/2001 anterior modificării și completării. Celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții C.G., C.M. și V.E. împotriva deciziei civile nr. 166 din 14 februarie 2005 a Curții de Apel Suceava pe care o casează în parte; schimbă în parte sentința civilă nr .672 din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului Botoșani în sensul că obligă primarul municipiului Botoșani să emită dispoziție motivată privind modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în limita sumei de 3.135.743.777 ROL actualizată. Respinge acțiunea față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 martie 2006.