ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2865/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr.

2204/c/2004 din 3 mai 2004 la Tribunalul Botoșani, C.G., V.E., C.M. și C.V. au

acționat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria

municipiului Botoșani și Prefectura județului Botoșani, solicitând în temeiul

Legii nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru

imobilele expropriate de Statul Român și care în prezent nu mai există, fiind

imposibilă restituirea lor în natură.

În motivarea acțiunii, petiționarii

precizează că autoarea lor C.M. a avut în proprietate o construcție și anexe

gospodărești în suprafață de 232,38 mp, aflate pe un teren de 1907 mp situate

în Botoșani, care au fost expropriate în temeiul Decretului 137/1987 și demolate,

în locul lor edificându-se un ansamblu de locuințe. Cât privește despăgubirile

acordate, acestea nu reprezintă o dreaptă și justă reparație, motiv pentru care

se solicită acordarea măsurilor reparatorii bănești în complinire, până la

acoperirea valorii reale a imobilului.

Tribunalul Botoșani, prin sentința

672 din 11 noiembrie 2004 a admis acțiunea petiționarilor și a obligat Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice să le achite măsuri reparatorii prin

echivalent, constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare, în valoare totală de 3.135.743.777 lei

pentru imobilele expropriate și care nu mai pot fi restituite în natură.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut că autorul reclamanților a deținut în proprietate o

construcție cu anexe gospodărești aflate pe un teren de 1907 mp, și care au

fost expropriate, în locul lor edificându-se un ansamblu de locuințe, iar

despăgubirile ce i-au fost acordate nu reprezintă o dreaptă și justă reparație.

După apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții, moștenitorii proprietarei C.M. au

notificat Prefectura județului Botoșani și primăria Municipiului Botoșani,

solicitând complinirea despăgubirilor până la valoarea reală a imobilului

expropriat.

Comisia constituită în temeiul Legii

nr. 10/2001 de la Primăria municipiului Botoșani a evaluat construcția și

terenul la suma de 2.835.555.578 lei, valoare cu care reclamanții nu au fost de

acord.

Potrivit expertizei M.A. și care nu

a fost contestată de niciuna din părți, valoarea actualizată a imobilului

expropriat a fost stabilită la suma de 3.135.743.777 lei după ce s-a scăzut

valoarea actualizată a despăgubirilor primite la data exproprierii.

În temeiul art. 11 alin. (2), (5),

(8) și (9) din Legea 10/2001, instanța a obligat Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând

în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în

valoare totală de 3.135.743.777 lei.

S-a reținut că Prefectura Botoșani

și Primăria Municipiului Botoșani nu pot fi obligate la despăgubiri prin

echivalent, motiv pentru care instanța a respins acțiunea față de acestea.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

166 din 14 februarie 2005 a respins ca tardiv apelul declarat de D.G.F.P.

Botoșani și ca nefondat apelul reclamanților C.G., C.M. și V.E. prin

procuratorul C.F. prin care solicitau măsuri reparatorii prin echivalent bănesc

în sumă de 3.135.743.777, conform ultimului raport de expertiză.

În considerentele deciziei, instanța

de apel a reținut incidența în cauză a dispozițiunilor art. 11 pct. 4 din Legea

nr. 10/2001, potrivit cărora „ în cazul în care lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă funcțional întreg terenul afectat, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întreg imobilul”, și că instanța

de fond a acordat corect reclamanților în temeiul art. 11 pct. 8 titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

De asemenea, instanța de apel a

înlăturat susținerile reclamanților legate de necesitatea opțiunii lor în

privința naturii măsurilor reparatorii, condiție inserată în art. 9 pct. 2 din

lege, cu motivarea că o atare opțiune operează numai în cazul imobilelor care

au o altă destinație decât aceea de locuință.

În recursul declarat de C.G., C.M.

și V.E. se critica decizia pronunțată în apel, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 și

9 C. proc. civ., susținându-se în esență că instanța a făcut o greșită

apreciere a probatoriului administrat, ignorând nejustificat opțiunea

petiționarilor pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc la

nivelul sumei stabilită prin expertiza, 3.135.743.777 lei.

Instanța de apel a reținut și a

interpretat greșit prevederile art. 9 pct. 2 și art. 11 pct. 4 și 8 din Legea

nr. 10/2001, care nu sunt incidente în cauză, deoarece imobilul expropriat

având destinația de locuință era supus măsurilor reparatorii prevăzute de art.

24 pct. 2 coroborat cu art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora

persoanele îndreptățite pot opta pentru măsuri reparatorii bănești așa cum de

fapt s-a solicitat prin acțiune și în toate fazele procesuale.

Recursul este întemeiat astfel cum

se va arăta în cele ce urmează.

În speță, recurenții, moștenitorii

proprietarului expropriat, au adresat notificări pentru acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent bănesc Primăriei Municipiului Botoșani și

Prefecturii.

Primăria Municipiului Botoșani

căreia i s-a înaintat și notificarea adresată prefecturii,           nu a emis

decizia sau dispoziția motivată privind soluționarea notificării, ci prin

adresa 8081 din 5 decembrie 2004 a comunicat succesorilor valoarea imobilului,

aceea de 1.338.970.000 lei, punându-le în vedere ca în conformitate cu art. 11

alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001 să opteze între măsurile reparatorii

constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare și acțiuni.

Instanța de fond și mai apoi aceea

de apel, ignorând exigențele art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 înainte de

modificare prin Legea 247/2001, a pășit la soluționarea cauzei, deși

petiționarii optaseră prin acțiune și pe tot parcursul procesului la acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc.

Într-adevăr, la data soluționării

acțiunii în fond și în apel, făcându-se prin lege distincția în privința

modalității de acordare a măsurilor reparatorii, între imobile cu destinația de

locuințe și alte categorii de imobile expropriate, instanțele au făcut o

greșită aplicare în cauză a dispozițiunilor art. 9 alin. (2) și art. 11 pct. 8

din Legea 10/2001.

După modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001 prin Legea 247/2005, dispozițiunile art. 24 alin. (2)

referitoare la acordarea măsurilor reparatorii bănești pentru imobilele cu

destinația de locuință proprietate, au fost abrogate.

Potrivit art. 11 pct. 4 și 8 din

Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată, de imediată

aplicare în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa

funcțional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent pentru întreg imobilul, iar măsurile reparatorii vor consta în alte

bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit

prezentei legi, cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite,

sau în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

În speță, Primăria Municipiului

Bacău nu s-a conformat exigențelor art. 25 din Legea 10/2001 astfel cum a fost

modificată prin Legea 247/2005, deoarece nu a acordat celor îndreptățiți prin

decizie sau dispoziție motivată în compensare alte bunuri sau servicii și nici

nu a acordat despăgubiri în condițiile legii speciale, privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în

situația în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este

acceptată de cei îndreptățiți.

Așa fiind și sub acest aspect,

recursul declarat va fi admis și în temeiul art. 314 C. proc. civ. decizia

pronunțată în cauză va fi casată în parte. Sentința civilă 672/2004 a

Tribunalului Botoșani va fi schimbată în parte în sensul obligării Municipiului

Botoșani de a emite dispoziția motivată privind modalitatea de acordare a

măsurilor reparatorii prin echivalent, în limita sumei de 3.135.743.777 ROL,

actualizată.

Totodată acțiunea față de statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice va fi respinsă, deoarece instanțele nu

au avut în vedere procedura administrativă impusă de legea specială care derogă

de la dreptul comun, iar petiționarii nu sunt în posesia unei decizii de

acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc de natură a justifica

incidența art. 36 din Legea nr. 10/2001 anterior modificării și completării.

Celelalte dispoziții ale sentinței

și deciziei vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții C.G., C.M. și V.E. împotriva deciziei civile nr. 166 din 14

februarie 2005 a Curții de Apel Suceava pe care o casează în parte; schimbă în

parte sentința civilă nr .672 din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului Botoșani în

sensul că obligă primarul municipiului Botoșani să emită dispoziție motivată

privind modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în

limita sumei de 3.135.743.777 ROL actualizată.

Respinge acțiunea față de Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și menține restul dispozițiilor

sentinței și deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 martie

2006.