ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6293/2005

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr. 1022/2003, completată ulterior, reclamantul A.V. a chemat în judecată Prefectura județului Botoșani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la acordarea despăgubirilor în sumă de 1.183.547.000 lei pentru imobilele foste în proprietatea părinților săi, dar care au fost expropriate în baza decretele de expropriere nr. 44/1975 și 300/1984, emise de fostul Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România. Prin sentința nr. 158 din 3 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția civilă, s-a respins acțiunea, ca nefondată, cu motivarea că, potrivit disp.

art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii pot fi acordate doar sub forma titlurilor de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital și nicidecum despăgubiri bănești, cum pretinde reclamantul. Acesta a declarat apel împotriva sentinței sus-menționate, susținând că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a dispozițiilor Legii 10/2001 care prevăd în mod expres și acordarea de despăgubiri bănești la opțiunea persoanei îndreptățite. Prin decizia nr. 253 din 13 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, s-a admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea, constatându-se că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilele expropriate, evaluate la suma de 1.183.547.000 lei.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că imobilul expropriat de la autorii reclamantului a reprezentat locuința acestora, în cauză fiind incidente disp. art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001prin care se stabilește că, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești, persoana îndreptățită putând însă opta și pentru celelalte moduri de restituire prin echivalent, iar reclamantul a solicitat acordarea despăgubirilor bănești. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Botoșani, recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a susținut că instanța a interpretat eronat disp. art. 11 din Legea nr. 10/2001, ca disp. art. 24 alin. (2) invocate nu pot fi incidente în cauză, întrucât acestea fac referire la imobilele care au fost preluate de stat pe alte temeiuri de drept. Pe de altă parte s-a susținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura administrativă impusă de legea specială, acesta nu a promovat plângere împotriva unei decizii motivate pentru toate solicitările de restituire din notificare, situație față de care acțiunea apare ca fiind prematur introdusă. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Printr-un memoriu transmis la dosar intimata-pârâtă Prefectura județului Botoșani și-a precizat punctul de vedere, solicitând admiterea recursului.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează. Nu poate fi primită critica vizând prematuritatea acțiunii reclamantului. Acesta a îndeplinit procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea 10/2001, adresând notificarea cu respectarea termenelor și condițiilor legii speciale (fila 10-fond). Cu adresa nr. 10520 din 29 mai 2002 Primăria Municipiului Botoșani a transmis reclamantului înștiințarea că imobilul expropriat a fost evaluat la suma de 1.183.547.000 lei, pentru ca acesta să comunice opțiunea pentru măsurile reparatorii, conform art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001(fila 13-fond).

Recursul este fondat în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanța de apel făcând o greșită aplicare a legii. Situația imobilelor expropriate este reglementată prin art. 11 din Legea nr. 10/2001, prevăzându-se expres că pentru imobilele expropriate ale căror construcții au fost demolate, pentru care restituirea în natură nu mai este posibila, persoana îndreptățită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite. Disp. art. 24 alin. (2) pe care se întemeiază soluția pronunțată în apel nu sunt incidente în cauză, acestea făcând referire la imobilele preluate de stat în baza altor temeiuri, nicidecum prin expropriere.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate care este nelegală, urmând a fi păstrată sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român împotriva deciziei nr. 253 din 13 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Casează decizia atacată și păstrează sentința civilă nr. 158 din 3 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Botoșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 septembrie 2005.