ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6293/2005

Asupra recursului, din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Botoșani sub nr. 1022/2003, completată ulterior, reclamantul A.V.

a chemat în judecată Prefectura județului Botoșani și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună obligarea acestora la acordarea despăgubirilor în sumă de

1.183.547.000 lei pentru imobilele foste în proprietatea părinților săi, dar

care au fost expropriate în baza decretele de expropriere nr. 44/1975 și

300/1984, emise de fostul Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România.

Prin sentința nr. 158 din 3 aprilie

2003 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția civilă, s-a respins acțiunea, ca

nefondată, cu motivarea că, potrivit disp. art. 11 alin. (4) și (8) din Legea

nr. 10/2001, măsurile reparatorii pot fi acordate doar sub forma titlurilor de

valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la

societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital și nicidecum

despăgubiri bănești, cum pretinde reclamantul.

Acesta a declarat apel împotriva

sentinței sus-menționate, susținând că instanța de fond a făcut o apreciere

greșită a dispozițiilor Legii 10/2001 care prevăd în mod expres și acordarea de

despăgubiri bănești la opțiunea persoanei îndreptățite.

Prin decizia nr. 253 din 13

februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, s-a admis

apelul, s-a schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea, constatându-se

că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de măsuri reparatorii constând

în despăgubiri bănești pentru imobilele expropriate, evaluate la suma de

1.183.547.000 lei.

În motivarea acestei soluții s-a

reținut că imobilul expropriat de la autorii reclamantului a reprezentat

locuința acestora, în cauză fiind incidente disp. art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001prin care se stabilește că, dacă restituirea în natură nu este

posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor

despăgubiri bănești, persoana îndreptățită putând însă opta și pentru celelalte

moduri de restituire prin echivalent, iar reclamantul a solicitat acordarea

despăgubirilor bănești.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de D.G.F.P. Botoșani, recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea recursului s-a susținut

că instanța a interpretat eronat disp. art. 11 din Legea nr. 10/2001, ca disp.

art. 24 alin. (2) invocate nu pot fi incidente în cauză, întrucât acestea fac

referire la imobilele care au fost preluate de stat pe alte temeiuri de drept.

Pe de altă parte s-a susținut că

reclamantul nu a îndeplinit procedura administrativă impusă de legea specială,

acesta nu a promovat plângere împotriva unei decizii motivate pentru toate

solicitările de restituire din notificare, situație față de care acțiunea apare

ca fiind prematur introdusă.

Intimatul-reclamant a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Printr-un memoriu transmis la dosar

intimata-pârâtă Prefectura județului Botoșani și-a precizat punctul de vedere,

solicitând admiterea recursului.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Nu poate fi primită critica vizând

prematuritatea acțiunii reclamantului. Acesta a îndeplinit procedura

administrativă prealabilă prevăzută de Legea 10/2001, adresând notificarea cu

respectarea termenelor și condițiilor legii speciale (fila 10-fond).

Cu adresa nr. 10520 din 29 mai 2002

Primăria Municipiului Botoșani a transmis reclamantului înștiințarea că

imobilul expropriat a fost evaluat la suma de 1.183.547.000 lei, pentru ca

acesta să comunice opțiunea pentru măsurile reparatorii, conform art. 11 alin.

(4) și (8) din Legea nr. 10/2001(fila 13-fond).

Recursul este fondat în raport cu

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanța de apel făcând o greșită

aplicare a legii.

Situația imobilelor expropriate este

reglementată prin art. 11 din Legea nr. 10/2001, prevăzându-se expres că pentru

imobilele expropriate ale căror construcții au fost demolate, pentru care

restituirea în natură nu mai este posibila, persoana îndreptățită beneficiază

de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în acordarea de titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea

persoanei îndreptățite.

Disp. art. 24 alin. (2) pe care se

întemeiază soluția pronunțată în apel nu sunt incidente în cauză, acestea

făcând referire la imobilele preluate de stat în baza altor temeiuri, nicidecum

prin expropriere.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea

deciziei recurate care este nelegală, urmând a fi păstrată sentința pronunțată

de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâtul Statul Român împotriva deciziei nr. 253 din 13

februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Casează decizia atacată și păstrează

sentința civilă nr. 158 din 3 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 septembrie 2005.