ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5285/2008

Asupra recursului de față; Adresându-se Tribunalului Botoșani, la 12 noiembrie 2004, reclamanta P.P.C. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura Județului Botoșani, acordarea unor despăgubiri bănești sau titluri de valoare nominală pentru imobilele, casă și teren din Botoșani, preluate, în anul 1948, de la autoarea sa S.E. Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința nr. 835 din 4 mai 2005, a admis acțiunea și a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să acorde reclamantei despăgubiri în echivalent, constând în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare totală de 1.400.000.000 lei (ROL) pentru imobilele naționalizate care nu pot fi restituite în natură.

Acțiunea formulată împotriva Prefecturii Județului Botoșani a fost respinsă. Hotărând astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a dovedit că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, în calitate de moștenitoare a fostei proprietare, defuncta S.M.E., care a formulat notificarea de acordare a acestor măsuri. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 945 din 6 octombrie 2005, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința civilă nr. 835/2005 a Tribunalului Botoșani în sensul că a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să acorde reclamantei despăgubiri bănești în valoare de 1.400.000.000 lei (ROL) în loc de titluri de valoare nominală.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. În considerentele deciziei, curtea de apel a motivat că imobilele naționalizate au avut destinația de locuință și întrucât restituirea lor în natură nu este posibilă (construcțiile au fost demolate), devin aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind îndreptățită să primească despăgubiri bănești. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 1561 din 20 februarie 2007, a admis recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a casat decizia civilă nr. 945 din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Trimiterea cauzei spre rejudecare a fost dispusă pentru completarea probelor spre a se stabili cine este deținătorul imobilului și apoi, în funcție de cele stabilite, să se aprecieze dispozițiile legale aplicabile și calitatea procesuală pasivă a Statului Român. Rejudecând pricina, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 313 din 27 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă nr. 835/2005 a Tribunalului Botoșani și a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să acorde reclamantei despăgubiri bănești în valoare de 1.400.000.000 lei (ROL), în loc de titluri de valoare. Apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost respins și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a motivat că a fost demolată construcția, cu destinația de locuință care a fost preluată de stat în mod abuziv, astfel încât reclamanta, în calitate de moștenitoare a fostei proprietare, este îndreptățită la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei civile nr. 313 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, procedura acordării măsurilor reparatorii aparținând, în prezent, numai entităților notificate și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare; Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. au fost ignorate de instanța de apel. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 1561 din 20 februarie 2007, a admis recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a casat decizia anterioară a Curții de Apel Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

În considerentele deciziei, Înalta Curte a dezlegat probleme de drept privitoare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, arătând că art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost abrogat prin Legea nr. 247/2005, iar noua reglementare (art. 26 din Legea nr. 10/2001, modificată) a stabilit o altă procedură de acordare a despăgubirilor, în cazul în care restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă. Tot în cuprinsul deciziei de casare s-a argumentat necesitatea completării probelor pentru a stabili care este deținătorul imobilului și în funcție de cele stabilite urmând să se hotărască asupra calității procesuale pasive a Statului Român.

În prezentul litigiu, declanșând procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, autoarea reclamantei a comunicat Prefecturii Județului Botoșani notificarea, solicitând „restituirea în echivalent bănesc”, în considerarea faptului că fosta casă de locuit, preluată în mod abuziv, a fost demolată și în baza art. 36 alin. (2) din lege, potrivit căruia notificările prin care persoana îndreptățită solicita acordarea de despăgubiri bănești se adresa prefecturii în a cărei rază s-a aflat imobilul. Notificarea nu a fost, însă, soluționată, motiv pentru care persoana care s-a considerat îndreptățită s-a adresat justiției. Art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevede că, în cazul imobilelor cu destinația de locuințe, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire se putea face sub forma unor despăgubiri bănești, a fost abrogat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

După modificarea Legii nr. 10/2001, s-a prevăzut, prin art. 26, că, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana interesată. În urma modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, dacă restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să emită o decizie/dispoziție motivată, cu respectarea prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Conform art. 315 C. proc. civ., curtea de apel trebuia să completeze probele pentru a stabili cine este deținătorul imobilului. Numai în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice. Cu toate că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a apărat invocând prevederile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel nu a verificat această apărare, prin administrarea de probe, ci a obligat statul să acorde despăgubiri bănești. Procedând în acest mod, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Ca atare, recursul exercitat în cauză va fi admis, va fi casată decizia recurată și va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei nr. 313 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2008.