ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4346/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 22 octombrie 2003 la Tribunalul București, secția comercială,

reclamantul U.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC K.I.B.V. Olanda

și SC C. SRL București constatarea nulității parțiale a contractului de cesiune

părți sociale încheiat la 19 decembrie 2001, a hotărârii din 19 decembrie 2001

a asociaților SC C. SRL și a actului adițional din 19 noiembrie 2001 la actul

constitutiv al SC C. SRL întocmit de B.N.P. C.V. și A.D.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 3724 din 16 martie 2004 a respins cererea

reclamantului U.M. cu domiciliul ales la S.C.P.A.A.C. cu sediul în București,

așa cum a fost modificată și precizată ca neîntemeiată.

Prin aceeași sentință, instanța a

luat act de renunțarea reclamantului la judecată în ceea ce privește capetele

doi și trei din cererea principală de chemare în judecată, obligând reclamantul

la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000.000 lei către pârâta SC

K.I.B.V.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea hotărârii atacate și pe fond

să se constate nulitatea contractului de cesiune de părți sociale încheiat

între reclamant și SC K.I.B.V. la 19 decembrie 2001, a împuternicirii

autentificate la 30 noiembrie 2001 de către B.N.P. C.A., a contractului de

cesiune de creanță încheiat la data de 8 aprilie 2002, între reclamant prin

mandatar E.G.K. și pârâta SC K.I.B.V.

Prin decizia nr. 481 din 29

septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

ca nefondat apelul reclamantului obligându-l la plata cheltuielilor de judecată

de 25.000.000 lei către intimata SC K.I.B.V.

În termen legal, reclamantul U.M. a

declarat recurs împotriva deciziei anterior menționată criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținând în esență că instanța de apel a pronunțat hotărârea

cu încălcarea dreptului la apărare prin neacordarea unui termen de judecată în

care părțile legal citate să poată pune concluzii orale, a respins ca

neîntemeiat apelul modificând motivarea în drept a respingerii capătului de

cerere privind constatarea nulității contractului de cesiune de părți sociale

și de asemeni argumentând nelegal respingerea capătului de cerere privind

constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță.

Mai arată recurentul că ambele

capete de cerere au fost respinse în mod nelegal, instanța legând valabilitatea

contractului de cesiune de părți sociale de neatacarea hotărârii A.G.A. din 19

decembrie 2004 a SC C. SRL și a actului adițional din 19 noiembrie 2004 la

statutul aceleași societăți.

Recursul declarat de reclamant este

nul.

Astfel, având în vedere că recursul

declarat de reclamantul U.M. a fost semnat de avocat aparținând S.C.P.A.A.C.,

iar împuternicirea avocațială din 31 martie 2005 depusă la dosarul cauzei

(dosar recurs) nu poartă semnătura recurentului, ci menținerea “conform

contract asistență juridică”, Curtea a acordat un nou termen de judecată pentru

complinirea semnăturii sau pentru depunerea împuternicirii speciale pentru

formularea și semnarea recursului.

Faptul că la data de 7 septembrie

2004, reclamantul U.M. depune la dosar cerere pentru acordarea unui nou termen

pentru angajarea unui avocat (dosar nr. 962/2004) coroborat cu lipsa

împuternicirii avocațiale la data declarării recursului, 15 decembrie 2004,

conduce la concluzia că reclamantul a revocat în apel contractul de asistență

juridică cu S.C.P.A.A.C.

În consecință, deși instanța a

acordat un termen de judecată pentru complinirea lipsei semnăturii, termen la

care recurentul sau avocatul acestuia nu s-a prezentat, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., va constata nul

recursul reclamantului iar potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., îl va

obliga la cheltuieli de judecată către intimata K.I.B.V. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamantul U.M., împotriva deciziei nr. 481 din 29 septembrie 2004 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurentul la 30.000.000 lei

(3.000 RON) către intimata K.I.B.V. București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 29 septembrie 2005.