ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3386/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 18008 din 27 ianuarie 2004 Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria sectorului 5 s-a respins cererea formulată de petenta Administrația Finanțelor Publice sector 5 privind înscrierea dreptului de ipotecă legală asupra imobilelor–terenuri, situate în sector 5 proprietatea debitoarei SC U.C.R. SA SA s-a dispus, de asemenea, ca prelungirea cererii să se noteze în cartea funciară 3065. Instanța a reținut că pentru a se dispune înscrierea dreptului de ipotecă legală este necesară individualizarea bunurilor ce constituie obiectul garanției și se impune ca dreptul de proprietate să fie transcris în cartea funciară.

Din compararea procesului verbal de instituire a sechestrului cu partea I a cărților funciare s-a constatat că dreptul de proprietate al debitorului a fost înscris pentru o suprafață de 22.328,36 mp, iar prin procesul verbal s-a indisponibilizat o suprafață de 16.474,62 mp teren. Pentru a se înscrie dreptul de ipotecă este necesară individualizarea terenului de 16.474,62 mp în raport de întreaga suprafață de 22.328,36 mp.

Împotriva încheierii a declarat apel reclamanta arătând că procesul verbal de instituire a sechestrului a fost emis în baza datelor din balanța de verificare pe luna septembrie 2003 prezentată de debitoare, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 0514 emis de Ministerul Industriilor la 11 octombrie 1993, a încheierii nr. 3137 din 22 decembrie 1999 Judecătoriei sector 5, Biroul de Carte funciară și a situației activelor întocmită de reclamantă astfel încât acesta îndeplinește toate condițiile legale prevăzute de art. 79 și urm. din O.G. nr. 61/2002 privind identificarea imobilului indisponibilizat, fiind întocmit pe un formular tipizat. Curtea de Apel București, secția a VII-a, prin decizia civilă nr. 641 A din 17 iunie 2004 a respins apelul ca nefondat reținând că suprafața de teren de 16.747,52 mp nu a fost determinată prin indicarea vecinătăților și a dimensiunilor precise.

În măsura în care sechestrul nu afectează întreaga suprafață de teren deținută de debitoare este firesc să se impună ca terenul indisponibilizat să fie precis delimitat din totalul terenului. Nu prezintă relevanță susținerea apelantei creditoare că procesul verbal de sechestru conține toate mențiunile prevăzute de art. 79 și urm. din O.G. nr. 61/2002 referitoare la identificarea imobilului și faptul că acest proces verbal a fost întocmit pe un formular tipizat. Împotriva deciziei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a declarat recurs reclamanta creditoare pentru următoarele motive: - terenul indisponibilizat a fost suficient individualizat din totalul suprafeței deținute de debitoare. - faptul că persoanele care au cumpărat diverse suprafețe de teren de la debitoare nu au făcut demersuri pentru înscrierea în C.F.

a dreptului lor de proprietate nu trebuia să o priveze pe recurentă de dreptul de a-și înscrie în C.F. mențiunea privind dreptul de ipotecă. Recursul nu este fondat. Din analiza actelor dosarului a rezultat că debitoarea SC U.C.R. SA a deținut în proprietate suprafața de teren în suprafață totală de 22.328,36 m, teren înscris în cartea funciară. Înainte de întocmirea procesului verbal de sechestru, intimata debitoare a înstrăinat 2 loturi, din totalul terenului, și anume: 3919,40 mp către SC V. GM 134 și 1657,32 mp către SC E.74P. SRL. Cele 2 societăți cumpărătoare nu și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Recurenta Administrația Finanțelor Publice sector 5 a încheiat procesul verbal de sechestru având în vedere doar suprafața de teren, respectiv 16.747,52 mp, rămasă în patrimoniul debitoarei după efectuarea celor 2 vânzări.

Instanțele care au instrumentat cauza în fond și apel au pronunțat hotărâri temeinice și legale apreciind corect că pentru înscrierea dreptului de ipotecă este necesar a se individualiza terenul în suprafață de 16.747,52 mp prin indicarea vecinătăților și a numărului de parcelă așa cum prevede art. 50 din Legea nr. 7/1996. Înscrisurile depuse de recurentă nu sunt concludente în cauză. Astfel, procesul verbal de sechestru nu cuprinde nici o rubrică referitoare la individualizarea parcelei de teren, doar suprafața totală, locul situării și suma la care a fost evaluat, iar certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M O3 nr. 0514 existent la fila 10 a dosarului de apel, a fost emis pentru suprafața totală de 27.748,65 mp în timp ce în C.F.

s-a intabulat doar suprafața de 22.328,36 mp pe numele debitoarei. Față de aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta Administrația Finanțelor Publice sector 5 împotriva deciziei civile nr. 641 A din 17 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2005.