ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3386/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 18008 din 27

ianuarie 2004 Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria sectorului 5 s-a

respins cererea formulată de petenta Administrația Finanțelor Publice sector 5

privind înscrierea dreptului de ipotecă legală asupra imobilelor–terenuri,

situate în sector 5 proprietatea debitoarei SC U.C.R. SA SA s-a dispus, de

asemenea, ca prelungirea cererii să se noteze în cartea funciară 3065.

Instanța a reținut că pentru a se

dispune înscrierea dreptului de ipotecă legală este necesară individualizarea

bunurilor ce constituie obiectul garanției și se impune ca dreptul de

proprietate să fie transcris în cartea funciară.

Din compararea procesului verbal de

instituire a sechestrului cu partea I a cărților funciare s-a constatat că

dreptul de proprietate al debitorului a fost înscris pentru o suprafață de

22.328,36 mp, iar prin procesul verbal s-a indisponibilizat o suprafață de

16.474,62 mp teren. Pentru a se înscrie dreptul de ipotecă este necesară

individualizarea terenului de 16.474,62 mp în raport de întreaga suprafață de

22.328,36 mp.

Împotriva încheierii a declarat apel

reclamanta arătând că procesul verbal de instituire a sechestrului a fost emis

în baza datelor din balanța de verificare pe luna septembrie 2003 prezentată de

debitoare, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria M 03 nr. 0514 emis de Ministerul Industriilor la 11 octombrie

1993, a încheierii nr. 3137 din 22 decembrie 1999 Judecătoriei sector 5, Biroul

de Carte funciară și a situației activelor întocmită de reclamantă astfel încât

acesta îndeplinește toate condițiile legale prevăzute de art. 79 și urm. din O.G.

nr. 61/2002 privind identificarea imobilului indisponibilizat, fiind întocmit

pe un formular tipizat.

Curtea de Apel București, secția a VII-a,

prin decizia civilă nr. 641 A din 17 iunie 2004 a respins apelul ca nefondat

reținând că suprafața de teren de 16.747,52 mp nu a fost determinată prin

indicarea vecinătăților și a dimensiunilor precise. În măsura în care

sechestrul nu afectează întreaga suprafață de teren deținută de debitoare este

firesc să se impună ca terenul indisponibilizat să fie precis delimitat din

totalul terenului.

Nu prezintă relevanță susținerea

apelantei creditoare că procesul verbal de sechestru conține toate mențiunile

prevăzute de art. 79 și urm. din O.G. nr. 61/2002 referitoare la identificarea

imobilului și faptul că acest proces verbal a fost întocmit pe un formular

tipizat.

Împotriva deciziei, în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. a declarat recurs reclamanta creditoare pentru următoarele

motive:

- terenul indisponibilizat a fost

suficient individualizat din totalul suprafeței deținute de debitoare.

- faptul că persoanele care au

cumpărat diverse suprafețe de teren de la debitoare nu au făcut demersuri

pentru înscrierea în C.F. a dreptului lor de proprietate nu trebuia să o

priveze pe recurentă de dreptul de a-și înscrie în C.F. mențiunea privind

dreptul de ipotecă.

Recursul nu este fondat.

Din analiza actelor dosarului a

rezultat că debitoarea SC U.C.R. SA a deținut în proprietate suprafața de teren

în suprafață totală de 22.328,36 m, teren înscris în cartea funciară.

Înainte de întocmirea procesului

verbal de sechestru, intimata debitoare a înstrăinat 2 loturi, din totalul

terenului, și anume: 3919,40 mp către SC V. GM 134 și 1657,32 mp către SC E.74P.

SRL.

Cele 2 societăți cumpărătoare nu

și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.

Recurenta Administrația Finanțelor

Publice sector 5 a încheiat procesul verbal de sechestru având în vedere doar

suprafața de teren, respectiv 16.747,52 mp, rămasă în patrimoniul debitoarei

după efectuarea celor 2 vânzări.

Instanțele care au instrumentat

cauza în fond și apel au pronunțat hotărâri temeinice și legale apreciind

corect că pentru înscrierea dreptului de ipotecă este necesar a se

individualiza terenul în suprafață de 16.747,52 mp prin indicarea vecinătăților

și a numărului de parcelă așa cum prevede art. 50 din Legea nr. 7/1996.

Înscrisurile depuse de recurentă nu

sunt concludente în cauză.

Astfel, procesul verbal de sechestru

nu cuprinde nici o rubrică referitoare la individualizarea parcelei de teren,

doar suprafața totală, locul situării și suma la care a fost evaluat, iar

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M

O3 nr. 0514 existent la fila 10 a dosarului de apel, a fost emis pentru

suprafața totală de 27.748,65 mp în timp ce în C.F. s-a intabulat doar

suprafața de 22.328,36 mp pe numele debitoarei.

Față de aceste considerente,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de petenta Administrația Finanțelor Publice sector 5 împotriva

deciziei civile nr. 641 A din 17 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția

a VII-a.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 aprilie 2005.