ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1650/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă promovată la

data de 17 decembrie 2003, pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul G.Ș. a

solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Muzeul Județean Buzău,

Ministerul Culturii și Cultelor și B.N.R., restituirea a două monede din aur,

sau contravaloarea acestora.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

cele două monede din aur i-au fost confiscate în baza procesului-verbal nr. 1386519/1982,

încheiat de Poliția Buzău.

Pârâții Muzeul județean Buzău și

Ministerul Culturii și Cultelor au formulat întâmpinări, prin care au invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu sunt deținători ai

bunurilor confiscate.

Pârâta B.N.R. a invocat excepția

autorității lucrului judecat, întrucât între părți s-a mai desfășurat un

asemenea litigiu, soluționat prin sentința civilă nr. 1460/2003 pronunțată de

Judecătoria Buzău.

Prin sentința civilă nr. 399 din 27

ianuarie 2004 Judecătoria Buzău a admis excepția autorității lucrului judecat,

invocată de pârâta B.N.R. și a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că între părți a mai avut loc un litigiu cu același obiect și cauză, în

care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1460 din 27 martie 2003 a Judecătoriei

Buzău, rămasă definitivă, constituind astfel autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamantul G.Ș., susținând, în esență, că nu au fost avute în

vedere prevederile art. 25 și art. 29 din Legea nr. 63/1974, privind cazurile

de confiscare a monedelor din aur.

Prin decizia nr. 1095 din 8 aprilie

2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantul G.Ș.

În motivarea acestei hotărâri, a

reținut existența autorității de lucru judecat, fiind invocate dispozițiile

art. 1201 C. civ.

În contra acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul G.Ș., criticând-o ca nelegală, întrucât nu au fost

analizate prevederile Legii nr. 63/1974.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 1201 C. civ., „Este

lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în

contra lor în aceeași calitate”.

Prin urmare, autoritatea de lucru

judecat, pune capăt, irevocabil oricărui litigiu în care părțile au uzat de toate

căile de atac, puse la dispoziția lor de către legi.

În speță, atât instanța de fond cât

și cea de apel, au apreciat judicios, că prin sentința civilă nr. 1460 din 27

martie 2003, pronunțată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin neapelare,

litigiul ce formează obiectul cauzei de față, a fost soluționat irevocabil,

recurentul necontestând această situație.

În aceste condiții, recursul urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul G.I.Ș. împotriva deciziei nr. 1095 din 8 aprilie 2004 a

Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.