ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4381/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 decembrie 2003 Judecătoria Buftea a încuviințat executarea silită imobiliară la cererea creditoarei B.I.R., sucursala București, prin lichidator SC M.S. SA în contradictoriu cu debitoarea SC I.I.H. București cu privire la suma de 1.100.253.319,98 lei, reprezentând credit restant și dobândă aferentă, stabilite prin sentința civilă nr. 8561 din 5 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, reținând că, creanța este certă, lichidă și exigibilă și astfel sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 373 1 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri debitoarea a declarat apel, arătând că această cerere de încuviințare a executării silite imobiliare este perimată de drept deoarece au trecut mai mult de 6 luni de la data când creditoarea avea posibilitatea să formuleze o asemenea cerere, sentința de mai sus rămânând în nelucrare timp de doi ani și o lună. Totodată a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-creditoare motivat de faptul că la data de 23 februarie 2004 Tribunalul București, secția VII-a comercială, a dispus suspendarea executării sentinței civile nr. 446/2000, pronunțată în dosarul nr. 5615/2000 privind falimentul creditoarei. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 441 din 18 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 556/2004 a respins excepția lipsei calității de reprezentant a lichidatorului și apelul declarat ca nefondat.

Pronunțând această soluție, instanța de control judiciar a reținut că lichidatorul creditoarei avea calitatea de reprezentant atât la momentul formulării cererii de încuviințare a executării silite cât și la momentul soluționării apelului. Cu privire la fondul cauzei a reținut că perimarea ce operează în faza de executare silită este reglementată de art. 389 C. proc.

civ., ori în cauză nu sunt îndeplinite aceste cerințe, deoarece nu există nici un act de executare, de la îndeplinirea căruia să fi trecut mai mult de 6 luni, fără să fi urmat alte acte de urmărire și nu este împlinit nici termenul de prescripție de a cere executarea silită de 3 ani, atâta timp cât, titlul executoriu este sentința civilă nr. 8561 din 5 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 11 noiembrie 2003. În termen legal debitoarea a formulat recurs susținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 C. proc. civ., deoarece textul respectiv nu precizează în ce fază de judecată sunt aplicabile, iar în materie comercială termenul de perimare este de 6 luni.

Mai arată că sunt aplicabile și prevederile art. 405 alin. (1) și 3 C. proc. civ., pentru că au trecut 3 ani de la data rămânerii definitive a sentinței nr. 8561 din 5 noiembrie 2001 împlinindu-se astfel termenul de prescripție de 3 ani. Recursul nu este fondat. Conform art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an în materie civilă și timp de 6 luni în materie comercială. Perimarea este o sancțiune care determină stingerea procesului civil sau comercial, ca urmare a lipsei de stăruință a părților, ori în cazul de față nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege susmenționat invocat de debitoare în cererea sa de recurs.

Nici dispozițiile referitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silită prevăzute de art. 405 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt îndeplinite pentru că cererea de executare a fost formulată de creditoare la 11 noiembrie 2003, iar titlul executoriu îl reprezintă sentința civilă nr. 8561 din 5 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1271 din 25 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București. Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani și față de faptul că dreptul creditoarei s-a născut la 25 octombrie 2002, ceea ce înseamnă că s-a respectat termenul de 3 ani prevăzut de decretul nr. 167/1958. Față de cele ce preced, rezultă că instanța de apel a pronunțat decizia atacată cu aplicarea și interpretarea judicioasă a legii, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC I.I.H. SA București, împotriva deciziei nr. 441 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.