ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4381/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4381/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 8 decembrie 2003

Judecătoria Buftea a încuviințat executarea silită imobiliară la cererea

creditoarei B.I.R., sucursala București, prin lichidator SC M.S. SA în

contradictoriu cu debitoarea SC I.I.H. București cu privire la suma de

1.100.253.319,98 lei, reprezentând credit restant și dobândă aferentă,

stabilite prin sentința civilă nr. 8561 din 5 noiembrie 2001, pronunțată de

Tribunalul București, secția comercială, reținând că, creanța este certă,

lichidă și exigibilă și astfel sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 373

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri

debitoarea a declarat apel, arătând că această cerere de încuviințare a

executării silite imobiliare este perimată de drept deoarece au trecut mai mult

de 6 luni de la data când creditoarea avea posibilitatea să formuleze o

asemenea cerere, sentința de mai sus rămânând în nelucrare timp de doi ani și o

lună.

Totodată a invocat excepția lipsei

calității procesuale active a intimatei-creditoare motivat de faptul că la data

de 23 februarie 2004 Tribunalul București, secția VII-a comercială, a dispus

suspendarea executării sentinței civile nr. 446/2000, pronunțată în dosarul nr.

5615/2000 privind falimentul creditoarei.

Curtea de Apel București, prin

decizia nr. 441 din 18 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 556/2004 a

respins excepția lipsei calității de reprezentant a lichidatorului și apelul

declarat ca nefondat.

Pronunțând această soluție, instanța

de control judiciar a reținut că lichidatorul creditoarei avea calitatea de

reprezentant atât la momentul formulării cererii de încuviințare a executării

silite cât și la momentul soluționării apelului.

Cu privire la fondul cauzei a

reținut că perimarea ce operează în faza de executare silită este reglementată

de art. 389 C. proc. civ., ori în cauză nu sunt îndeplinite aceste cerințe, deoarece

nu există nici un act de executare, de la îndeplinirea căruia să fi trecut mai

mult de 6 luni, fără să fi urmat alte acte de urmărire și nu este împlinit nici

termenul de prescripție de a cere executarea silită de 3 ani, atâta timp cât,

titlul executoriu este sentința civilă nr. 8561 din 5 noiembrie 2001,

pronunțată de Tribunalul București, iar cererea de executare silită a fost

formulată la data de 11 noiembrie 2003.

În termen legal debitoarea a

formulat recurs susținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

248 C. proc. civ., deoarece textul respectiv nu precizează în ce fază de

judecată sunt aplicabile, iar în materie comercială termenul de perimare este

de 6 luni.

Mai arată că sunt aplicabile și

prevederile art. 405 alin. (1) și 3 C. proc. civ., pentru că au trecut 3 ani de

la data rămânerii definitive a sentinței nr. 8561 din 5 noiembrie 2001

împlinindu-se astfel termenul de prescripție de 3 ani.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 248 C. proc. civ.,

orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept dacă a rămas

în nelucrare din vina părții, timp de un an în materie civilă și timp de 6 luni

în materie comercială.

Perimarea este o sancțiune care

determină stingerea procesului civil sau comercial, ca urmare a lipsei de

stăruință a părților, ori în cazul de față nu sunt îndeplinite cerințele

textului de lege susmenționat invocat de debitoare în cererea sa de recurs.

Nici dispozițiile referitoare la

prescripția dreptului de a cere executarea silită prevăzute de art. 405 alin.

(1) C. proc. civ. nu sunt îndeplinite pentru că cererea de executare a fost

formulată de creditoare la 11 noiembrie 2003, iar titlul executoriu îl

reprezintă sentința civilă nr. 8561 din 5 noiembrie 2001, pronunțată de

Tribunalul București, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1271 din 25

octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București.

Dreptul de a cere executarea silită

se prescrie în termen de 3 ani și față de faptul că dreptul creditoarei s-a

născut la 25 octombrie 2002, ceea ce înseamnă că s-a respectat termenul de 3

ani prevăzut de decretul nr. 167/1958.

Față de cele ce preced, rezultă că

instanța de apel a pronunțat decizia atacată cu aplicarea și interpretarea

judicioasă a legii, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

debitoarea SC I.I.H. SA București, împotriva deciziei nr. 441 din 18 octombrie

2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2005.