ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5389/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 418 din 14 aprilie

2004, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de

contencios-administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC V.

SA Târgoviște, cu sediul social în Târgoviște, în contradictoriu cu pârâții SC B.I.

SRL cu sediul social în Botoșani, SC O.I. SRL, cu sediul în Botoșani, SC G.A.

SRL cu sediul în Oradea, C.D. și C.C.L. având ca obiect anularea contractelor

de vânzare-cumpărare încheiate de C.G., administratorul societății debitoare,

prin care acesta a înstrăinat bunurile ce se aflau în patrimoniul societății în

scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor asumate.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut în principal că, în speță, reclamanta-creditoare în

dosarul de faliment nr. 91/F/2001 al Tribunalului Botoșani a solicitat, în baza

prevederilor art. 45 din Legea nr. 64/1995, anularea celor 3 contracte de

vânzare-cumpărare a unor imobile aparținând SC B.I. SRL Botoșani, debitoare

aflată în faliment de la data deschiderii procedurii prin încheierea din 17

ianuarie 2002, pronunțată de Judecătorul sindic de pe lângă acest tribunal.

Legea specială în materie autoriză expres numai lichidatorul să introducă

acțiuni pentru anularea transferului de drepturi patrimoniale către terți, sub

dubla condiție ca actele frauduloase să fi fost încheiate în cei 3 ani

anteriori deschiderii procedurii, iar acțiunea în anulare să fie introdusă în

termen de un an de la deschiderea procedurii.

Sub acest aspect se constată că

reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece nu are îndreptățirea de

la lege de a participa la activitatea judiciară, adică la proces. Reclamanta nu

justifică dreptul de a fi parte reclamantă în procesul ce are ca obiect

anularea transferurilor patrimoniale întrucât, legea acordă calitate procesuală

activă exclusiv lichidatorului sau comitetului creditorilor, cu autorizarea

Judecătorului sindic.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 129 din 1 iulie

2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC V. SA Târgoviște,

împotriva sentinței nr. 418 din 14 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul

Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a preluat argumentele pe care și-a fundamentat soluția instanța de fond,

stabilind că, reclamanta chiar dacă este creditoare a SC B.I. SRL (în faliment)

nu poate promova singură în această calitate acțiunea, în temeiul art. 44-46

din Legea nr. 64/1995, ci numai comitetul creditorilor după ce Judecătorul

sindic a autorizat acest lucru.

Împotriva deciziei nr. 129 din 1

iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC V. SA Târgoviște,

care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectele că nu au fost lămurite toate faptele cu privire la

raporturile juridice în cauza având ca obiect Legea nr. 64/1995, nu a fost

atașat dosarul de faliment nr. 91/F/2001, precum și dosarul nr. 2453/E/2003 în

care s-a pronunțat sentința nr. 895 din 3 octombrie 2003, dispozițiile art. 44-46

din Legea nr. 64/1995 au un caracter facultativ și nu imperativ, judecătorul

sindic numit în dosarul de faliment nr. 91/F/2001 nu și-a îndeplinit atribuțiile

în ceea ce privește notificarea tuturor creditorilor debitoarei SC B.I. SRL

Botoșani, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Intimații pârâți SC O.I. SRL

Botoșani, C.D. și C.C.L. au depus întâmpinare, prin care au cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC V. SA, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că obiectul

cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă îl reprezintă anularea

celor 3 contracte de vânzare-cumpărare încheiate de C.G., administratorul

societății debitoare, prin care acesta a înstrăinat bunuri ce se aflau în

patrimoniul societății în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor pe

care le avea față de creditori.

Instanțele judecătorești anterioare,

printr-o integrală și completă apreciere a probelor, au stabilit adevăratele

raporturi juridice dintre părți, cu drepturile și obligațiile care decurg

urmare a încheierii, pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2002 de

Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, prin

care în baza dispozițiilor art. 31 pct. 7 din Legea nr. 64/1995 s-a dispus

deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei SC B.I.

SRL Botoșani.

A fost dată eficiență juridică

reglementărilor cuprinse în art. 44 din Legea nr. 64/1995 în conformitate cu

care administratorul /lichidatorul poate introduce la tribunal acțiuni pentru

anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor

creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, precum și art. 46,

care precizează că acțiunile pentru anularea unui transfer cu caracter

patrimonial poate fi introdusă de administrator /lichidator în termen de un an

de la deschiderea procedurii.

În corecta stabilire a situației de

fapt și de drept, mai prezintă relevanță și încheierea din 12 februarie 2004 a

Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, prin

care a fost admisă propunerea lichidatorului SC E.L. SRL Iași la debitoarea SC B.I.

SRL Botoșani pentru închiderea procedurii reorganizării judiciare și

falimentului, în contradictoriu cu creditoarea SC V. SA Târgoviște, cu

motivarea că sunt îndeplinite condițiile art. 118 din Legea nr. 64/1995.

Sunt nejustificate criticile privind

neîndeplinirea atribuțiilor judecătorului sindic în dosarul de faliment nr. 91/F/2001,

aspectele referitoare la actele procedurale din dosarul de faliment, împrejurările

de încălcare a legalității în dosarul nr. 2453/2003, în care s-a pronunțat

sentința nr. 895 din 3 octombrie 2003 de către judecătorul sindic, acțiunile

defectuoase ale lichidatorului, deoarece ele exced obiectul cauzei deduse

judecății.

Rațiunile juridice expuse determină

ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC V. SA, cu

sediul în Târgoviște, să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a fi respins ca

nefondat recursul declarat, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304

C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 129 din 1 iulie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC V. SA Târgoviște, împotriva deciziei nr. 129 din 1 iulie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 11 noiembrie 2005.