ÎCCJ, Decizia nr. 265/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

2343 din 2 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, a

fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T.A., dispunându-se evacuarea,

pentru lipsă de titlu, a pârâtei M.L. din imobilul situat în București.

Apelul declarat de pârâta

M.L., împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

1904/A din 22 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă.

Pârâta M.L. a declarat

recurs împotriva deciziei menționate, solicitând, totodată, suspendarea

executării hotărârilor pronunțate în cauză.

Prin încheierea din 23 iunie

2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a respins cererea formulată de M.L., prin care a solicitat

suspendarea provizorie, pe cale de ordonanță președințială, a executării

sentinței nr. 2343 din 2 aprilie 2004, a Judecătoriei sectorului 1 București.

S-a motivat că nu sunt întrunite

condițiile prevăzute în art. 581 C. proc. civ., prin care este reglementată

procedura specială a ordonanței președințiale, deoarece prin punerea în

executare a hotărârii vizate în cerere, nu s-ar ajunge la crearea unui

prejudiciu care să nu poată fi reparat printr-o întoarcere a executării, în

cazul când s-ar admite recursul pârâtei.

Împotriva acestei încheieri,

pârâta M.L. a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, potrivit art. 299

alin. (1), cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva

încheierilor premergătoare nu se poate face recurs, decât odată cu fondul, în

afară de cazul când prin ele s-ar întrerupe cursul judecății, ceea ce nu este

cazul în speță.

Mai este de observat că, în

raport cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului,

numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Câtă vreme, însă, decizia

prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, ar urma să soluționeze recursul declarat de pârâta M.L. împotriva

deciziei nr. 1904/A din 22 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă, nu ar mai fi supusă recursului, deoarece nu face parte din nici

una dintre categoriile de hotărâri specificate în textul de lege menționat,

nici încheierea premergătoare, prin care aceeași instanță a respins cererea de

suspendare a executării silite a sentinței confirmată de decizia pronunțată în

apel, împotriva căreia s-a declarat recurs, nu mai este susceptibilă de a fi

atacată pe o asemenea cale.

De altfel, admiterea

posibilității atacării cu recurs a unei asemenea încheieri, în cadrul

procedurii ce precede judecarea recursului, ar echivala cu crearea unui nou

grad de jurisdicție, ceea ce ar fi inadmisibil.

În consecință, urmează ca

recursul declarat de pârâta M.L. împotriva încheierii din 23 iunie 2005,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de M.L. împotriva încheierii din 23 iunie 2005, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, în dosarul nr. 20053/2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2005.