ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4330/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 62 din 9 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în dosarul nr. 6095/2004, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.O. , la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzut de art. 64 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.E. suma de 3.014.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 pct. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.800.000 lei, din care, 400.000 lei reprezintă onorariul avocat din oficiu în faza de urmărire penală. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: În după-amiaza zilei de 13 septembrie 2004, inculpatul, însoțit de martorul V.N., se deplasa cu bicicleta pe str. Călțun din municipiul Sibiu, moment în care a observat două tinere care se deplasau pe trotuar, una dintre acestea purtând la gât un telefon mobil prins cu șnur. În momentul în care inculpatul a ajuns în dreptul celor două tinere, a smuls părții vătămate telefonul de la gât după care, ajungându-l din urmă de martorul V.N., care se deplasa în fața sa, au plecat împreună spre hotelul B.T.T.

Ajunși în parcarea acestui hotel, inculpatul a vândut telefonul sustras unui taximetrist în schimbul sumei de 200.000 lei, ocazie cu care a fost depistat de organele de poliție alertate de partea vătămată. La locul efectuării tranzacției a fost descoperită o husă pentru telefon mobil, din material plastic, recunoscută de partea vătămată. Cu ocazia depistării inculpatului, organele de poliție au ridicat de la acesta suma de 186.000 lei reprezentând contravaloarea telefonului valorificat, sumă ce a fost predată părții vătămate, conform dovezii aflate la dosar urmărire penală, inculpatul recunoscând cu acea ocazie săvârșirea faptei. În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.200.000 lei, reprezentând c/valoarea telefonului mobil și a abonamentului în valoare de 7 dolari S.U.A.

Deși inculpatul a făcut dovada expedierii sumei de 1.200.000 lei prin mandatul poștal nr. 19035 din 19 ianuarie 2005, acesta a indicat greșit numele destinatarului motiv pentru care suma expediată nu a fost încasată de partea vătămată, inculpatul neefectuând, ulterior, alte demersuri pentru acoperirea prejudiciului. Prin lipsa de prețuri depusă la dosarul cauzei partea vătămată a făcut dovada valorii actuale a unui telefon mobil de 3.200.000 lei, fără conectare și, 999.000 lei, cu abonament. Deși inculpatul a depus la dosar o listă de prețuri întocmită de O.S.S., aceasta cuprinde prețurile unui telefon, cu valoarea unui abonament. În consecință, instanța văzând dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C.E. și a obligat inculpatul la plata sumei de 3.014.000 lei (3.200.000–186.000 lei, suma restituită părții civile în cursul urmăririi penale), acesta fiind obligat la repararea integrală a prejudiciului cauzat părții civile prin fapta sa ilicită. Deși inculpatul a invocat faptul că la data săvârșirii faptei, valoarea telefonului sustras era relativ mică (900.000 lei), instanța a ținut seama de dinamica prețurilor în domeniul telefoanelor mobile, de faptul că, de la data săvârșirii faptei, până în prezent, a trecut un an de zile, perioadă în care s-au îmbunătățit și performanțele tehnice ale acestora, partea civilă fiind îndreptățită la acordarea contravalorii unui telefon mobil, la prețurile actuale și la contravaloarea unui abonament de tipul celui pe care l-a avut anterior.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen inculpatul C.O., solicitând în motivarea căii de atac prin apărător ales, reducerea cuantumului pedepsei aplicate spre limita minimă prevăzută de lege conform art. 74 lit. c) C. pen. Prin decizia penală nr. 152/ P din 17 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.O. împotriva sentinței penale sus menționate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de împrejurările săvârșirii faptelor și circumstanțele sale personale, respectiv poziția sinceră, de recunoaștere și regretare a faptei, lipsa antecedentelor penale, precum și intenția de a recupera prejudiciul.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de fond și cea de apel au aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul și mijloacele de săvârșire a faptei (prin smulgerea telefonului de la gâtul părții vătămate, într-un loc public), cât și circumstanțele sale personale (a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, nu este cunoscut cu antecedente penale, a încercat să recupereze prejudiciul).

În raport de aceste date, reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., instanțele au apreciat în mod justificat că, numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege, se poate realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceleași considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, apreciind că nu sunt motive pentru a se da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante și a se reduce pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.O. împotriva deciziei penale nr. 152/ A din 17 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei noi (1.600.000 lei vechi) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei noi (400.000 lei vechi), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2005.