ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4255/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 14 din 11 ianuarie 2005 a Tribunalului Bihor Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții B.A.L. și B.E. în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL Oradea și s-a constatat rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți la 12 ianuarie 1999, cu începere de la 27 iulie 1999. S-a reținut de instanță că prin convenția încheiată la 27 iulie 1999, părțile au hotărât încetarea contractului de închiriere, întrucât pârâta nu a achitat chiria stabilită de comun acord. Apelul declarat de reclamanții B.A.L. și B.E., împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 35 din 29 martie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a apreciat ca nefondate criticile referitoare la omisiunea instanței de a se pronunța asupra capătului de cerere privind completarea de acțiune, față de prevederile art. 281 2 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut că este nelegală și netemeinică. Au arătat recurenții că în mod greșit instanța de apel nu a examinat criticile invocate privind omisiunea instanței de fond de a se pronunța pe cererea de completare a acțiunii formulată la 14 iunie 2004. Că instanța trebuia să se pronunțe asupra acestui motiv de apel și nu să-i îndrume să formuleze o cerere de completare a hotărârii în temeiul art. 281 2 C. proc.

civ. Recursul este întemeiat. Potrivit dispozițiilor art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că această cerere de completare a hotărârii se poate formula în situația în care partea nu a declarat apel și respectiv recurs și în același termen prevăzut de lege pentru exercitarea acestor căi de atac. În speță, reclamanții nu au formulat cererea de completare în temeiul dispozițiilor art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ., dar au declarat apel în care au invocat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri de completare a acțiunii principale. În mod greșit instanța a respins cererea formulată de reclamanți, cu motivarea că trebuia să formuleze cerere potrivit dispozițiilor art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ. Cât timp reclamanții au ales calea de atac a apelului în care au invocat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de completare, instanța de control judiciar trebuia să examineze aceste critici. Față de aceste considerente urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamanți, să se caseze decizia atacată și să se trimită cauza aceleași instanțe, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții B.A.L. și B.E., împotriva deciziei nr. 35 din 29 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 septembrie 2005.