ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4255/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 14 din

11 ianuarie 2005 a Tribunalului Bihor Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții

B.A.L. și B.E. în

contradictoriu cu pârâta SC T. SRL Oradea și s-a constatat rezilierea

contractului de închiriere încheiat între părți la 12 ianuarie 1999, cu

începere de la 27 iulie 1999.

S-a reținut de instanță că prin

convenția încheiată la 27 iulie 1999, părțile au hotărât încetarea contractului

de închiriere, întrucât pârâta nu a achitat chiria stabilită de comun acord.

Apelul declarat de reclamanții B.A.L.

și B.E., împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat, prin

decizia nr. 35 din 29 martie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a apreciat ca nefondate

criticile referitoare la omisiunea instanței de a se pronunța asupra capătului

de cerere privind completarea de acțiune, față de prevederile art. 281

2

C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au

susținut că este nelegală și netemeinică.

Au arătat recurenții că în mod

greșit instanța de apel nu a examinat criticile invocate privind omisiunea

instanței de fond de a se pronunța pe cererea de completare a acțiunii

formulată la 14 iunie 2004. Că instanța trebuia să se pronunțe asupra acestui

motiv de apel și nu să-i îndrume să formuleze o cerere de completare a

hotărârii în temeiul art. 281

2

C. proc. civ.

Recursul este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același

termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei

hotărâri.

Din interpretarea acestor dispoziții

legale rezultă că această cerere de completare a hotărârii se poate formula în

situația în care partea nu a declarat apel și respectiv recurs și în același

termen prevăzut de lege pentru exercitarea acestor căi de atac.

În speță, reclamanții nu au formulat

cererea de completare în temeiul dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C.

proc. civ., dar au declarat apel în care au invocat că instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra unei cereri de completare a acțiunii principale.

În mod greșit instanța a respins

cererea formulată de reclamanți, cu motivarea că trebuia să formuleze cerere

potrivit dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.

Cât timp reclamanții au ales calea

de atac a apelului în care au invocat că instanța de fond a omis să se pronunțe

asupra cererii de completare, instanța de control judiciar trebuia să examineze

aceste critici.

Față de aceste considerente urmează

ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să se admită

recursul declarat de reclamanți, să se caseze decizia atacată și să se trimită

cauza aceleași instanțe, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții B.A.L. și B.E., împotriva deciziei nr. 35 din 29 martie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Casează decizia atacată și trimite

cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 23 septembrie 2005.