ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6744/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 378 din 18 august 2005, Tribunalul Bacău l-a condamnat pe inculpatul F.O., în temeiul art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 437 zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată, prin sentința penală nr. 1620/2002 a Tribunalului Bacău, pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, în condițiile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 21 aprilie 2005 la zi.

Inculpatul a fost obligat la 100 lei despăgubiri civile către R.N. și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 28 ianuarie 2005, în timp ce se deplasa pe stradă în municipiul Bacău, partea vătămată R.I.C. a fost acostată de către inculpatul F.O. care, apropiindu-se din spate, i-a imobilizat mâna și i-a sustras din buzunarul pantalonilor telefonul mobil, după care s-a deplasat pe celălalt trotuar, continuându-și drumul, deși victima striga după el. Inculpatul și-a recunoscut vinovăția iar declarațiile acestuia se coroborează cu plângerea părții vătămate și procesele verbale de consemnare a procedurilor judiciare ale recunoașterii făptuitorului de către partea vătămată din planșa foto, din grup și de reconstituire.

Inculpatul, prin mijlocirea concubinei sale, a remis părții vătămate suma de 200 RON, rămânând de recuperat din prejudiciu suma de 100 RON. Apelul inculpatului, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins prin decizia penală nr. 318 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând oral, personal și prin apărător, reducerea pedepsei. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susținut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat. La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Pedeapsa de 5 ani reprezintă niciunul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită și la aplicarea acesteia a fost avută în vedere conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului. Reducerea pedepsei nu se justifică, față de bogatul cazier judiciar al inculpatului, constituit din condamnări pentru infracțiuni contra proprietății iar, pe de altă parte, aceasta este necesară, în cuantumul aplicat, pentru realizarea funcțiilor și scopului sancțiunii, prevăzute de art. 52 C. pen. Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârii existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului F.O. urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată se va scade timpul reținerii și cel al arestării preventive de la 21 aprilie 2005 la 30 noiembrie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.O. împotriva deciziei penale nr. 318 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2005 la 30 noiembrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2005.