ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4635/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Mehedinți a fost condamnat inculpatul E.D. la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul executat de la 7 septembrie 2004, la data pronunțării sentinței, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă. S-a dispus confiscarea corpurilor delicte, una scândură și un topor.

Inculpatul a fost obligat să plătească statului 9.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 600.000 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut următoarea stare de fapt: Inculpatul și fiul său E.I. locuiau în case separate, în aceeași curte. La data de 6 septembrie 2004, la inculpat a venit fiul său care i-a solicitat să-i împrumute căruța, dar l-a refuzat. Ceva mai târziu, E.I. s-a dus în grădină la o groapă cu var pentru a lua var și în timp ce era aplecat spre groapă a venit inculpatul și din spate l-a lovit cu o scândură și securea doborându-l la pământ și l-a lăsat acolo. Inculpatul s-a dus la barul din apropiere și i-a spus martorei C.I.

să anunțe poliția întrucât l-a lovit pe fiul său. O echipă de polițiști împreună cu mediul legist s-au deplasat la locul faptei, constatând decesul victimei. Potrivit concluziilor raportului medico – legal de autopsie, aprobate de Comisia de Control și Avizare Craiova, moartea victimei E.I. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo – cerebrale, consecința unui traumatism cranio – cerebral cu fractură de bază și boltă craniu; între leziunile de violență constatate și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată; loviturile au putut fi aplicate din spate, lateral stânga sau lateral dreapta; în sângele recoltat de la cadavru nu s-a pus în evidență prezența alcoolului etilic.

Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată este prea severă față de condițiile în care a acționat, fiind provocat de victimă, de faptul că și anterior infracțiunii au existat între ei conflicte, că nu a lovit cu securea, ci numai cu scândura, că victima a declanșat conflictul, lovindu-l și producându-i leziuni corporale pentru vindecare necesitând 5–6 zile îngrijiri medicale și că regretă fapta comisă. S-a mai arătat, că la rândul său, victima consuma băuturi alcoolice și provoca scandal. Prin decizia penală nr. 196 din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, s-a dedus în continuare arestarea preventivă de la data sentinței, la zi, s-a menținut starea de arest și a fost obligat recurentul la plata sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu.

Se motivează, în esență că, în raport de probatoriul cauzei prima instanță a reținut corect situația de fapt, a încadrat exact în drept infracțiunea respectivă și a aplicat o pedeapsă bine individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., de natură să satisfacă scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Nu se poate reține starea de provocare, întrucât nu este demonstrată de probatorii. Se mai arată că din actele medicale rezultă că inculpatul a fost internat în mai multe rânduri în spital, între care pentru etilism maladiv și că din cauza consumului de alcool a ajuns de câteva rânduri în comă alcoolică. Această situație nu demonstrează în nici un caz lipsa discernământului inculpatului la data săvârșirii infracțiunii, conchide instanța de apel.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul a declarat recurs, susținând că situația de fapt nu a fost corect reținută, solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea audierii tuturor martorilor și reconstituirea faptei în prezența sa, pentru stabilirea situației de fapt. În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a acționat datorită provocării prin acte de violență de către victimă. Oricum, pedeapsa aplicată este prea severă, în raport de starea de boală, fiind suferind de mai multe afecțiuni grave, conform actului medical eliberat de Spitalul Penitenciar Colibași, unde a fost internat.

Criticile sunt neîntemeiate. Din examinarea dosarului cauzei se constată că în cauză au fost administrate probe necesare stabilirii adevărului. Astfel, au fost audiați toți martorii din acte, menționați în rechizitoriu. Inculpatul a solicitat proba cu martorii E.I. și D.D. pentru a face dovada stării conflictuale dintre el și victimă. Instanța a admis proba solicitată și a dispus citarea martorilor propuși, dar a fost audiat numai pe martorul D.D. Martora E.I., deși s-a prezentat la instanță la termenul din 26 ianuarie 2005, nu a mai fost audiată, deoarece inculpatul a renunțat la audiere. De altfel, starea conflictuală dintre inculpat și victimă, pentru dovedirea căreia a fost propusă a fost dovedită cu celelalte probe administrate.

De asemenea, nu este întemeiată obiecțiunea recurentului că nu s-a efectuat o cercetare la fața locului, căci corect nu a fost găsită necesară pentru verificarea și precizarea unor date, așa cum prevede art. 130 C. proc. pen. De altfel, inculpatul nu a motivat cu nimic necesitatea cercetării la locul faptei. Probele administrate au fost analizate temeinic și apreciate în mod just, stabilindu-se corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. În această situație, cererea acestuia de a se casa hotărârile pronunțate în cauză și a se trimite dosarul spre rejudecare la prima instanță este nejustificată și nu poate fi admisă. Încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, corectă. Totodată, se constată că pedeapsa aplicată este bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Corect instanțele de judecată nu au reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pentru că pretinsa agresiune a victimei împotriva inculpatului în ziua de 6 septembrie 2004 nu a fost confirmată de nici unul din martorii cauzei. Inculpatul a fost examinat de medicul legist și s-a constatat că prezenta leziuni ușoare pe față, pentru care au fost necesare 5–6 zile îngrijiri medicale. Actul medico – legal nu se coroborează însă cu nici unul din depozițiile martorilor. Dar chiar dacă inculpatul a fost lovit de către victimă, așa cum pretinde acesta, totuși nu ar fi îndeplinite condiții de aplicare a art. 73 lit. b) C. pen., de vreme ce în urma conflictului în casă, inculpatul nu a reacționat imediat ci ceva mai târziu, când nu se mai afla în acea stare de puternică tulburare sau emoție, care să justifice o ripostă așa de violentă.

Pedeapsa aplicată satisface cerințelor art. 72 C. pen., fiind proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, cu împrejurările în care a fost comisă și cu gradul de pericol social al persoanei inculpatului, element stăpânit de viciul beției, impulsiv și agresiv. Criticile fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat și urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Totodată, urmează a se deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 6 septembrie 2004, la data pronunțării prezentei decizii. Recurentul urmează a fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare ocazionate în care se include și onorariul de avocat oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.D. împotriva deciziei penale nr. 196 din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 septembrie 2004 la 10 august 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2005.