ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4635/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39

din 9 februarie 2005 a Tribunalului Mehedinți a fost condamnat inculpatul E.D. la

18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzut de

art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă timpul executat de la 7 septembrie 2004, la data pronunțării

sentinței, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

S-a luat act că în cauză nu

există constituire de parte civilă.

S-a dispus confiscarea corpurilor

delicte, una scândură și un topor.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului 9.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 600.000

lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, va fi suportat din fondul

Ministerului Justiției.

S-a reținut următoarea stare

de fapt:

Inculpatul și fiul său E.I. locuiau

în case separate, în aceeași curte.

La data de 6 septembrie

2004, la inculpat a venit fiul său care i-a solicitat să-i împrumute căruța,

dar l-a refuzat.

Ceva mai târziu, E.I. s-a

dus în grădină la o groapă cu var pentru a lua var și în timp ce era aplecat

spre groapă a venit inculpatul și din spate l-a lovit cu o scândură și securea

doborându-l la pământ și l-a lăsat acolo.

Inculpatul s-a dus la barul

din apropiere și i-a spus martorei C.I. să anunțe poliția întrucât l-a lovit pe

fiul său.

O echipă de polițiști

împreună cu mediul legist s-au deplasat la locul faptei, constatând decesul victimei.

Potrivit concluziilor

raportului medico – legal de autopsie, aprobate de Comisia de Control și Avizare

Craiova, moartea victimei E.I. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei și

dilacerării meningo – cerebrale, consecința unui traumatism cranio – cerebral

cu fractură de bază și boltă craniu; între leziunile de violență constatate și

deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată; loviturile au

putut fi aplicate din spate, lateral stânga sau lateral dreapta; în sângele

recoltat de la cadavru nu s-a pus în evidență prezența alcoolului etilic.

Împotriva sentinței

inculpatul a declarat apel, criticând-o cu privire la individualizarea

pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată este prea severă față de condițiile

în care a acționat, fiind provocat de victimă, de faptul că și anterior

infracțiunii au existat între ei conflicte, că nu a lovit cu securea, ci numai

cu scândura, că victima a declanșat conflictul, lovindu-l și producându-i

leziuni corporale pentru vindecare necesitând 5–6 zile îngrijiri medicale și că

regretă fapta comisă.

S-a mai arătat, că la rândul

său, victima consuma băuturi alcoolice și provoca scandal.

Prin decizia penală nr. 196

din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, s-a dedus în continuare arestarea preventivă de la data

sentinței, la zi, s-a menținut starea de arest și a fost obligat recurentul la

plata sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000

lei reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu.

Se motivează, în esență că,

în raport de probatoriul cauzei prima instanță a reținut corect situația de

fapt, a încadrat exact în drept infracțiunea respectivă și a aplicat o pedeapsă

bine individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., de

natură să satisfacă scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Nu se poate reține starea de

provocare, întrucât nu este demonstrată de probatorii.

Se mai arată că din actele

medicale rezultă că inculpatul a fost internat în mai multe rânduri în spital,

între care pentru etilism maladiv și că din cauza consumului de alcool a ajuns

de câteva rânduri în comă alcoolică.

Această situație nu

demonstrează în nici un caz lipsa discernământului inculpatului la data

săvârșirii infracțiunii, conchide instanța de apel.

Împotriva deciziei instanței

de apel, inculpatul a declarat recurs, susținând că situația de fapt nu a fost

corect reținută, solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și

trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea audierii tuturor

martorilor și reconstituirea faptei în prezența sa, pentru stabilirea situației

de fapt.

În subsidiar, a solicitat

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a acționat datorită provocării

prin acte de violență de către victimă. Oricum, pedeapsa aplicată este prea

severă, în raport de starea de boală, fiind suferind de mai multe afecțiuni

grave, conform actului medical eliberat de Spitalul Penitenciar Colibași, unde

a fost internat.

Criticile sunt neîntemeiate.

Din examinarea dosarului

cauzei se constată că în cauză au fost administrate probe necesare stabilirii

adevărului.

Astfel, au fost audiați toți

martorii din acte, menționați în rechizitoriu.

Inculpatul a solicitat proba

cu martorii E.I. și D.D. pentru a face dovada stării conflictuale dintre el și

victimă.

Instanța a admis proba solicitată

și a dispus citarea martorilor propuși, dar a fost audiat numai pe martorul D.D.

Martora E.I., deși s-a prezentat

la instanță la termenul din 26 ianuarie 2005, nu a mai fost audiată, deoarece

inculpatul a renunțat la audiere.

De altfel, starea

conflictuală dintre inculpat și victimă, pentru dovedirea căreia a fost propusă

a fost dovedită cu celelalte probe administrate.

De asemenea, nu este

întemeiată obiecțiunea recurentului că nu s-a efectuat o cercetare la fața

locului, căci corect nu a fost găsită necesară pentru verificarea și precizarea

unor date, așa cum prevede art. 130 C. proc. pen.

De altfel, inculpatul nu a

motivat cu nimic necesitatea cercetării la locul faptei.

Probele administrate au fost

analizate temeinic și apreciate în mod just, stabilindu-se corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului.

În această situație, cererea

acestuia de a se casa hotărârile pronunțate în cauză și a se trimite dosarul

spre rejudecare la prima instanță este nejustificată și nu poate fi admisă.

Încadrarea juridică a faptei

este, de asemenea, corectă.

Totodată, se constată că

pedeapsa aplicată este bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen.

Corect instanțele de

judecată nu au reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pentru că pretinsa agresiune a

victimei împotriva inculpatului în ziua de 6 septembrie 2004 nu a fost

confirmată de nici unul din martorii cauzei.

Inculpatul a fost examinat

de medicul legist și s-a constatat că prezenta leziuni ușoare pe față, pentru care

au fost necesare 5–6 zile îngrijiri medicale.

Actul medico – legal nu se

coroborează însă cu nici unul din depozițiile martorilor.

Dar chiar dacă inculpatul a

fost lovit de către victimă, așa cum pretinde acesta, totuși nu ar fi îndeplinite

condiții de aplicare a art. 73 lit. b) C. pen., de vreme ce în urma conflictului

în casă, inculpatul nu a reacționat imediat ci ceva mai târziu, când nu se mai afla

în acea stare de puternică tulburare sau emoție, care să justifice o ripostă

așa de violentă.

Pedeapsa aplicată satisface

cerințelor art. 72 C. pen., fiind proporțională cu gravitatea faptei săvârșite,

cu împrejurările în care a fost comisă și cu gradul de pericol social al

persoanei inculpatului, element stăpânit de viciul beției, impulsiv și agresiv.

Criticile fiind nefondate și

cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul

este nefondat și urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, urmează a se

deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 6 septembrie

2004, la data pronunțării prezentei decizii.

Recurentul urmează a fi

obligat să plătească statului cheltuielile judiciare ocazionate în care se

include și onorariul de avocat oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul E.D. împotriva deciziei penale nr. 196 din 1

iunie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 septembrie 2004 la 10 august

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 august 2005.