ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4796/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC I. SA Brăila, a chemat

în judecată pe pârâții B.O. și B.C., solicitând să se constate că aceștia nu

mai au calitate de acționari ai societății comerciale din 20 octombrie 1995.

Prin cererea reconvențională

formulată, pârâții solicită constatarea nulității absolute a acțiunilor emise

de societatea comercială, din anul 1996.

Tribunalul Brăila, prin sentința

comercială nr. 491 din 26 mai 2004 a anulat cererea de chemare în judecată și a

dispus judecarea cererii reconvenționale, reținând că reprezentantul reclamantei

nu mai avea calitatea de administrator nefiind nici o mențiune la R.C., care

să-i confere această calitate.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 162/ A din 14 octombrie 2004, a admis apelul reclamantei și a anulat

sentința atacată.

Instanța a considerat că societatea

comercială este reprezentată prin administrator a cărui activitate se

prelungește până la numirea unui nou administrator care să preia gestiunea de

la cel înlocuit, iar în perioada 1996 – 2004, societatea reclamantă a funcționat

cu același administrator care a dat și delegație de reprezentare avocatului.

Prin decizia civilă nr. 213/ A din

21 decembrie 2004, instanța de apel a respins ca inadmisibilă acțiunea,

întrucât constatarea pierderii calității de acționar poate fi invocată numai pe

cale de excepție când nu este posibilă acțiunea în realizare.

Pierderea drepturilor aferente

calității de acționar se face exclusiv după procedura reglementată de Legea nr.

31/1990, procedură prin care s-a recunoscut calitatea de acționari la societatea

reclamantă, pârâților prin sentința civilă nr. 637/2003 și nr. 1086/2001 ale

Tribunalului Brăila. Pe de altă parte, calitatea de acționar nu poate fi

înlăturată prin modificarea tipului acțiunilor din acțiuni la purtător în

acțiuni nominative.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

4, 5, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța a

depășit atribuitele puterii judecătorești pronunțând o hotărâre în

contradictoriu cu alte persoane decât cele chemate în judecată; nu a pus în

discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Hotărârea curții de apel este

lipsită de temei legal întrucât greșit a reținut lipsa calității procesuale

active și inadmisibilitatea acțiunii în constatare, interesul societății

comerciale fiind acela de a se constata inexistența unei situații de drept, a

calității de acționar.

În privința autorității de lucru

judecat recurenta susține că au existat mai multe hotărâri judecătorești care

au stabilit că pârâții nu au calitate de acționari astfel că numai în acest

sens poate fi considerată excepție.

Critica deciziei atacate se referă

și la incompatibilitatea președintelui completului de judecată, care a judecat

și cererea formulată de fiul pârâților într-o cauză similară.

Instanța de apel nu a ținut cont

nici de sentința civilă nr. 718/2004 a Tribunalului Brăila, irevocabilă, prin

care se stabilea că acțiunile societății SC I. SA au fost înregistrate ca

acțiuni nominative.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune.

Dispozițiile art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., determină casarea unei hotărâri judecătorești pronunțată de o

instanță care a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Pentru a fi întemeiat motivul

menționat, instanța de judecată trebuia să se pronunțe asupra unei cauze care

era de competența altor instituții decât cele care compun puterea

judecătorească. Respingerea acțiunii în contradictoriu cu pârâții dar și cu

reclamanții din cererea reconvențională nu reprezintă o depășire a atribuțiilor

puterii judecătorești, competența de soluționare a acesteia aparținând

instanțelor judecătorești.

Pronunțarea unei hotărâri

judecătorești în contradictoriu cu alte persoane decât cele chemate în judecată

reprezintă un alt motiv de recurs, neinvocat de recurentă.

Pe de altă parte nici omisiunea de a

pune în discuție calitatea procesuală a părților nu reprezintă o depășire a

atribuțiilor puterii judecătorești cât timp acțiunea era dintre cele pentru

care numai instanțele de judecată sunt competente a le soluționa.

De altfel, acțiunea reclamantei nu a

fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active și nici pentru lipsa de

interes, ci pentru că instanța de apel a considerat-o inadmisibilă față de dispozițiile

art. 111 alin. (2) C. proc. civ. și de posibilitatea realizării dreptului

printr-o acțiune întemeiată pe Legea nr. 31/1990.

O motivare contradictorie, care ar

rezulta din expozitivul recursului privind caracterul indirect al autorității

de lucru judecat, reprezintă o argumentare subsidiară nerelevantă soluției

pronunțate, care nu s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1201 C. civ., Cu toate

acestea însăși recurenta evocă hotărâri judecătorești irevocabile care au

stabilit lipsa calității de acționari a pârâților, așa încât acțiunea

introductivă putea fi caracterizată ca lipsită de interes.

Dispozițiile referitoare la

incompatibilitatea judecătorilor, prevăzute de art. 24 C. proc. civ., sunt de

strictă interpretare: numai judecătorul care s-a pronunțat într-o pricină nu

poate lua parte la judecarea aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în

caz de rejudecare după casare. Pronunțarea unor hotărâri în diferite cauze care

au un obiect similar nu dă dreptul judecătorului să se abțină, pe considerente

de incompatibilitate.

În privința motivului de recurs

întemeiat pe pct. 10 al art. 304, privind abrogarea expresă prevăzută de Legea

nr. 219/2005 și incidența dispozițiilor art. 725 alin. (1) C. proc. civ., nu

mai pot face obiectul analizei temeiniciei hotărârii atacate.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca

nefondat recursul declarat împotriva deciziei 213/ A din 21 decembrie 2004,

pronunțată de Curtea de

a

pel

Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC I. SA Brăila, împotriva deciziei civile nr. 213/ A

din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2005.