ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2606/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 369 din 15 decembrie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat, printre alții, pe inculpatul U.D. la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Instanța a reținut că inculpatul împreună cu condamnata T.G. au racolat și transportat părțile vătămate V.T.M. și R.A. prin înșelăciune asupra destinației și naturii muncii pe care urmau să o presteze, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituției în Grecia.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apeluri inculpații, criticând-o pentru grava eroare de a se reține săvârșirea faptei în sarcina lor iar pe de altă parte pedepsele au fost greșit individualizate. Prin decizia penală nr. 68 din 28 februarie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile. S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dispus obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de control judiciar inculpatul U.D. a formulat recurs, reiterând motivul invocat în apel și anume nevinovăția, solicitând achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, dând încadrarea juridică legală faptei, făcând și o justă individualizare a pedepsei. Așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați, coroborate cu cele ale inculpaților cele două părți vătămate au fost transportate la Suceava, hotel W. unde a prezentat-o pe coinculpata T.G. Aceasta a pretins că este proprietara unui restaurant din Grecia și unde ar putea efectua munci rezonabile. Având acceptul părților vătămate inculpatul U.D. a obținut în regim de urgență pașapoartele, după care părțile vătămate s-au deplasat spre București, fiind însoțite de condamnata în cauză, care la plecare a înmânat inculpatului recurent suma de 200 dolari S.U.A.

A doua zi părțile vătămate au fost urcate într-un autocar de către condamnată, urmând ca acestea să fie preluate la vama bulgară de un grec P., care ulterior le-a trecut fraudulos în Grecia. Or, aceste probatorii dovedesc pe deplin activitatea de recrutare prin înșelăciune asupra naturii muncii ce urma a fi prestată cât și expedierea părților vătămate în străinătate în vederea obligării de a se prostitua, astfel că primul motiv de recurs este neîntemeiat și urmează a fi înlăturat ca atare. Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că au fost respectate cerințele art. 72 C. pen., încât o reducere de pedeapsă nu se justifică. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat. Se va deduce detenția preventivă din pedeapsa aplicată inculpatului. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.D. împotriva deciziei penale nr. 68 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13 august 2001 la 18 ianuarie 2002 și de la 13 octombrie 2003 la 19 aprilie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2005.