ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6013/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea civilă din 4 august

2002 reclamanta M.S.A. a chemat în judecată pe pârâții C.N., C.G., Consiliul

Local al comunei Șelimbăr și Comuna Șelimbăr , prin primar solicitând a se

constata:

-nulitatea încheierii de C.F.nr.5985

din 22 aprilie 1997 și a încheierii de C.F. nr. 11681 din 15 septembrie 1997

privind mențiunile de sub A+1 din C.F. 2882 Șelimbăr având părți comune

indivize în C.F. 1974 Șelimbăr;

- nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare nr. 592 din 20 februarie 2000 încheiat între Consiliul

Local al comunei Șelimbăr și pârâții persoane fizice;

- nulitatea încheierii de intabulare

nr. 529 din 21 ianuarie 2002.

Motivând acțiunea, reclamanta a

descris următoarea situație de fapt:

Prin hotărâri judecătorești s-a

dispus sistarea comunității de bunuri dintre reclamantă și fostul ei soț M.A.I.

Ca urmare, reclamanta a fost

întabulată în C.F. 2881 Șelimbăr ca proprietară asupra imobilului nr.top

1341/1/3/I și nr.top 1342/1/2/I constând în apartamentul nr.1 din construcția

în roșu neterminată, iar fostul soț a fost întabulat în C.F. 2882 Șelimbăr ca

proprietar asupra apartamentului nr. 2 din aceeași construcție sub nr.top

1341/1/3/II și nr.top 1342/1/2/II.

Întreaga construcție a fost preluată

abuziv de către Statul Român în anul 1985 în aplicarea Decretului nr. 223/1974,

ca urmare a părăsirii României de către proprietari.

Prin încheierea de C.F. nr. 5985 din

22 aprilie 1997 imobilul fost în proprietatea reclamantei a fost înscris eronat

în C.F. 2882 Șelimbăr, dispunându-se concomitent radierea construcțiilor care

aparținuseră lui M.A.I., dar care există și în prezent.

Ca urmare, în prezent, imobilul

atribuit reclamantei ca efect al partajului apare înscris în două C.F.

distincte: 2881 ( mențiune corectă ) și 2882 ( mențiune eronată ).

Ulterior, cu rea credință, Consiliul

Local al comunei Șelimbăr a vândut, iar pârâții C. au cumpărat imobilul fost în

proprietatea reclamantei, întabulându-se dreptul acestora de proprietate.

La data de 27 martie 2003 M.S.A. a

depus la dosar o petiție intitulată „complectare de acțiune” prin care solicită

restituirea în natură a imobilului arătat în acțiunea principală și anularea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 592 din 20 februarie 2002 intervenit

între vânzătorul Consiliul Local al comunei Șelimbăr și cumpărătorii C.N. și

C.G. „ca fiind preluat ilegal prin vicierea consimțământului, iar vânzarea s-a

făcut cu nerespectarea legalității în condițiile precarității titlului de

proprietate pentru Consiliul Local Șelimbăr”.

În continuare, petiția conține mențiunea:

„Mențin celelalte cereri și motivații în fapt și în drept din acțiunea

principală”.

Petiția de mai sus este

dactilografiată cu excepția unei adăugiri manuscrise intercalată între numele

M.S.A. și domiciliul ales al acesteia, având următorul conținut: „pentru și în

numele lui M.D.W.”.

Cu prilejul dezbaterii cauzei

pârâții C. au ridicat excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 5742 din 30

septembrie 2003, Judecătoria Sibiu a admis excepția și a respins acțiunea pe

cale de excepție.

Prima instanță a constatat ca stare

de fapt că imobilul obiect al litigiului a constituit, anterior preluării de

către stat, proprietatea exclusivă, dobândită pe calea partajului de bunuri

comune, a lui M.I.A., fostul soț al reclamantei, în prezent decedat.

În drept aceeași instanță a statuat

că în raport cu fostul proprietar reclamanta nu are nici un drept, succesoral

sau de altă natură, astfel că nu are legitimitate procesuală activă, fiind

inadmisibile cererile adresate justiției cu obiectul arătat.

De menționat este faptul că prima

instanță nu a făcut nici o referire în motivarea și/sau dispozitivul sentinței

cu privire la faptul că petiția completatoare de acțiune din 27 martie 2003 ar

fi fost formulată de M.S.A. pentru și în numele lui M.D.W., examinând atât

acțiunea principală, cât și completarea de acțiune, ca fiind formulate în nume

și în interes propriu de către reclamanta M.S.A.

La data de 13 noiembrie 2003 a fost

depusă declarația de apel împotriva sentinței primei instanțe, din al cărei

conținut rezultă că a fost formulată pentru M.S. de către împuternicitul R.D.

și avocat, fără nici o referire la M.D.W..

La dat de 23 ianuarie 2004 au fost

depuse motivele de apel formulate de M.S. și avocat cu arătarea expresă de

către de către M.S. că a acționat în numele și pentru fiul său M.D.W.,

moștenitor al fostului soț și tată defunctul M.A.I., potrivit împuternicirii

speciale dată de M.D.W.

În motivarea acestui apel, M.D.W. a

susținut că hotărârea primei instanțe este vădit nelegală întrucât imobilul în

litigiu a constituit proprietatea tatălui său M.A.I., fiind preluat abuziv de

către Statul Român și vândut pârâților persoane fizice, fiind nevoit a

introduce acțiunea în justiție soluționată de prima instanță, ca urmare a

faptului că autoritățile pe care le-a notificat în temeiul Legii nr. 10/2001 nu

au soluționat cererea sa de restituire în natură a imobilului.

Apelul astfel motivat a fost

calificat ca fiind declarat de reclamanta M.S. în nume propriu și pentru M.D.W.

și a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 533/A din 5 aprilie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Instanța de apel a examinat mai

întâi exemplarul din completarea de acțiune din 27 martie 2003 comunicat

Consiliului Local Șelimbăr, unde a fost înregistrat sub nr. 2341 din 22 aprilie

2003, depus în copie xerox la fila 79 în dosarul apelului, constatând că acesta

conține numai partea dactilografiată, lipsind adăugirea manuscrisă „pentru și

în numele lui M.D.W.”.

Ca urmare, instanța de apel a

statuat că petiția din 27 martie 2003 întocmită de M.S. în nume propriu, ca de

altfel și declarația de apel, numai motivele de apel fiind formulate în numele

lui M.D.W.

Pe cale de consecință, Curtea de

Apel a reținut că M.D.W. nu a fost parte în procesul desfășurat în primă

instanță, care a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale a

reclamantei M.S.

Decizia din apel a fost atacată cu

recurs de către M.D.W. prin mandatara M.S.A.

Invocând cazurile de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a susținut

că, față de obiectul său, pricina a fost nelegal soluționată fără citarea

Consiliului județean Sibiu și a Prefecturii județului Sibiu, iar hotărârile

sunt nelegale și netemeinice cu privire la fondul litigiului, pentru

justificarea ultimei susțineri, recurentul prezentând pe larg situația de fapt

și de drept premergătoare declanșării procesului de față.

Cu referire la modul concret de

soluționare a cauzei, recurentul a afirmat că excepția avută în vedere de

instanțe este vădit nelegală, deoarece proprietatea tatălui său a fost preluată

abuziv de către stat și este apărată și garantată de actuala constituție, iar

în scopul dobândirii dreptului cuvenit în calitatea sa de moștenitor a formulat

personal și prin executorul judecătoresc cereri adresate Primăriei Șelimbăr și

Prefecturii Sibiu, iar a apoi a împuternicit pe mama sa M.S.A. să introducă acțiunea

civilă cu a cărei judecată a fost investită Judecătoria Sibiu.

Pentru cele arătate și dat fiind că

nu a fost judecat fondul, recurentul a solicitat casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare pentru evocarea fondului.

Recursul astfel motivat nu este

întemeiat și va fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. și pentru cele ce succed.

Potrivit art. 82 alin. (1) C. proc.

civ. orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris

și să cuprindă, printre altele, numele părților, ori, după caz, al

reprezentantului, iar conform art. 83 alin. (1) C. proc. civ., când cererea

este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie

legalizată.

Din examinarea dosarelor formate în

toate gradele de jurisdicție parcurse de prezenta cauză se constată inexistența

procurii, pretins a fi dată numitei M.S.A. de către recurent.

Indiferent însă de existența sau

inexistența mandatului judiciar, este în afara oricărui dubiu că amândouă

cererile de primă instanță au fost formulate de către M.S., așa cum corect au

stabilit instanțele de fond și de apel, atât pentru considerentele avute în

vedere de acestea, cât și în raport cu motivarea celor două cereri care au

legat prima instanță, din a căror analiză rezultă neîndoielnic că M.S.A. a

pretins justiției recunoașterea unui drept propriu asupra unor bunuri care au

constituit proprietatea exclusivă a lui M.A.I., acționând astfel doar în

propriul său interes, nicidecum în interesul recurentului în calitate de

mandatară a acestuia.

De altfel, pe calea motivării

apelului și prin recursul de față nici nu se susține că M.S.A. ar avea

îndreptățire asupra imobilului obiect al procesului, achiesându-se la faptul că

numai recurentul avea asemenea îndreptățire.

În concluzie, pentru toate cele

arătate, recurentul nu a fost parte în procesul de primă instanță și nici nu

poate dobândi calitate de reclamant în căile de atac, potrivit dispozițiilor

art. 294 alin. (1) C. proc. civ., astfel că instanțele au soluționat pe deplin

legal cauza prin admiterea excepției procesuale invocate de pârâții persoane

fizice.

În raport de cele mai sus

constatate, nu mai este necesar a se examina celelalte motive de recurs, date

fiind efectele peremptorii ale excepției care a determinat soluțiile pronunțate

în cauză.

Căzând astfel în recurs, potrivit

prevederilor art. 274 și art. 277 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor de judecată făcute de pârâții persoane fizice, dovedite cu

înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de M.D.W. prin mandatar M.S.A. împotriva deciziei civile nr. 533 A din

5 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Obligă pe recurentul de mai sus să

plătească intimaților solidar C.N. și C.G. suma de 7 milioane lei cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs, ( 700 lei RON ).

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iulie 2005.