ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6063/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 26

martie 2004, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul

N.E., la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C.

pen.; 2 pedepse de câte un an și 6 luni închisoare, pentru 2 infracțiuni

prevăzute de art. 248 C. pen.; 2 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 31,

raportat la art. 289 C. pen.; 2 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 31

raportat la art. 291 C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002,

a constatat grațiate în întregime și condiționat pedeapsa de 2 ani închisoare

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., și

pedepsele de un an și 6 luni închisoare, pentru două infracțiuni prevăzute de art.

248 C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, privind cazurile de

revocare a grațierii condiționate a pedepsei.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4

ani. Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 141.307.209 lei (așa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare

administrativă nr. A 1454 din 24 octombrie 2001) către partea civilă Ministerul

Apărării Naționale. S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit parțial cu

suma de 6.476.934 lei.

S-au reținut, în esență următoarele:

În perioada 1 ianuarie 2000 – 10

iulie 2001, inculpatul, în calitate de comandant al U.M.01273 Dej, și-a

însușit, cu ocazia desființării acestei unități, mai multe bunuri, în valoare de

9.715.580 lei.

În perioada 17 iulie 2000 – 21 iulie

2001, inculpatul a folosit, în interes personal (pentru transportul unor

materiale de construcție), unele autovehicule și utilaje aparținând unității

militare, cauzând o pagubă în valoare de 35.533.102 lei.

În cursul anilor 2000 și 2001,

inculpatul a folosit, în interes personal, automacaraua unității, cauzând un

prejudiciu de 2.589.150 lei.

S-a mai reținut că, în perioadele 8

august 2000 – 27 octombrie 2000 și 18 mai 2001 - 21 iunie 2001, inculpatul a

folosit militari în termen, aflați în subordinea sa, pentru efectuarea unor

lucrări la casa sa, valoarea totală a acestor servicii fiind de 8.212.448 lei.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia nr. 16 din 26 aprilie 2005, a respins apelurile declarate de inculpat

și partea civilă Ministerul Apărării Naționale.

Prin recursul declarat, inculpatul a

susținut că prejudiciul cauzat părții civile este cel prevăzut în expertiza

contabilă efectuată în cauză, și nu cel reținut prin procesul-verbal de

cercetare administrativă pe care l-a efectuat partea civilă.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că, într-adevăr, așa cum a reținut instanța de apel, valoarea

prejudiciului cauzat de inculpat părții civile este de 141.307.209 lei, și nu

de 53.461.130 lei, cum a concluzionat expertiza contabilă, în cursul urmăririi

penale.

Pentru a înlătura concluziile

expertizei contabile efectuate în cursul urmăririi penale, instanța de apel a

motivat, justificat, că expertul și-a depășit atribuțiile, iar, pe de altă

parte, că nu și-a întemeiat constatările pe verificări complete, invocând

faptul că nu a avut la dispoziție acte justificative suficient de concludente,

pentru a da un „răspuns bine documentat”.

Este relevantă și semnificativă de

altfel, împrejurarea că inculpatul, deși a avut apărător, în ședința din 15

martie 2004, când instanța a dat cuvântul părților asupra eventualelor cereri

de probațiune, a arătat că probele administrate în cauză sunt suficiente, nu a

contestat valoarea prejudiciului solicitat de partea civilă, nesolicitând

efectuarea unei alte expertize.

Pentru aceste considerente, urmează

ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.E. împotriva deciziei nr. 16 din 26 aprilie 2005 a

Curții Militare de Apel.

Obligă pe inculpat să plătească suma

de 220 lei (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

octombrie 2005.