ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2415/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerile formulate la 17 martie 2004 și 28 aprilie 2004, petiționara P.A. a solicitat cercetarea și verificarea activității procurorilor C.M. și M.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita și a judecătorului G.I. de la Judecătoria Marghita în legătură cu modul de soluționare a cauzei înregistrată sub nr. 67/2004 la Judecătoria Marghita și a unor plângeri penale referitoare la același dosar. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția din 24 mai 2004 din dosarul nr. 97/P/2004, a dispus, neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei magistrați întrucât nu există fapte penale și nici făptuitori în cauză.

S-a reținut că nu s-a făcut dovada ca aceste persoane, așa cum petiționara a susținut, ar fi „sustras acte din dosare și ar fi favorizat infractorii”. Totodată, parchetul a comunicat petiționarei că pentru atribuirea terenului aferent casei de locuit anexele gospodărești, precum și a curții și grădinii din jurul acestora cu suprafața de 830 mp se poate adresa Prefecturii județului Bihor, pentru ca aceasta să revină asupra ordinului anterior conform art. 36 alin. (3) și (4), cu trimitere la art. 23 din Legea nr. 18/1991. Prin rezoluția nr. 375/VIII-1/2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a fost respinsă plângerea petiționarei împotriva rezoluției din 24 mai 2004 cu mențiunea că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei trei magistrați este corectă aceștia nesăvârșind vreo faptă penală.

Împotriva acestor rezoluții, petiționara P.A. împreună cu soțul său P.Șt. și cu copiii P.N.R., P.A.M., P.M. și P.I. au formulat plângere în temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., solicitând desființarea actelor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva magistraților C.M. și M.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita și a judecătorului G.I. Prin aceeași plângere și petiționarii P.T. și S. au susținut că nu ar fi mulțumiți de modul în care le-a fost soluționat litigiul civil pe care l-au avut cu numita T.A. Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 8 din 2 februarie 2005, a respins plângerea formulată de P.A., P.Șt., P.N.R., P.A.M., P.M.

și P.I. cu motivarea că magistrații reclamați nu au săvârșit infracțiuni în legătură cu modul de soluționare a cauzelor referitoare la petiționari. Privitor la numita P.T. și P.E.S. s-a reținut că nu au calitatea să înainteze plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 97/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și ca atare plângerea lor s-a considerat inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petiționarii P.Șt., P.A., P.T. și P.E.S. În recursul lor primii doi petiționari au susținut că procurorii M.A. și C.M. nu au efectuat cercetările unor falsuri comise la Primăria Viișoara favorizându-i pe numiții T.L. și M.U. care se pretind proprietari asupra curții și terenului recurenților.

La rândul lor ceilalți petiționari au susținut că ar fi cerut cercetarea faptelor săvârșite de T.A. care le-a încălcat drepturile referitoare la locuința de serviciu. Recursurile declarate sunt nefondate. 1. Din examinarea actelor dosarului se constată că, în mod legal, prin rezoluția din 24 mai 204 din dosarul nr. 97/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale, constatând că persoanele reclamate respectiv procurorii C.M. și M.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita și judecătorul G.I. nu au săvârșit nici o faptă penală cu prilejul soluționării plângerilor ori cauzelor referitoare la recurenții P.Șt. și A. Astfel, procurorul M.A. a dispus în dosarele nr. 909/A/2002 și nr. 176/P/2003, prin rezoluție, confirmarea propunerilor de neîncepere a urmăririi penale a unor persoane despre care petiționara P.A.

a susținut că sunt vinovate de neatribuirea terenurilor la care era îndreptățită, întrucât opera prescripția răspunderii penale ori faptele reclamate nu existau, iar prim procurorul C.M. a respins plângerea împotriva acelorași rezoluții. Mai este de menționat că prin sentința penală nr. 61 din 6 februarie 2004 a Judecătoriei Marghita, pronunțată în dosarul nr. 62/2004, au fost respinse plângerile aceleiași petiționare împotriva soluțiilor din cele două dosare ale parchetului urmând ca P.A. „să se adreseze instanței civile în vederea constatării nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 359/1996” ținând cont de dispozițiile sentinței penale nr. 19 din 14 ianuarie 1997 pronunțată de aceeași instanță în dosarul penal nr. 1438/1995.

Cu prilejul comunicării soluției de respingere a plângerii împotriva rezoluției din 24 mai 2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a făcut cunoscut petiționarei că poate solicita Prefecturii Bihor revocarea actului administrativ arătat și atribuirea terenului la care este îndreptățită. În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petiționarilor recurenți împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de cei trei magistrați este corectă. 2. Privitor la recurenții P.T. și P.E.S., s-a constatat în mod justificat de către instanța de fond că aceștia nu au calitate procesuală în cauză, situația lor juridică fiind alta, fără vreo legătură cu plângerea soților P.Șt.

și P.A. referitoare la magistrații menționați. Acești recurenți pot folosi căile prevăzute de lege în vederea soluționării litigiului lor cu numita T.A. 3. Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile petiționarilor cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii P.Șt., P.A., P.T. și P.E.S. împotriva sentinței penale nr. 8/ P din 2 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea. Obligă pe recurenții petiționari să plătească statului suma de câte 200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2005.