ÎCCJ, Decizia nr. 249/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 20 noiembrie

2004, petentul M.T. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu

plângere formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față

de T.R., director al S.R.I., care i-a fost comunicată, la data de 4 octombrie

2004, cu adresa nr. 21167/2063/2004, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În motivarea plângerii,

petentul a relevat că, deși a atacat rezoluția menționată la data de 22

octombrie 2004, prin plângere adresată Procurorului general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu i s-a comunicat nici un

răspuns la această plângere.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, prin sentința nr. 319 din 19 mai 2005, a respins, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petentul M.T. împotriva referatului nr.

21167/2063/2004 din 28 septembrie 2004, întocmit de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

S-a motivat că, în raport cu

cerințele înscrise în art. 278

1

C. proc. pen., plângerea nu este

admisibilă, deoarece petentul nu a atacat o rezoluție sau ordonanță, la care se

referă limitativ acest text de lege, ci a vizat un referat întocmit de secția

de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție (nr. 2167/2063/2004 din 28 septembrie 2004).

Împotriva sentinței,

petentul M.T. a declarat recurs, susținând în cuprinsul memoriului formulat, că

prin plângerea îndreptată împotriva actelor procurorului, a vizat rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale față de T.R., precum și că a adresat această

plângere, pe care a expediat-o prin poștă, Procurorului general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a mai susținut de către

petent, că, în ipoteza în care un procuror din cadrul secției de urmărire

penală și criminalistică a întocmit un astfel de referat, acest referat trebuia

aprobat prin rezoluție de către procurorul șef al secției, încât plângerea

formulată de el a vizat implicit acea rezoluție și se impunea să fie

soluționată ca atare.

În concluzie, petentul a

cerut casarea sentinței și trimiterea dosarului la secția penală a instanței

supreme, în vederea rejudecării plângerii sale.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă că, în adevăr, actul cu numărul 21167/2063/2004, vizat prin

plângere, constă într-un referat întocmit în cadrul secției de urmărire penală

și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin care s-a constatat, între altele, că afirmațiile petentului,

care era cercetat de procurori pentru săvârșirea a două infracțiuni, se referă,

în realitate, la motive de contestație împotriva ordinului prin care a fost

trecut în rezervă, iar nu la fapte penale comise de directorul S.R.I., prin

emiterea acelui ordin.

Pe de altă parte, prin art.

278

1

C. proc. pen., este reglementată plângerea în fața instanței,

numai împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului, de netrimitere în

judecată, iar nu și împotriva altor acte întocmite de procuror, cum este

referatul menționat.

În aceste condiții, în mod

corect s-a apreciat prin sentință, că actul vizat prin plângerea formulată de

petent, nu este din cele la care se referă art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., în temeiul căruia el s-a adresat instanței.

Așa fiind, soluția primei

instanțe, de respingere a plângerii, ca inadmisibilă, este temeinică și legală.

În consecință, urmează ca

recursul declarat de petentul M.T. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul M.T. împotriva sentinței nr. 319 din 19 mai 2005,

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă pe inculpat să

plătească statului, suma de 1.000.000 lei (100 lei noi), cheltuieli judiciare

în recurs.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2005.