ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 60/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1828 din 12 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamanta D.S.T.J. cu sediul în Târgu Jiu Județul Gorj, împotriva pârâtei SC G.P. SRL cu sediul social în Județul Maramureș. De asemenea a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta SC G.P. SRL și obligată reclamanta la plata sumei de 116.168.064 lei contravaloarea masei lemnoase și garanție, precum și la 7.750.080 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că între părți au existat raporturi juridice de natură contractuală pentru valorificarea masei lemnoase, așa cum reiese din contractul de vânzare – cumpărare a masei lemnoase din 4 aprilie 2000 și actul adițional din 15 ianuarie 2001. Potrivit constatărilor din raportul de expertiză tehnică pârâta nu a putut exploata masa lemnoasă conform graficului de eșalonare, datorită factorilor naturali care au avut caracter de calamitate, iar ulterior încheierii actului adițional, în cursul lunii iunie 2001 pârâta a fost împiedicată să continue activitatea deoarece a avut accesul blocat de acte de forță majoră pentru doborâturi și rupturi de vânt.

Contractul a fost reziliat, prin aceea că pârâta nu și-a mai exprimat intenția încheierii unui nou act adițional. S-a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată întrucât pârâta a făcut dovada faptului că neexecutarea contractului s-a produs din cauza forței majore, iar la data rezilierii contractului nu s-a constatat masă lemnoasă exploatată fără plată și nici abateri de la regulamentul de exploatare, ceea ce determina obligarea reclamantei la restituirea sumelor încasate de la pârâtă anticipat precum și contravaloarea garanțiilor. Curtea de apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 204 din 4 mai 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă D.S.T.J. fostă D.S.G., împotriva sentinței nr. 1828 din 12 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC G.P.

SRL. În esență, instanța de apel a stabilit, că primul motiv de apel nu poate fi reținut deoarece au fost avute în vedere toate prevederile contractuale, inclusiv cele cuprinse în caietul de sarcini, iar drumul forestier a fost în imposibilitatea utilizării, punând pe pârâta intimată în situația de a nu exploata întregul volum de masă lemnoasă. Chiar dacă intimata pârâtă nu a anunțat reclamanta apelantă de intervenția forței majore, nu înseamnă că aceasta nu a existat, iar neanunțarea nu poate avea ca efect înlăturarea însăși a forței majore. Al doilea motiv de recurs nu a fost primit motivat că, la dosarul de fond se află răspunsurile expertului la obiecțiunile formulate de către reclamantă.

Nici ultimul motiv de recurs nu a fost găsit întemeiat, deoarece potrivit art. 134 C. proc. civ., prima zi de înfățișare este aceea în care părțile legal citate pot pune concluzii, ori cererea reconvențională se poate depune până la prima zi de înfățișare. În speță cererea reconvențională fiind depusă cu data de 20 octombrie 2003, înainte de dezbateri, reclamanta a avut posibilitatea de a formula apărări în legătură cu această cerere, însă nu a făcut-o. Împotriva deciziei nr. 204 din 4 mai 2004, pronunțată de Curtea de apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs reclamanta R.N.P.R.

– D.S.T.J., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că în mod greșit a fost admisă cererea reconvențională, deoarece a fost depusă în urma încheierii dezbaterilor, ea nu a fost probată și nici comunicată pentru a fi formulate apărările în scris, nu au fost analizate actele depuse, forța majoră invocată de pârâtă nu a fost probată și răspunsul la obiecțiile expertizei nu a fost însușit, impunându-se administrarea de noi probe, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Intimata – pârâtă SC G.P. SRL a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, le găsește întemeiate recursul declarat de reclamanta R.N.P.R. – D.S.T.J. urmând a fi admis pentru următoarele considerente. Este de necontestat că reclamanta D.S.G., prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei SC G.P. SRL la plata sumei totale de 213.961.904 lei cu titlu de contravaloare a 53,2 m.c. material lemnos exploatat și neplătit precum și penalități. La rândul său, pârâta SC G.P. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii principale, deoarece s-a aflat în imposibilitatea continuării exploatării partidei, datorită lipsei căilor de acces (dosar nr. 1611/E/2002 Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ).

La data de 20 octombrie 2003 pârâta SC G.P. SRL a depus o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 116.168.064 lei, reprezentând volumul de masă lemnoasă plătit și nevalorificat precum și garanțiile constituite conform contractului. Greșit a procedat instanța de fond atunci când nu a dispus comunicarea cererii reconvenționale reclamantei și nici nu a pus această cerere nouă în discuția părților, limitându-se, prin încheierea de ședință din 23 octombrie 2003 numai la acordarea unui termen pentru ca reclamanta să studieze raportul de expertiză. Introducerea cererii reconvenționale, fără indicarea temeiului de drept, în esență produce între părți o situație juridică nouă, de natură procedurală, precum și un raport juridic determinat prin care părțile dobândesc drepturi și obligații subiective procesuale, a căror exercitare sau îndeplinire sunt garantate prin sancțiuni specific procesuale.

Instanța a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, care în sens larg, se exprimă prin totalitatea drepturilor și a regulilor procedurale care oferă, în egală măsură părților posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau de a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului. În acest sens urmează a fi verificate toate apărările formulate în manieră negativă, având ca unic scop repudierea pretențiilor celeilalte părți cât și apărările de fond, experții, precum și apărările formulate în manieră activă sau pozitivă care tind la dovedirea cererii reconvenționale. Instanța urmează a veghea și la respectarea principiului contradictorialității în condițiile art. 129 – 130 C. proc. civ., punând în discuția părților orice probă necesară, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și corecta stabilire a situației de fapt și de drept, inclusiv la împrejurările de forță majoră în cauză.

Atât instanța de fond cât și cea de apel au greșit și atunci când au reținut că au fost avute în vedere, la dosarul de fond răspunsurile expertului la obiecțiunile formulate de reclamantă. Din verificarea întregii documentații existente, apare fără echivoc, că prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2003 instanța de fond a admis obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. M.I. și a acordat un nou termen la 12 noiembrie 2003, pentru ca expertul desemnat să răspundă în scris la acestea. Răspunsul la obiecțiunile admise de instanță, au fost depuse de expert la data de 19 noiembrie 2003, deci cu mult timp după termenul din 12 noiembrie 2003, când instanța de fond, în mod greșit, pentru aceleași considerente expuse anterior, prin încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, a pronunțat sentința nr. 1828 fără a se raporta la probatoriul admis.

Pentru aceste rațiuni urmează a admite recursul declarat de reclamanta R.N.P.R. – D.S.T.J., împotriva deciziei nr. 204 din 4 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o casează, împreună cu sentința nr. 1828 din 12 noiembrie 2003 a Tribunalului Gorj și trimite cauza la Judecătoria Târgu Jiu, pentru soluționarea pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta R.N.P.R. SA –D.S.T.J., împotriva deciziei nr. 204 din 4 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, casează decizia recurată și sentința nr. 1828/2003 a Tribunalului Gorj și trimite cauza la Judecătoria Târgu Jiu, pentru soluționarea pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2006.