ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 454/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 23 mai 2005, pronunțată de către Tribunalul Alba, secția penală, a fost respinsă, ca prematură, cererea de reabilitare judecătorească formulată de petiționarul F.N., prin mandatar F.E., privind pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. 53/1995 a Tribunalului Alba și 303/1998 a Judecătoriei Sebeș.

În pronunțarea acestei sentințe s-a arătat că petiționarul prin mandatar, a solicitat instanței reabilitarea sa judecătorească privind cele două pedepse care i-au fost aplicate, deoarece sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 135 – art. 137 C. pen.

Instanța a atașat dosarele în care s-au pronunțat cele două sentințe și, în raport de conținutul acestora, s-a apreciat că aceasta este prematur introdusă și a fost respinsă, potrivit art. 497 C. proc. pen.

Sentința a fost atacată cu apel și Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 293/ A din 11 octombrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, pe considerent că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar termenul de reabilitare s-ar împlinii la 26 ianuarie 2009.

Potrivit art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către mandatar pentru petiționar, însă nu au arătat în ce constă nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor pronunțate, iar cu ocazia soluționării, deși legal citați nu s-au prezentat.

Examinând recursul declarat, în raport de actele și lucrările dosarului, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 385

9

C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Prin sentința penală nr. 53 din 11 septembrie 1995, F.N. a fost condamnat la mai multe pedepse, respectiv 4 ani închisoare pentru tentativă la omor deosebit de grav, 10 luni închisoare pentru violare de domiciliu, 2 ani și 6 luni închisoare pentru tâlhărie și un an închisoare pentru furt calificat, pedepse care au fost contopite și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în total să execute 4 ani și 6 luni închisoare.

Recurentul a început executare pedepsei la data de 19 decembrie 1993.

Același recurent, a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 303 din 13 octombrie 1998, de către Judecătoria Alba-Iulia la două pedepse cu închisoarea, una de un an închisoare pentru conducerea unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și altă pedeapsă de 2 ani închisoare pentru conducerea unui autoturism cu alcoolemie mai mare decât limita prevăzută de lege, prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, pedepse care au fost contopite și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării prevăzută de art. 81 C. pen.

Potrivit art. 135 C. pen., condamnatul poate fi reabilitat judecătorește în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an, până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate.

Având în vedere că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat F.N., și a cărei executare a început la data de 19 decembrie 1993, urma să expire la data de 13 iunie 1998, dată de la care se adaugă termenul de 6 ani și 9 luni închisoare, așa cum prevede art. 135 C. pen., termen de reabilitare privind această pedeapsă se împlinea la data de 13 martie 2005.

Cum însă F.N., prin sentința penală nr. 303 din 13 octombrie 2004, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, în perioada împlinirii termenului de reabilitare privind pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, se constată că în mod corect instanțele au apreciat că cererea de reabilitare nu întrunește condițiile înscrise la art. 497 C. proc. pen., fiind introdusă înainte de termenul legal prevăzut de art. 135 C. pen.

Ca atare, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.N., prin mandatar F.E. împotriva deciziei penale nr. 293/ A din 11 octombrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2006.