ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2735/2011

Asupra cauzei

penale de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 17 din 14 ianuarie 2011, Tribunalul Sibiu, secția penală, a

respins ca inadmisibil cererea de

revizuire formulată de revizuentul N.C.

împotriva

sentinței penale nr. 292 din 17 noiembrie 2005 a Tribunalul Sibiu.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul Sibiu a reținut că prin sentința

penală

nr. 292 din 17 noiembrie 2005 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia

penală

nr. 98/ 2006 a Curții de Apel

Alba-Iulia, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani și 6 luni

închisoare cu executare în regim de detenție pentru infracțiunea de tâlhărie,

precum și că odată cu judecarea cauzei, atât în

fond, cât și în căile de atac instanțele au analizat apărările condamnatului, o

reapreciere sau prelungire a probatoriului fiind

inadmisibilă pe calea

revizuirii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel revizuentul, cale de atac ce a fost

respinsă,

ca nefondată, prin decizia penală nr. 49/A din 22 martie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia

, secția penală, întrucât motivul invocat în

cuprinsul cererii nu se încadrează în

cazurile

de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege, reducerea pedepsei, în

raport de circumstanțele reale ale cauzei și cele personale ale condamnatului

fiind atributul exclusiv al primei instanțe și al instanțelor de control

judiciar care au fost învestite cu

judecarea fondului.

Decizia dată în

apel a fost atacată cu recurs de către revizuentul N.C.,

care a arătat

oral că dorește redozarea pedepse în condițiile în care este bolnav și are 63

de ani.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Revizuirea este

o cale extraordinară de atac, astfel că, în mod firesc, nu poate fi promovată

decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și

numai

în condițiile

prevăzute de lege (cu referire la termenul de introducere a cererii de

revizuire, persoanele ce pot solicita revizuirea etc).

In cauză, petentul condamnat și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 C. proc. pen., invocând reducerea

cuantumului pedepsei închisorii pentru motive de sănătate și pentru vărsat

înaintată pe care o are.

Înalta Curte constată că prevederile

art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen. pot fi

invocate atunci când: s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute

de instanță la soluționarea cauzei și doar dacă pe baza acestora se poate

dovedi netemeinicia hotărârii

de achitare, de încetare a procesului

penal ori de condamnare; au fost condamnați definitiv martorii, experții sau

interpreții care au declarat în cauză sau printr-o ordonanță a procurorului s-a

dispus asupra fondului cauzei în sensul constatării

săvârșirii mărturiei mincinoase; a fost declarat fals un înscris care a

servit ca temei al

soluției a cărei

revizuire se cere; a comis o infracțiune în legătură cu cauza un membru al

completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de

cercetare

penală; nu se pot concilia două hotărâri definitive.

În speță,

aspectele ce țin de individualizarea pedepsei sunt chestiuni de fond, ce

au fost examinate și soluționate cu

autoritate de lucru judecat de instanța care a

pronunțat condamnarea revizuentului N.C.; ca atare, acestea nu mai pot

fi

repuse în discuție la acest moment.

De altfel,

aspectele pentru care se solicită revizuirea nu au caracter de noutate, ci

constituie doar o reiterare a

susținerilor deja învederate de condamnat în cursul soluționării în fond a

cauzei, susțineri ce au fost analizate și respinse motivat de instanțele

competente.

Prin urmare,

având în vedere că aspectele invocate de revizuent nu se circumscriu

cazurilor de

revizuire limitativ și expres prevăzute de norma procesual penală în art. 394

alin. (1) lit. a)

- e) C. proc. pen., în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge

ca

nefondat recursul formulat de revizuentul N.C.

De altfel, în

același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin

Decizia nr. LX

din 24 septembrie 2007 a admis recursul în interesul legii, stabilind că

cererea de

revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cele prevăzute de art.

394 C. proc. pen. este

inadmisibilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la

cheltuieli

judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării

unei căi de atac care

nu

e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent N.C. împotriva deciziei

penale nr. 49/A din 22 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 iulie 2011.