ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 912/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin încheierea din 25 ianuarie 2006, pronunțată în ședință publică, a dispus, printre altele, menținerea în continuare, privarea de libertate a celor doi inculpați, I.V.C. și P.C. S-a reținut că, prin sentința apelată, inculpații I.V.C. și P.C.

au fost condamnați, la pedepse de 3 ani și respectiv 20 ani și 6 luni închisoare, pentru fapte incriminate prin dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, sancționată de lege, cu închisoare, de la 10 la 15 ani închisoare, reținându-se, în fapt, că împreună cu inculpata B.P.T., ar fi deținut și, respectiv, oferit spre vânzare cantitatea de 219,5 grame cannabis, pentru suma de 1000 Euro pe care, în luna ianuarie 2005 ar fi obținut 100 Euro și 380.000 lei, fiind prinși în flagrant, că, ambii apelanți-inculpați au antecedente penale, secundul fiind și recidivist, conform art. 37 lit. a) C. pen., față de o pedeapsă grațiată condiționat, fapte care, în concret, prezintă pericol pentru ordinea publică, prin climatul de insecuritate ce s-ar crea în societatea civilă dacă justiția nu reacționează ferm în cazul persoanelor cercetate ca traficanți de droguri, infracțiuni încadrate prin Legea nr. 39/2003 privind criminalitatea organizată chiar și atunci când acționează și vizează cantități mari de substanțe stupefiante.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul I.V.C., fără a-l motiva în scris. În ședință publică, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat punerea în libertate, considerând că nu se mai impune menținerea arestării sale preventive, în prezent, fiind judecat și neputând influența cu nimic mersul judecății. Recursul este nefondat. Din actele și probele dosarului rezultă că, nu s-au schimbat cu nimic temeiurile avute în vedere, la luarea măsurii arestării preventive, astfel că acestea, existând și în prezent, se impune menținerea stării de arest a inculpatului. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, încheierea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, făcută recurentului arestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V.C. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 649/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2006.