ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 912/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 912/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel Ploiești, secția penală,
prin încheierea din 25 ianuarie 2006, pronunțată în ședință publică, a dispus,
printre altele, menținerea în continuare, privarea de libertate a celor doi
inculpați, I.V.C. și P.C.
S-a reținut că, prin sentința
apelată, inculpații I.V.C. și P.C. au fost condamnați, la pedepse de 3 ani și
respectiv 20 ani și 6 luni închisoare, pentru fapte incriminate prin
dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, sancționată de
lege, cu închisoare, de la 10 la 15 ani închisoare, reținându-se, în fapt, că
împreună cu inculpata B.P.T., ar fi deținut și, respectiv, oferit spre vânzare
cantitatea de 219,5 grame cannabis, pentru suma de 1000 Euro pe care, în luna
ianuarie 2005 ar fi obținut 100 Euro și 380.000 lei, fiind prinși în flagrant,
că, ambii apelanți-inculpați au antecedente penale, secundul fiind și
recidivist, conform art. 37 lit. a) C. pen., față de o pedeapsă grațiată
condiționat, fapte care, în concret, prezintă pericol pentru ordinea publică,
prin climatul de insecuritate ce s-ar crea în societatea civilă dacă justiția
nu reacționează ferm în cazul persoanelor cercetate ca traficanți de droguri,
infracțiuni încadrate prin Legea nr. 39/2003 privind criminalitatea organizată
chiar și atunci când acționează și vizează cantități mari de substanțe
stupefiante.
Împotriva acestei sentințe, în
termen legal, a declarat recurs, inculpatul I.V.C., fără a-l motiva în scris.
În ședință publică, inculpatul, prin
apărătorul său, a solicitat punerea în libertate, considerând că nu se mai
impune menținerea arestării sale preventive, în prezent, fiind judecat și
neputând influența cu nimic mersul judecății.
Recursul este nefondat.
Din actele și probele dosarului
rezultă că, nu s-au schimbat cu nimic temeiurile avute în vedere, la luarea
măsurii arestării preventive, astfel că acestea, existând și în prezent, se
impune menținerea stării de arest a inculpatului.
În raport cu cele arătate, Curtea va
trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare,
în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel,
încheierea atacată.
Văzând și reglementarea plății
cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru
apărarea din oficiu, făcută recurentului arestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul I.V.C. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2006 a
Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 649/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de
40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
10 februarie 2006.