ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5438/2005

HOTĂRÂRE
15.11.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5438/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

323 din 4 martie 2005, la Curtea de Apel Suceava, reclamanta SC U.R.B. SA a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția

Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

a județului Suceava și Direcția Regională Vamală Iași, completarea sentinței

nr. 21 din 2 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul

nr. 2366/2004, în sensul pronunțării și asupra capătului de cerere privind cheltuielile

de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că

prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr. 2366/2004, al Curții de Apel

Suceava, soluționat prin sentința nr. 21 din 2 februarie 2005, reclamanta a

solicitat și obligarea pârâților Ministerului Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

a județului Suceava și Direcția Regională Vamală Iași, la plata cheltuielilor

de judecată în sumă de 23.037.000 lei, dar instanța a omis să se pronunțe

asupra acestui capăt de cerere.

Prin sentința nr. 108 din 23 martie

2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC U.R.B. SA Suceava și în

consecință, a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 21 din 2

februarie 2005, în sensul că: „obligă pârâții Ministerului Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Suceava, precum și pârâta Direcția Regională Vamală Iași,

în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, la plata sumei de 23.037.000

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată”.

În motivarea soluției s-a reținut că

pârâții, fiind părți căzute în pretenții, datorează reclamantei, în solidar,

suma de 23.037.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Suceava, în calitate de mandatar al Ministerului Finanțelor Publice, învederând

că la termenul din 23 martie 2005, când cauza a fost soluționată în fond,

procedura de citare a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală nu a fost legal îndeplinită.

Recursul este motivat și în raport

cu împrejurarea că instanța a soluționat cererea, fără a verifica introducerea

acesteia în termenul prevăzut de lege.

Examinând sentința atacată, în

raport cu motivele invocate, precum și potrivit art. 304

1

civ., se constată că recursul este fondat, însă pentru următoarele

considerente:

Sentința nr. 21 din 2 februarie

2005, a Curții de Apel Suceava, a fost atacată cu recurs, de pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, în calitate de mandatar al

Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin decizia nr. 4774 din 6

octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Suceava, în calitate de mandatar al Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, împotriva sentinței nr. 21 din 2 februarie

2005, a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal. A casat sentința atacată și în fond, a respins acțiunea.

Față de soluția pronunțată în

recurs, pârâții Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Suceava nu sunt părți căzute în pretenții, pentru a fi obligate la plata

cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, cererea formulată de

reclamanta SC U.R.B. SA Suceava, pentru completarea dispozitivului sentinței

nr. 21/2005 a Curții de Apel Suceava, a rămas fără obiect.

Pentru considerentele arătate, urmează

a se admite recursul.

Se va modifica sentința atacată și

în fond, se va respinge cererea formulată de reclamanta SC U.R.B. SA Suceava,

ca fiind rămasă fără obiect.

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, în calitate de mandatar al

Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 108 din 23 martie

2005, a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată și în

fond, respinge cererea formulată de reclamanta SC U.R.B. SA Suceava, ca fiind

rămasă fără obiect.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 858/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.13 din 31 ianuarie 2001 a Curții de Apel Suceava – Sec
ÎCCJ 2022-06-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3712/2022
41/27.04.2017 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, respectiv cel vizând obligarea la restituirea sumei de 139.801 RON; a admis în parte acțiunea reclamanta S.C. A. S.A.
ÎCCJ 2023-01-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 56/2023
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2023 Asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 2602 din 11 mai 2022,
ÎCCJ 2023-11-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5675/2023
cuantum de 5000 RON. În motivare critică sentința exclusiv sub aspectul măsurii de obligare numai a sa la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, în cauză, calitatea procesuală pasivă aparține celor două pârâte, Agenția Națională de Admini
ÎCCJ 2016-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2016
valoare adăugată calculate pentru perioada 25.01.2007 - 26.04.2010; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9000 lei cheltuieli de judecată Prin decizia nr. 1479 din 31 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de
Sursă