ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3364/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 286/ R din 3 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R.A.J.A.C. Iași, în contradictoriu cu pârâta D.P.D.C. Iași, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 522.395.599 lei, cu titlu de penalități și 34.142.912 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți a intervenit contractul din 1 octombrie 1997 în cuprinsul căruia s-a stipulat că facturile vor fi achitate în termen de 5 zile de la primirea documentului de plată și întârzierile vor atrage penalități legale, iar ulterior, prin actul adițional din 1 ianuarie 1998 a fost anulat art. 15 alin. (2), care prevedea că facturile vor fi achitate în termen de 30 de zile de la înmânarea actului de plată și penalitățile în achitarea sumelor datorate atrag majorări de 0,2 %. Din cuprinsul raportului de expertiză s-a desprins că în conformitate cu art. 1 din O.G.

nr. 23 din 27 ianuarie 2000, instituțiile publice precum și agenții economici care au obligații de plată restante mai vechi de 30 de zile către regiile autonome și societățile (companiile naționale) prezentate în anexa care face parte integrantă din ordonanță, beneficiare de împrumuturi externe contractate direct de stat sau cu garanția statului, au obligația de a plăti cu prioritate sumele datorate acestora, după plata drepturilor bănești cuvenite angajaților. În prezentul litigiu, ordonatorul principal de credite este C.J. Iași, dar în același timp are în subordinea sa directă și R.A.J.A.C., căreia i-a garantat creditele externe contractate. De asemenea s-a constatat că nu s-au efectuat punctaje periodice între furnizor și beneficiar pentru a se stabili situația reală a creanțelor și modul de rezolvare.

Urmare a expertizării documentelor a rezultat că D.G.P.D.C. Iași a avut posibilitatea de a achita în termen facturile către R.A.J.A.C. Iași și că plățile nu au fost efectuate la termenele stabilite prin contract deoarece nu s-a respectat ordinea de prioritate reglementată prin O.G. nr. 23/2000. Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 275 din 13 septembrie 2004 a admis apelul formulat de pârâta D.A.S. Iași, împotriva sentinței civile nr. 286/ E din 3 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea reclamantei R.A.J.A.C. Iași, în contradictoriu cu D.P.D.C. Iași și obligarea intimatei să plătească apelantei suma de 10.060.456 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond faptul că în speță nu ar fi fost dovedit cazul fortuit în justificarea întârzierii la plata facturilor emise de intimată pentru cantitățile de apă furnizate apelantei, din moment ce în expertiza contabilă efectuată în cauză se menționează expres „că este foarte adevărat că necesarul de sume pentru cheltuielile prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli nu sunt acoperite în întregime din motive independente de conducerea instituției”. Prin precizările depuse la dosar, apelanta a invocat faptul că suma solicitată pentru acest interval a fost de aproximativ 420.000.000 lei, din care C.J.

Iași, a aprobat cu întârziere aproximativ jumătate din sumă, așa încât plățile către regii au putut fi efectuate abia în ultimele trimestre ale anilor în cauză. Pârâta apelantă ar fi avut posibilitatea de a achita în termen facturile către R.A.J.A.C. Iași numai în ipoteza în care ar fi primit la timp și în totalitate fondurile aferente cheltuielilor materiale solicitate de la organul administrativ finanțator. Împotriva deciziei nr. 275 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs R.A.J.A.C.

Iași, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că, deși pârâta nu a contestat plata cu întârziere a facturilor și nici cuantumul penalităților, greșit s-a apreciat că există caz de forță majoră determinată de situația de instituție bugetară, insuficiența fondurilor sau primirea lor cu întârziere, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1082 și art. 1083 C. civ. Intimata-pârâtă D.A.S. Iași a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul declarat de reclamanta R.A.J.A.C.

Iași urmând a fi admis, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că reclamanta în baza contractului din 1 ianuarie 1997, privind furnizarea apei potabile și industriale, evacuarea apelor uzate și meteorice, precum și epurarea apelor uzate, a furnizat serviciile sale de apă și canal consumatorului pârâta D.P.D.C. Iași și urmare a achitării cu întârziere a facturilor emise pentru perioada noiembrie 1999 – iulie 2002 s-au calculat penalități în cuantum total de 522.395.599 lei. La acest contract a existat încheiat actul adițional din 1 ianuarie 1998, prin care s-a stipulat că se anulează art. 15 alin. (2) din contractul inițial și se va înlocui cu următorul conținut: ”facturile vor fi achitate în termen de 30 de zile de la înmânarea actului de plată, iar întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenelor de plată va atrage majorările de 0,2 % pentru fiecare fi de întârziere”.

Pentru corecta stabilire a situației de fapt și de drept, se impune cu necesitate abordarea și asigurarea unei interpretări complete și integrale a clauzelor contractuale, a cadrului legal existent în desfășurarea raporturilor de natură comercială precum și a concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert contabil V.N. În mod constant pârâta, prin întâmpinările depuse, a expus împrejurarea că D.P.D.C. este un serviciu public specializat, nu dispune de fonduri proprii, acestea fiind furnizate de ordonatorul principal de credite, după aprobarea bugetului pe anul respectiv, iar motivele care au stat la imposibilitatea de a achita la timp facturile au constat în aprobarea cu întârziere și pentru sume aprobate la jumătatea celor solicitate în proiectele de buget și cea mai mare parte a bugetului aferent capitolului cheltuieli materiale a fost aprobată pentru ultimul trimestru al anilor 1999-2002.

În corecta fundamentare a raporturilor juridice și economice dintre părțile aflate în litigiu se impune obligația respectării disciplinei financiare și a legislației în materie. Prin O.G. nr. 23 din 27 ianuarie 2000, a fost stabilită ordinea de plată cu prioritate a obligațiilor către regiile autonome și societățile sau companiile naționale beneficiare de împrumuturi externe contractate direct de stat și cu garanția statului. Conform art. 1 din această ordonanță instituțiile publice precum și agenții economici care au obligații de plată restante mai vechi de 30 de zile, către regiile autonome și societățile sau companiile naționale prezentate în anexa care face parte din această ordonanță, beneficiare de împrumuturi externe contractate direct de stat sau cu garanția statului, au obligația de a plăti cu prioritate sumele datorate după plata drepturilor bănești cuvenite angajaților.

Pentru asigurarea încasării acestor obligații legiuitorul a stabilit și obligația ordonatorilor principali de credite de a proceda la reținerea sumelor datorate din creditele bugetare și virarea lor la regiile autonome. În speță, ordonatorul principal de credite este C.J. Iași, care asigură fondurile necesare din bugetul său D.P.D.C. Iași, dar în același timp are în subordinea sa directă și R.A.J.A.C. Iași, căreia i-a garantat creditele externe. Amplu documentat și bine argumentat, din raportul de expertiză contabilă rezultă că pârâta avea obligația ca, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli să reașeze sumele respective în raport de reglementările legale în vigoare (ordinea de prioritate) și să urmărească permanent modul lor de respectare, astfel încât din verificarea documentației a reieșit că D.P.D.C.

Iași a avut posibilitatea de a achita la termen facturile către R.A.J.A.C. Iași, dispunând de fondurile necesare în acest sens. Contrar celor reținute în decizia recurată, nu se regăsesc aspectele de natură juridică specifice cazului fortuit, împrejurările expuse anterior înlăturând această apărare a pârâtei. Cadrul juridic și argumentele invocate, determină admiterea recursului declarat de reclamanta R.A.J.A.C. Iași, împotriva deciziei nr. 275 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, urmând ca în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., să modifice decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 286/ E din 3 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta R.A.J.A.C. Iași, împotriva deciziei nr. 275 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 286 din 3 martie 2004 a Tribunalului Iași. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.