ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3364/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 286/ R din 3

martie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă excepția autorității

lucrului judecat și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R.A.J.A.C.

Iași, în contradictoriu cu pârâta D.P.D.C. Iași, în sensul că a obligat pârâta

să plătească reclamantei sumele de 522.395.599 lei, cu titlu de penalități și

34.142.912 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că între părți a intervenit contractul din 1 octombrie 1997 în

cuprinsul căruia s-a stipulat că facturile vor fi achitate în termen de 5 zile

de la primirea documentului de plată și întârzierile vor atrage penalități

legale, iar ulterior, prin actul adițional din 1 ianuarie 1998 a fost anulat art.

15 alin. (2), care prevedea că facturile vor fi achitate în termen de 30 de

zile de la înmânarea actului de plată și penalitățile în achitarea sumelor

datorate atrag majorări de 0,2 %. Din cuprinsul raportului de expertiză s-a

desprins că în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 23 din 27 ianuarie 2000,

instituțiile publice precum și agenții economici care au obligații de plată

restante mai vechi de 30 de zile către regiile autonome și societățile

(companiile naționale) prezentate în anexa care face parte integrantă din ordonanță,

beneficiare de împrumuturi externe contractate direct de stat sau cu garanția

statului, au obligația de a plăti cu prioritate sumele datorate acestora, după

plata drepturilor bănești cuvenite angajaților. În prezentul litigiu,

ordonatorul principal de credite este C.J. Iași, dar în același timp are în

subordinea sa directă și R.A.J.A.C., căreia i-a garantat creditele externe

contractate. De asemenea s-a constatat că nu s-au efectuat punctaje periodice

între furnizor și beneficiar pentru a se stabili situația reală a creanțelor și

modul de rezolvare. Urmare a expertizării documentelor a rezultat că D.G.P.D.C.

Iași a avut posibilitatea de a achita în termen facturile către R.A.J.A.C. Iași

și că plățile nu au fost efectuate la termenele stabilite prin contract

deoarece nu s-a respectat ordinea de prioritate reglementată prin O.G. nr. 23/2000.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 275 din 13

septembrie 2004 a admis apelul formulat de pârâta D.A.S. Iași, împotriva

sentinței civile nr. 286/ E din 3 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași,

pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea reclamantei R.A.J.A.C.

Iași, în contradictoriu cu D.P.D.C. Iași și obligarea intimatei să plătească

apelantei suma de 10.060.456 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond faptul

că în speță nu ar fi fost dovedit cazul fortuit în justificarea întârzierii la

plata facturilor emise de intimată pentru cantitățile de apă furnizate

apelantei, din moment ce în expertiza contabilă efectuată în cauză se

menționează expres „că este foarte adevărat că necesarul de sume pentru

cheltuielile prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli nu sunt acoperite

în întregime din motive independente de conducerea instituției”. Prin

precizările depuse la dosar, apelanta a invocat faptul că suma solicitată

pentru acest interval a fost de aproximativ 420.000.000 lei, din care C.J. Iași,

a aprobat cu întârziere aproximativ jumătate din sumă, așa încât plățile către

regii au putut fi efectuate abia în ultimele trimestre ale anilor în cauză.

Pârâta apelantă ar fi avut posibilitatea de a achita în termen facturile către R.A.J.A.C.

Iași numai în ipoteza în care ar fi primit la timp și în totalitate fondurile

aferente cheltuielilor materiale solicitate de la organul administrativ

finanțator.

Împotriva deciziei nr. 275 din 13

septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială și de

contencios administrativ, a promovat recurs R.A.J.A.C. Iași, care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectele că, deși pârâta nu a contestat plata cu întârziere a facturilor și

nici cuantumul penalităților, greșit s-a apreciat că există caz de forță majoră

determinată de situația de instituție bugetară, insuficiența fondurilor sau

primirea lor cu întârziere, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 1082 și art. 1083 C. civ.

Intimata-pârâtă D.A.S. Iași a depus

întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul declarat de reclamanta R.A.J.A.C.

Iași urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că reclamanta în

baza contractului din 1 ianuarie 1997, privind furnizarea apei potabile și

industriale, evacuarea apelor uzate și meteorice, precum și epurarea apelor uzate,

a furnizat serviciile sale de apă și canal consumatorului pârâta D.P.D.C. Iași

și urmare a achitării cu întârziere a facturilor emise pentru perioada

noiembrie 1999 – iulie 2002 s-au calculat penalități în cuantum total de

522.395.599 lei. La acest contract a existat încheiat actul adițional din 1

ianuarie 1998, prin care s-a stipulat că se anulează art. 15 alin. (2) din

contractul inițial și se va înlocui cu următorul conținut: ”facturile vor fi

achitate în termen de 30 de zile de la înmânarea actului de plată, iar

întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenelor de plată va

atrage majorările de 0,2 % pentru fiecare fi de întârziere”.

Pentru corecta stabilire a situației

de fapt și de drept, se impune cu necesitate abordarea și asigurarea unei

interpretări complete și integrale a clauzelor contractuale, a cadrului legal

existent în desfășurarea raporturilor de natură comercială precum și a

concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert

contabil V.N.

În mod constant pârâta, prin

întâmpinările depuse, a expus împrejurarea că D.P.D.C. este un serviciu public

specializat, nu dispune de fonduri proprii, acestea fiind furnizate de

ordonatorul principal de credite, după aprobarea bugetului pe anul respectiv,

iar motivele care au stat la imposibilitatea de a achita la timp facturile au

constat în aprobarea cu întârziere și pentru sume aprobate la jumătatea celor

solicitate în proiectele de buget și cea mai mare parte a bugetului aferent

capitolului cheltuieli materiale a fost aprobată pentru ultimul trimestru al

anilor 1999-2002.

În corecta fundamentare a

raporturilor juridice și economice dintre părțile aflate în litigiu se impune

obligația respectării disciplinei financiare și a legislației în materie. Prin

O.G. nr. 23 din 27 ianuarie 2000, a fost stabilită ordinea de plată cu

prioritate a obligațiilor către regiile autonome și societățile sau companiile

naționale beneficiare de împrumuturi externe contractate direct de stat și cu

garanția statului. Conform art. 1 din această ordonanță instituțiile publice

precum și agenții economici care au obligații de plată restante mai vechi de 30

de zile, către regiile autonome și societățile sau companiile naționale

prezentate în anexa care face parte din această ordonanță, beneficiare de

împrumuturi externe contractate direct de stat sau cu garanția statului, au

obligația de a plăti cu prioritate sumele datorate după plata drepturilor bănești

cuvenite angajaților. Pentru asigurarea încasării acestor obligații legiuitorul

a stabilit și obligația ordonatorilor principali de credite de a proceda la

reținerea sumelor datorate din creditele bugetare și virarea lor la regiile

autonome. În speță, ordonatorul principal de credite este C.J. Iași, care

asigură fondurile necesare din bugetul său D.P.D.C. Iași, dar în același timp

are în subordinea sa directă și R.A.J.A.C. Iași, căreia i-a garantat creditele

externe.

Amplu documentat și bine argumentat,

din raportul de expertiză contabilă rezultă că pârâta avea obligația ca, după

aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli să reașeze sumele respective în

raport de reglementările legale în vigoare (ordinea de prioritate) și să

urmărească permanent modul lor de respectare, astfel încât din verificarea

documentației a reieșit că D.P.D.C. Iași a avut posibilitatea de a achita la

termen facturile către R.A.J.A.C. Iași, dispunând de fondurile necesare în

acest sens.

Contrar celor reținute în decizia

recurată, nu se regăsesc aspectele de natură juridică specifice cazului

fortuit, împrejurările expuse anterior înlăturând această apărare a pârâtei.

Cadrul juridic și argumentele

invocate, determină admiterea recursului declarat de reclamanta R.A.J.A.C. Iași,

împotriva deciziei nr. 275 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

Iași, secția comercială și de contencios administrativ, urmând ca în temeiul art.

304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., să modifice decizia

atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

civile nr. 286/ E din 3 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta R.A.J.A.C. Iași, împotriva deciziei nr. 275 din 13 septembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

Modifică decizia atacată, în sensul

că respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 286 din 3 martie

2004 a Tribunalului Iași.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 iunie 2005.