ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5966/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din camera de

consiliu pronunțată la 10 decembrie 2004 în dosarul nr. 11583/2004 Judecătoria

Pitești a respins cererea de încuviințare a executării silite prin poprire formulată

de SC A. SRL Pitești ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă.

S-a motivat soluția adoptată prin

lipsa calității de creditor a petentei în privința daunelor cominatorii, care

în reglementarea actuală au natura juridică a unor amenzi civile în favoarea

statului, iar nu în favoarea titularului titlului executoriu.

Apelul declarat de SC A. SRL

împotriva încheierii a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 7 din 7

februarie 2005 a Curții de apel Pitești.

S-a reținut în motivare că soluția

de fond este legală în raport cu dispozițiile art. 580

3

alin. (1) C.

proc. civ.

Împotriva acestei decizii în termen

legal SC A. SRL a declarat recurs, prin care a invocat nelegalitatea hotărârii.

La termenul din 6 iulie 2005 Înalta

Curte din oficiu a invocat, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Potrivit acestui text, casarea unei

hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei

instanțe. Iar conform art. 159 alin. (2) C. proc. civ., necompetența este de

ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad.

Pentru asigurarea dezideratului

constituțional al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, competența de

atribuțiune trebuie să aparțină instanțelor imediat superioare celor care au

pronunțat hotărârea.

Cum în speță, încheierea atacată cu

apel a fost pronunțată de judecătorie, competența de soluționare a apelului

aparține tribunalului.

Revenirea la principiul firesc al

ierarhiei căilor de atac și al necesității soluționării cu celeritate a

cererilor în materie de executare silită rezultă de altfel din voința

legiuitorului, consacrată în Legea nr. 219/2005, care în materia analizată

modificând art. 373

1

alin. (2) C. proc. civ. prevede că încheierea

prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi

atacată cu recurs de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.

Iar conform art. 2 pct. 3 C. proc.

civ. în noua redactare, tribunalele sunt competente să soluționeze recursurile

declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii care, potrivit legii,

nu sunt supuse apelului.

Cum în speță apelul a fost greșit

soluționat de Curtea de apel, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., în urma

casării deciziei, cauza se va trimite la Tribunalul Argeș pentru competentă

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

creditoarea SC A. SRL Pitești împotriva deciziei nr. 7/A-CC din 7 februarie

2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează, și trimite

cauza la Tribunalul Argeș pentru competenta soluționare a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iulie 2005.