ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5966/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din camera de consiliu pronunțată la 10 decembrie 2004 în dosarul nr. 11583/2004 Judecătoria Pitești a respins cererea de încuviințare a executării silite prin poprire formulată de SC A. SRL Pitești ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. S-a motivat soluția adoptată prin lipsa calității de creditor a petentei în privința daunelor cominatorii, care în reglementarea actuală au natura juridică a unor amenzi civile în favoarea statului, iar nu în favoarea titularului titlului executoriu. Apelul declarat de SC A. SRL împotriva încheierii a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 7 din 7 februarie 2005 a Curții de apel Pitești.

S-a reținut în motivare că soluția de fond este legală în raport cu dispozițiile art. 580 3 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii în termen legal SC A. SRL a declarat recurs, prin care a invocat nelegalitatea hotărârii. La termenul din 6 iulie 2005 Înalta Curte din oficiu a invocat, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Potrivit acestui text, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Iar conform art. 159 alin. (2) C. proc. civ., necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad. Pentru asigurarea dezideratului constituțional al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, competența de atribuțiune trebuie să aparțină instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea.

Cum în speță, încheierea atacată cu apel a fost pronunțată de judecătorie, competența de soluționare a apelului aparține tribunalului. Revenirea la principiul firesc al ierarhiei căilor de atac și al necesității soluționării cu celeritate a cererilor în materie de executare silită rezultă de altfel din voința legiuitorului, consacrată în Legea nr. 219/2005, care în materia analizată modificând art. 373 1 alin. (2) C. proc. civ. prevede că încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare. Iar conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ. în noua redactare, tribunalele sunt competente să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Cum în speță apelul a fost greșit soluționat de Curtea de apel, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., în urma casării deciziei, cauza se va trimite la Tribunalul Argeș pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de creditoarea SC A. SRL Pitești împotriva deciziei nr. 7/A-CC din 7 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează, și trimite cauza la Tribunalul Argeș pentru competenta soluționare a apelului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iulie 2005.