ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.07.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5784/2005

HOTĂRÂRE
01.07.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5784/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr.

1583 din 9 octombrie 2001 la Tribunalul Buzău, reclamantul A.G.P. a chemat în

judecată S.C.P.L. Buzău, solicitând ca instanța, prin sentința ce o va pronunța

să anuleze dreptul pârâtei de a mai înscrie în Catalogul Oficial al Soiurilor

de plante de cultură din România și de a mai comercializa semințe de varză de

toamnă sub titulatura „de Buzău”.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pentru producerea și comercializarea soiului de varză „de Buzău”

pârâta trebuia să aibă un brevet de invenție eliberat de O.S.I.M. București pe

care însă nu îl deține, deoarece soiul de varză a fost înregistrat în 1952 iar

pârâta a fost înființată ulterior, respectiv în 1957.

Reclamantul a mai arătat că el este

titularul unui brevet de invenție pentru soiul de varză „Măgura” cu

caracteristici net superioare aceleia „de Buzău” și care este pretinsul soi de

varză „de Buzău”, comercializat de S.C.P.L. Buzău. Pentru acest soi de varză s-a

emis brevetul de invenție 108143, iar soiul a fost creat în cadrul unui

contract de cercetare pe care petiționarul l-a avut cu stațiunea de cercetare.

Prin contractul de cesiune încheiat

cu S.C.P.L. Buzău, reclamantul pretinde că a renunțat la redevențele ce i se

cuveneau din vânzarea soiului de varză „Măgura” conform Legii nr. 75/1995 cu

excepția unei sume de bani, ce acoperea cheltuielile de brevetare.

Cu toate acestea, S.C.P.L. Buzău

comercializează soiul de varză „de Buzău” în locul soiului de varză „Măgura” încălcând

astfel art. 58 din Legea nr. 64/1991.

Tribunalul Buzău, prin sentința

civilă nr. 517 din 8 octombrie 2003 a respins acțiunea reclamantului, reținând

că Stațiunea de Cercetare pârâtă are înscrise în catalogul oficial al soiurilor

de plante de cultură ambele soiuri de varză de toamnă „de Buzău” și „Măgura” fiind

și menținător de priorități biologice a acestor soiuri.

În considerentele sentinței, s-a

reținut că soiul verzei „de Buzău” a fost atribuit pârâtei de la înființarea

acesteia, fiind un soi local cultivat în această regiune, anterior înființării

pârâtei și reînscris în catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură.

Soiul de varză „Măgura” creat de

reclamant nu este supus nici unui risc atâta vreme cât este legal înregistrat

și brevetat, iar perioada de valabilitate a brevetului nu a expirat.

Prin decizia nr. 181 din 29 ianuarie

2004, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantul A.G.P. S-a reținut în considerentele deciziei că la data de 23

iulie 2003 reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând obligarea Stațiunii de

cercetare dacă dorește sau nu să fie titularul brevetului de invenție privind

soiul de varză „Măgura”, în caz contrar reclamantul urmând să devină titular de

brevet. În apel și-a reformulat cererea, solicitând transmiterea dreptului de

titular al brevetului de invenție nr. 108 și 143 din 9 noiembrie 1993 pentru

soiul de varză „Măgura”, deoarece stațiunea nu s-a achitat de obligațiile

legate de brevet.

Instanța de apel a concluzionat că

stațiunea, care este titulara brevetului poate renunța la brevet potrivit Legii

nr. 203/2002 de modificare a Legii nr. 64/1991, în baza unei declarații scrise

înregistrată la O.S.I.M., fără însă să aibă o atare obligație, cenzurabilă de

instanță.

Prin adresa nr. 46182 din 22 iulie

2002, stațiunea pârâtă nu a consimțit să renunțe la brevet, precizând că și-a

respectat toate obligațiile decurgând din contractul de cesiune, iar

întârzierile de plată a taxelor de menținere în vigoare a brevetului la O.S.I.M.

nu afectează în nici un fel valorificarea în producție a invenției, iar

radierea unor soiuri din catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură

din România se face numai atunci când soiul în cauză nu mai îndeplinește

condițiile și parametrii prevăzuți de legislația în vigoare și nu în funcție de

plata sau neplata taxelor către O.S.I.M. a soiurilor brevetate.

În recursul declarat împotriva

deciziei nr. 181 din 29 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, A.G.P.

arată că instanțele au soluționat greșit cauza, deoarece stațiunea pârâtă nu a

prezentat dovezi care să ateste achitarea taxelor de protecție a brevetului

către O.S.I.M. București și că ar fi solicitat în 2003 reînscrierea în

catalogul oficial al soiurilor din România a verzei „de Măgura”.

Se poate așadar trage concluzia că S.C.D.L.

Buzău a decăzut conform art. 45 din Legea nr. 64/1991 modificată și completată,

din drepturile decurgând din Brevetul de invenție nr. 108/43 din 9 noiembrie

2003 privind soiul de varză „Măgura”.

Recursul este nefondat.

Inițial, prin acțiune, A.G.P. a

solicitat anularea dreptului S.C.P.L. Buzău de a se mai înscrie în Catalogul

Oficial al Soiurilor de plante de cultură și comercializarea materialului

biologic a soiului de varză „de Buzău” înscriere în care stațiunea pârâtă

beneficiază din 1957. De asemenea, recurentul a susținut că deși valabilitatea

brevetului de invenție al acestui soi de varză a expirat, societatea pârâtă

continuă să comercializeze soiul de varză „Buzău” în locul verzei „Măgura”

încălcând în opinia sa, dispozițiunile art. 58 din Legea nr. 64/1991.

Prin acțiunea modificatoare,

reclamantul a solicitat obligarea S.C.P.L. Buzău să precizeze dacă mai dorește

să fie titularul brevetului nr. 108143 privind soiul de varză „Măgura”, în caz

contrar, el urmând să devină titular.

Corect instanțele au reținut netemeinicia

capătului de cerere privind anularea dreptului S.C.P.L. Buzău de a mai înscrie

și comercializa materialul biologic „varza de Buzău”, deoarece în legătură cu

acest soi, în prezent petiționarul nu se bucură de protecția unui brevet, iar

acest soi a fost atribuit pârâtei încă de la înființare motiv pentru care

aceasta apare înscrisă în catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură

pe numele acesteia. Mai mult, reclamantul nu a probat în vreun fel înscrisul că

S.C.P.L., nu ar avea dreptul să comercializeze acest soi de varză.

În ceea ce privește soiul de varză

„Măgura”, aceasta fiind creată în baza unui contract de cercetare pe care

reclamantul l-a avut cu S.C.P.L., dreptul la brevetul nr. 108143 aparține

conform hotărârii O.S.I.M. nr. 7/985 din 31 ianuarie 1994, stațiunii pârâte.

Brevetul are o durată de valabilitate de 20 de ani sub condiția achitării

taxelor legale de menținere.

Așa cum se menționează în brevetul

de invenție, soiul de varză albă de toamnă „Măgura” a fost obținut prin

selecție individuală repetată, având la bază soiul de varză „de Buzău”.

Între petiționar și stațiunea de

cercetare pârâtă a intervenit un contract de cesiune a soiului de varză

„Măgura”, în temeiul căruia stațiunea a dobândit dreptul de înmulțire și

comercializare a acestui soi de varză după introducerea pe lista specială a

soiurilor. În temeiul contractului, stațiunea s-a obligat doar să acordă

inventatorului 5% din vânzările de semințe din soiul „Varza de Măgura” și să-l

anunțe din timp de eventualele modificări în structura biologică.

Față de obligațiile asumate prin

contractul de cesiune, stațiunea de cercetare nu poate fi culpabilizată pentru

întârzierile în plata taxelor de întreținere în vigoare a brevetului și aceasta

cu atât mai mult cu cât brevetul îi aparține, iar întârzierea plăților către O.S.I.M.

nu afectează în nici un fel valorificarea în producție a invenției.

Pretinsa radiere a soiului de varză

în discuție din catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură în România,

motivat de neplata taxelor către O.S.I.M., argument adus de petiționar în

sprijinul acțiunii modificatoare nu este întemeiat, deoarece așa cum se

precizează și în adresa nr. 46182 din 22 iulie 2003 a Ministerului Agriculturii

o atare radiere operează numai atunci când soiul în cauză nu mai îndeplinește

condițiile și parametrii prevăzuți de legislația în vigoare și nu în funcție de

plata sau neplata taxelor către O.S.I.M.

Așadar, în privința soiului de varză

„Măgura” nu există riscul de a-și pierde protecția conferită de brevetul de invenție,

de vreme ce chiar Ministerul Agriculturii precizează că S.C.P.L. Buzău s-a

conformat tuturor obligațiilor legale ce decurg din calitatea de titular de

brevet.

Potrivit art. 41 din Legea nr.

64/1991 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 203/2002, titularul de

brevet poate renunța în tot sau în parte la brevet pe baza declarației scrise

înregistrată la O.S.I.M. Renunțarea poate interveni de la data apariției legii

și operează începând cu publicarea acesteia în Buletinul Oficial de proprietate

industrială.

Renunțarea la brevet, așa cum reține

și instanța de apel, este un drept lăsat de legiuitor la latitudinea

titularului, astfel că refuzul de renunțare nu poate fi cenzurat de instanță,

după cum instanța nu se poate nici substitui voinței titularului de brevet

pentru a-l obliga să renunțe la acesta.

În temeiul contractului de cesiune,

care nu are o durată determinată, stațiunea pârâtă Buzău, are dreptul, pe toată

durata de valabilitate a brevetului, de a exploata invenția, de a comercializa

materialul biologic cu respectarea drepturilor patrimoniale ale reclamantului,

așa cum acestea au fost stabilite în contract.

Din perspectiva susținerilor pe care

recurentul le-a făcut de-a lungul tuturor fazelor procesuale, se mai poate

spune că ele nu se înscriu în latura valabilității dreptului de exploatare al S.C.P.L.

Buzău ci în latura executării obligațiilor integrate contractului de cesiune și

conținutului suportului juridic generat de aplicarea art. 5 din Legea nr.

64/1991, în condițiile în care cadrul procesual nefiind marcat de o acțiune în

reziliere, nu pot fi analizate, fără riscul încălcării art. 129 pct. 6 C. proc.

civ.

Față de cele mai sus expuse,

recursul declarat de A.G.P. este nefondat și va fi respins potrivit art. 312 C.

proc. civ.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul A.G.P. împotriva deciziei nr. 181 din 29 ianuarie 2004

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1323/2015
semințe S. de la reclamantă (în februarie 2008, potrivit facturilor aflate la filele 196-198. Coroborând toate aceste dovezi, curtea de apel a reținut că, în perioada anterioară depozitului mărcii pârâtei apelante, intimata-reclamantă a exp
ÎCCJ 2003-05-27
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2220/2003
,10, C.proc.civ., deoarece: - În mod greșit instanța de apel a reținut calitatea de „pârâtă” a S.C. „I.” S.A. pe care a obligat-o la drepturile bănești față de reclamanți, de vreme ce nu a beneficiat de avantaje economice. Astfel de avantaj
ÎCCJ
0,90
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5573/2012
K. face simple afirmații în sensul lipsei caracterului de noutate a modelelor ce fac obiectul certificatului de înregistrare, fără a justifica în concret neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 9 alin. (2) din lege, la momentul solicităr
ÎCCJ 2008-06-25
0,90
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2309/2008
i-reclamante. În prezenta cauză, conform dispozițiilor legale, competența funcțională de soluționare a unei cereri întemeiate pe drepturile conferite de un brevet de invenție aparținea completelor specializate din cadrul secției civile a Tr
ÎCCJ 2017-06-16
0,90
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1060/2017
în care au acționat efectiv, aceste aspecte fiind specifice fondului judecății. Totodată, tribunalul a avut în vedere că și din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 214/2008, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, calitate procesuală a
Sursă