ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5573/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5573/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București,

secția a V-a civilă la data de 03 iunie 2009, reclamanta SC T.K.B. SRL a chemat

în judecată pârâții SC B.P. SRL și O.S.I.M., solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Certificatului de înregistrare

a modelului industrial, pentru modelele industriale denumite „Produse de panificație”,

eliberat de O.S.I.M. în favoarea SC B.P. SRL, în conformitate cu prevederile art.

42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor

industriale, republicată în baza Legii nr. 280/2007.

În motivare, reclamanta a arătat că,

în fapt, titularul Certificatului de înregistrare a Modelului a notificat

reclamanta și a somat-o în mai multe rânduri să sisteze producerea și

comercializarea produsului „Pâine coaptă pe frunză de varză”, produs ce este

protejat prin certificatul a cărui anulare se cere, ceea ce justifică și

interesul procesual în promovarea acțiunii de anulare a certificatului.

Reclamanta a invocat prevederile art.

42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor,

republicată, precum și dispozițiile ale art. 22, art. 6 și 7 din același act

normativ.

S-a susținut că înregistrarea

modelelor care fac obiectul Certificatului a fost efectuată cu nerespectarea

condiției noutății, modelele respective nu aveau caracter de noutate, conform

dispozițiilor legale invocate - art. 6 alin. (2) coroborat cu art. 7 alin. (1).

Reclamanta a învederat că, în

realitate, cu mult anterior datei de depunere a cererii de înregistrare, 14 mai

2007, modelele care fac obiectul certificatului atacat au fost făcute publice,

dezvăluite prin fabricarea și comercializarea produselor cu aceste modele, atât

de titularul certificatului, cât și de alți producători al sortimentului de

pâine coaptă pe varză (frunză de varză), inclusiv de reclamanta SC T.K.B. SRL,

care a fabricat acest sortiment din anul 2002.

Arată că, pentru a evita orice

conflict, de la data notificării primite de la SC B.P. SRL, nu a mai fabricat

pâine coaptă pe varză în forma rotundă, iar varza pe care se coace pâinea este

tocată.

Modelele prezentate în certificat

reprezintă o pâine rotundă (formă uzuală de pâine), pe care sunt imprimate,

după cum urmează:

- la modelul: un desen, care

sugerează un fel de frunză, imprimată pe pâine prin coacere;

- la modelul: un desen care

reprezintă resturi, fie dintr-o frunză cărora li s-a distrus modelul original

prin mărunțire, fărâmițare sau coacere sau dintr-o frunză tocată inițial;

- la modelul: un desen care

reprezintă un fel de frunză, care nu a fost îndepărtată după coacere.

Este de menționat faptul că, în

realitate, pe produs, aceste forme de urme de frunze nu sunt constante, sunt

variabile, ele sunt date atât de forma inițială, din natură a frunzei, cât și

de modul de coacere a pâinii.

Sortimentul de pâine coaptă pe

frunză de varză și modelele prezentate în certificat sunt cunoscute în zonele

Mureș, Harghita, Covasna de generațiile anterioare, ca produse tradiționale, au

fost produse în gospodării prin coacerea pâinii de casă pe frunză de varză în

cuptoarele din gospodărie.

După cum s-a publicat în mod repetat

în publicațiile din țară sau din străinătate, pâinea coaptă pe varză este un

produs tradițional în Ardeal, existând multiple referiri la acesta.

Variantele prezentate în certificat

nu sunt altceva decât o reproducere pe scară industrială a acestor produse și

modele vechi, arhicunoscute.

Susține că modele prezentate în

certificat sunt lipsite de orice contribuție creativă a autorului, iar

declarația dată în cererea de înregistrare, pe propria răspundere de autor,

d-ul B.M., în sensul că acesta „a creat modelele și că acestea prezintă

elemente de noutate față de creațiile similare făcute public”, este falsă.

În ceea ce privește cunoașterea

largă și caracterul public al modelelor care fac obiectul certificatului, înaintea

datei de depunere a cererii de înregistrare, 14 mai 2007, reclamanta a arătat

că sunt relevante afirmațiile făcute de reprezentanții SC B.P.E. SRL în somația

nr. din 23 decembrie 2008, transmisă prin intermediul B.E.J. S.S.

Din cuprinsul acestei somații

rezultă că este evident că modelele prezentate în certificat au fost făcute

publice din anul 1998, (înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare:

14 mai 2007) și de către SC B.P.E. SRL, prin lansarea pe piață, fabricarea și

comercializarea produsului „pâine coaptă pe frunză de varză”, care conține

aceste modele. În aceste condiții, este eronată afirmația că modelele au fost

făcute publice doar prin publicare în B.O.P.I., ținând seama de prevederile art.

7 din lege, potrivit căruia se consideră că un desen sau model a fost făcut

public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în

comerț.

Fiind evidentă cunoașterea,

folosirea largă a modelelor care fac obiectul Certificatului de înregistrare a

modelului, înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, în aprecierea

reclamantei, rezultă că acestea nu îndeplineau condiția noutății pentru

acordarea protecției de către OSIM.

La data de 27 august 2009, pârâtul O.S.I.M.

a depus întâmpinare, solicitând instanței să ia în considerare faptul că, la

data înregistrării cererii, erau îndeplinite condițiile pentru acordarea

protecției modelului industrial cu titlul „Produse de panificație”, în

conformitate cu Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor

industriale, în vigoare la acea dată și, pe cale de consecință, solicită

respingerea cererii de anulare a certificatului de înregistrare a modelelor

industriale.

La data de 31 august 2009, pârâta SC

B.P. SRL a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând

instanței ca, prin hotărârea pe care urmează a o pronunța, să dispună

respingerea cererii de chemare în judecată, obligarea reclamantei-pârâte la

plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Pe calea cererii reconvenționale,

pârâta a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

dispună:

- interzicerea fabricării,

distribuirii, comercializării și a oricărui alt act de folosire în activitatea

comercială a reclamantei-pârâte SC T.K., a produselor de panificație încorporând

modelele industriale, protejate conform certificatului de înregistrare din 31

martie 2008;

- încetarea, de îndată, a

producerii, comercializării sau a oricărui act de folosire neautorizată a unui

semn identic sau similar cu marca figurativă din 14 mai 2007, reprezentând o

frunză de varză întreagă, în nuanțe de maro, având nervurile și ramificațiile

evidențiate, pentru produse din clasa 30, conform Clasificării de la Nisa;

- obligarea reclamantei-pârâte la

plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În motivare, arată că Societatea B.

a fost înființată în anul 1991, activitatea sa constând în producerea la scară

industrială și comercializarea unor produse de morărit și panificație, produse

ce reprezintă o alternativă față de cele existente pe piață.

Pâinea a câștigat treptat aprecierea

consumatorilor pe piața mureșeană, iar societatea a devenit unul dintre cei mai

importanți producători în domeniul panificației locale. Din anul 1998, când a

fost deschis primul magazin propriu de desfacere, până în prezent, rețeaua de

magazine B. s-a extins treptat, în prezent numărând 22 unități, astfel că,

activitatea de panificație a societății B. răspunde cerințelor și exigențelor

unui public din ce în ce mai mare, iar aprecierea publicului de-a lungul timpului

s-a confirmat și prin recunoașterea din partea specialiștilor, atât în plan

local, cât și la nivel național; totodată, premiile primite de B. dovedesc

renumele de care se bucură produsele acesteia și poziția de lider zonal a

firmei.

Pârâta-reclamantă mai arată că este

titularul drepturilor de proprietate intelectuală conferite de înregistrarea

celor trei modele industriale denumite „Produse de panificație”, astfel cum

rezultă din reprezentările grafice din certificatul emis de O.S.I.M., ca și

titular al drepturilor de proprietate intelectuală rezultate din înregistrarea

mărcii naționale figurative din 14 mai 2007, pentru produsele din clasa 30,

inclusiv pentru „preparate din cereale, pâine”, având culoarea maro

revendicată.

Arată că reclamanta SC T.K. este un

producător de preparate din făină și cereale, de panificație, a cărui

activitate se desfășoară în prezent pe piața mureșeană. Printre produsele

fabricate și comercializate actualmente de reclamanta-pârâtă se află și pâinea

coaptă pe varză, având același aspect precum cel al produselor comercializate

de pârâtă reclamantă.

În urmă cu un an, la data de 08

septembrie 2008, B. a transmis o înștiințare reclamantei-pârâte, prin care o

informa în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală ce îi aparțin,

conferite de înregistrarea modelelor și a mărcii prezentate referitoare la

pâinea coaptă pe varză. De asemenea, a solicitat acesteia să înceteze actele de

comerț prin care aduce atingere drepturilor exclusive ale pârâtei, conferite de

înregistrarea celor 3 modele și a mărcii sale figurative.

Timp de câteva luni, a urmat un

schimb de corespondență între părți, a cărei finalitate de soluționare amiabilă

a litigiului generat de actele de contrafacere a modelelor și a mărcii pârâtei,

nu a fost atinsă, conform procesului verbal încheiat în data de 15 mai 2009.

Mai mult, reclamanta-pârâtă SC T.K.

a apreciat că înregistrarea modelelor nu îndeplinește una din condițiile

prevăzute de Legea nr. 129/1992, solicitând, în mod nejustificat, anularea

certificatului de înregistrare a modelelor pârâtei, emis de O.S.I.M., pârâta

reclamantă susținând că modelele industriale protejate prin certificatul din 31

martie 2008 respectă cerințele descrise de art. 9 din Legea nr. 129/1992

privind protecția desenelor și modelelor industriale, astfel cum a fost

modificată prin O.U.G. nr. 190/ 2005 și republicată în M. Of. nr. 193 din 26

martie 2003.

Pârâta reclamantă susține că aceste

condiții se regăsesc întocmai în versiunea aceleiași legi, republicată cu noi

modificări la 26 octombrie 2007, de data aceasta, în cuprinsul art. 6, astfel

că, în opinia sa, pentru rigoarea demersului juridic, instanța urmează să

verifice îndeplinirea condiției noutății modelelor industriale în raport de

dispozițiile art. 9 din lege, versiunea republicată în anul 2003, în vigoare la

momentul constituirii depozitului reglementar.

Înregistrarea modelelor industriale

conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a modelelor înregistrate,

în perioada de valabilitate a acestora, precum și posibilitatea de a interzice

actele de contrafacere ale terților, în condițiile art. 30 și 31.

Arată că argumentele

reclamantei-pârâte nu sunt întemeiate potrivit textelor legale, subliniind că

aceasta nu demonstrează prin argumentele prezentate cunoașterea de către public

și lipsa noutății modelelor a căror anulare o solicită, fiind lipsite de

relevanță juridică.

Pârâta a mai învederat că

reclamanta-pârâtă T.K. face simple afirmații în sensul lipsei caracterului de

noutate a modelelor ce fac obiectul certificatului de înregistrare, fără a

justifica în concret neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 9 alin. (2) din

lege, la momentul solicitării protecției. Simplul fapt al fabricării

sortimentului de pâine pe varză nu este de natură a înlătura noutatea

modelelor, după cum nici argumentele privind cunoașterea produsului tradițional

pâine pe varză în zone din Ardeal nu dovedesc lipsa noutății.

Astfel, apreciază că este

îndreptățită să solicite, pe cale reconvențională, încetarea actelor de

contrafacere de către reclamanta - pârâtă, având în vedere dispozițiile

cuprinse în teza finală a art. 30 și ale art. 31 alin. (2) din Legea nr. 129/2009.

Pe cale reconvențională,

referindu-se la actele de contrafacere ale reclamantei-pârâte T.K., pârâta

reclamantă susține că activitatea ilicită a reclamantei-pârâte este, pe de o

parte, contrară legislației în domeniul desenelor și modelelor industriale, iar

pe de altă parte, contravine reglementărilor din materia mărcilor, pentru

ambele susțineri, pârâta reclamantă dezvoltând o amplă argumentare în fapt și

în drept, susțineri ce sunt redate întocmai în cuprinsul deciziei recurate,

astfel încât, nu se mai impune reluarea lor.

La 23 noiembrie 2009, reclamanta

pârâtă reconvențională a depus precizări ale acțiunii principale și întâmpinare

la cererea reconvențională.

Astfel, a precizat cererea

principală, arătând în primul rând că solicită anularea certificatului de

înregistrare a desenului/modelului din 31 martie 2008 și nu cel cu nr. X, cum

din eroare s-a menționat în cererea inițială, iar, în al doilea rând, să se ia

act de faptul că societatea B.P. SRL nu există.

A susținut că ulterior promovării

prezentei acțiuni a efectuat cercetări la O.N.R.C. și la R.O.S.I.M., constatând

faptul că:

- în județul Mureș există o

societate comercială care are denumirea B.P.E. SRL, dar care nu poate fi

titulara Certificatului de înregistrare a modelului industrial din 31 martie 2008,

întrucât titulara acestui Certificat are denumirea B.A.P. SRL.

- în Registrul O.S.I.M., figurează

ca titular al Certificatului de înregistrare a modelului din 31 martie 2008 SC

B.P. SRL, societate comercială care nu există.

În susținerea cererii de anulare a

Certificatului de Înregistrare a modelelor industriale din 31 martie 2008, a

invocat, față de cele anterior expuse, o serie de încălcări ale unor condiții

de formă prevăzute de lege pentru etapa administrativă derulată în fața O.S.I.M.,

finalizată cu obținerea certificatului de înregistrare a modelului.

Referitor la cererea reconvențională

formulată de SC B.A.P. SRL, reclamanta pârâtă a invocat excepția lipsei de

interes în formularea cererii și excepția lipsei calități procesuale active

atât a SC B.P.E. SRL cât și a SC B.P. SRL, prezentând argumente juridice în

susținerea fiecăreia dintre ele.

Față de aceste noi motive de anulare

a certificatului de anulare a modelelor industriale, pârâta reclamantă a arătat

că, din punct de vedere procesual, „întregirea” cererii de chemare în judecată

la termenul din 26 noiembrie 2009 este tardivă, față de prevederile art. 132 C.

proc. civ., astfel că, a solicitat instanței respingerea ca inadmisibile a

motivelor noi de anulare a certificatului de înregistrare a modelelor

industriale; din punct de vedere substanțial, pârâta a susținut că noile motive

de nulitate sunt neîntemeiate, întrucât certificatul de înregistrare a

modelelor industriale cuprinde elementele obligatorii, prevăzute de lege.

La termenul de judecată din 28

ianuarie 2010, tribunalul a instanța a respins excepțiile lipsei calității

procesuale, interesului și tardivității precizării acțiunii principale, pentru

considerentele arătate în încheierea de ședință de la acea dată.

Prin sentința civilă nr. 609 din 06

mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr.

23788/3/2009, a fost respinsă acțiunea principală precizată, ca neîntemeiată; a

fost admisă în parte cererea reconvențională; i s-a interzis reclamantei-pârâte

fabricarea, distribuirea, comercializarea și orice act de folosire a produselor

de panificație încorporând modelele protejate prin certificatul de înregistrare

din 31 martie 2008, al cărei titular este pârâta-reclamantă; a fost respinsă în

rest cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței, s-au reținut

următoarele:

Cele două societăți comerciale sunt

concurente pe piața fabricării și comercializării produselor de panificație,

ambele avându-și sediile în județul Mureș. În raport de calitatea sa de

comerciant pe aceeași piață de produse cu cea a pârâtei, de corespondența

purtată între părți, reclamanta fiind notificată să înceteze activitatea de

producere și comercializare a pâinii coapte pe frunze de varză, instanța a

constatat că reclamanta SC T.B. SRL a dovedit interesul său în promovarea

acțiunii în anularea Certificatului de înregistrare a modelului, al cărei

titular este pârâta, astfel că, s-a apreciat că reclamanta este persoană

interesată în formularea acțiunii în anulare, în sensul art. 42 alin. (1) din

Legea nr. 129/1992 republicată.

Pârâta SC B.P.E. SRL este titularul

drepturilor de proprietate intelectuală asupra modelelor industriale „Produse

de panificație”, pentru 3 modele, drepturi conferite de Certificatul de

înregistrare din 31 martie 2008, perioada de valabilitate fiind cuprinsă între

14 mai 2007 - 14 mai 2017. De asemenea, pârâta SC B.P.E. SRL este titularul drepturilor

de proprietate intelectuală asupra mărcii figurative, cu aceeași durată de

protecție, având culoare revendicată maro, pentru produsele din clasa 30.

În cadrul acțiunii sale, reclamanta

SC T.B. SRL, invocând art. 6, 7, 22 și 42 din Legea nr. 129/1992 republicată, a

susținut, în primul rând, motivul de anulare a certificatului de înregistrare

pentru neîndeplinirea condiției noutății, apreciind că desenul sau modelul

industrial a fost făcut public anterior, prin folosirea și fabricarea

produselor de panificație cu același model și de alți producători, inclusiv de

reclamantă.

Deși reclamanta a făcut referire la art.

6, 7 din Legea republicată în anul 2007, în condițiile în care data de depozit

a certificatului este 14 mai 2007, anterioară republicării legii, instanța a

analizat motivul de anulare prin raportare la dispozițiile legii în vigoare la

data de depozit, respectiv, la prevederile art. 9, 10 din Legea nr. 129/1992,

astfel cum a fost republicată în anul 2003. Aceasta, pentru că motivele de

anulare se cer a fi analizate pentru cauze anterioare ori concomitente

depozitului reglementar, legea aplicabilă fiind cea de la momentul depozitului,

potrivit principiului tempus regit actum.

Deși reclamanta a susținut că

obiectul Certificatului nu este nou, față de faptul că și alți producători de

produse de panificație au folosit anterior același model, dar și față de faptul

că, în județele din Ardeal, acest procedeu de fabricare a pâinii este cunoscut

și uzitat, fiind unul tradițional, tribunalul a constatat că această afirmație

nu a fost dovedită în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc.

civ.

S-a apreciat că depunerea la dosar a

unor declarații extrajudiciare ale unor cercetători de etnografie nu poate

constitui o dovadă a lipsei noutății modelului înregistrat, aceste înscrisuri

nefiind suficiente pentru a răsturna valabilitatea Certificatului. Aceeași este

situația și în cazul facturilor emise de reclamantă, astfel că, reclamanta nu a

probat incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, republicată în 2003.

Un al doilea motiv de anulare a

Certificatului, invocat în cuprinsul cererii precizatoare, l-a constituit

împrejurarea că acesta a fost eliberat unei societăți care nu există,

reclamanta susținând, că, față de adresa emisă de Oficiului Registrului

Comerțului, în localitatea Reghin este înființată societatea B.P.E. SRL,

neexistând o altă societate cu denumirea B.P. (scris împreună) SRL. Din acest

punct de vedere, reclamanta a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 10

alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (4) și (8) din Regulamentul de aplicare a

Legii nr. 129/1992, aprobat prin H.G. nr. 211/2008, ca și dispozițiile art. 23

din lege.

Tribunalul a apreciat că sub

aspectul invocării legii aplicabile, H.G. nr. 211/2008 nu poate fi incident în

analiza legalității Certificatului față de data depozitului reglementar,

Regulamentul aplicabil fiind, potrivit principiului tempus regit actum, cel

aprobat prin H.G. nr. 1171/2003. În al doilea rând, dispozițiile art. 42 alin. (1)

din lege, prevăd motivele pentru care înregistrarea desenului sau modelului

poate fi anulată, în tot sau în parte, acestea fiind cele prevăzute de art. 22 alin.

(3) din Legea nr. 129/1992.

Or, raportat la conținutul acestui

text, tribunalul a constatat că greșita denumire a societății nu constituie

motiv de anulare a înregistrării; de altfel, așa cum rezultă din compararea

Certificatului cu adresa Oficiului Registrului Comerțului, prima instanță a

apreciat că este evident că inadvertența semnalată de reclamanta pârâtă nu reprezintă

decât o eroare materială, datele de identificare a societății fiind aceleași.

Un al treilea motiv de anulare, a

vizat faptul că Certificatul nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de

Regulament, referitoare la descrierea desenelor ori modelelor. Și acest motiv

de anulare a fost înlăturat, cu aceeași motivare anterior reținută, în sensul

că, aceste apărări nu constituie motive de anulare dintre cele enumerate la art.

22 alin. (3) din lege.

De asemenea, prima instanță a

constatat că în cuprinsul concluziilor scrise, reclamanta a făcut trimitere și

la alte motive de anulare decât cele invocate în acțiunea precizată, motive ce

nu au fost analizate de tribunal, având în vedere că acestea nu au fost

prezentate în cuprinsul acțiunii, potrivit art. 112 C. proc. civ. și nu au fost

dezbătute în condiții de contradictorialitate.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 42 din Legea nr. 129/1992, republ., acțiunea principală precizată,

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea reconvențională,

instanța a reținut că aceasta are ca obiect acțiunea în contrafacere,

întemeiată pe dispozițiile art. 30, 31 din Legea nr. 129/1992, republ., precum

și pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 84/1998.

Dovedind calitatea sa de titular al

drepturilor de proprietate industrială asupra modelelor prin Certificatul de

înregistrare, precum și asupra mărcii prin certificat, pârâta reclamantă

reconvențională a solicitat instanței să dispună interzicerea fabricării,

distribuirii, comercializării și a oricărui alt act de folosire în activitatea

comercială a reclamantei-pârâte T.K. a produselor de panificație încorporând

modelele industriale, protejate conform certificatului de înregistrare din 31

martie 2008; încetarea, de îndată, a producerii, comercializării sau a oricărui

act de folosire neautorizată a unui semn identic sau similar cu marca

figurativă din 14 mai 2007, reprezentând o frunză de varză întreagă, în nuanțe

de maro, având nervurile și ramificațiile evidențiate, pentru produse din clasa

30, conform Clasificării de la Nisa.

Din analiza probatoriului

administrat, instanța a constatat că cererea reconvențională este, în parte,

întemeiată.

Astfel, față de dispozițiile art. 30

și 31 din Legea nr. 129/1992 republicată, având în vedere dreptul de

proprietate intelectuală asupra desenelor protejate prin certificat, s-a

constatat că reclamanta pârâtă a produs și comercializat pâine coaptă pe frunză

de varză, potrivit corespondenței purtate între părți și susținerilor

reclamantei pârâte din acțiunea principală. Reclamanta-pârâtă a susținut, însă,

că modelul său de pâine nu poate fi confundat cu cele aparținând pârâtei

reclamante, având în vedere că forma pâinii produse de reclamanta T.K.B. este

ovală, și nu rotundă, la termenul de judecată din 29 aprilie 2010, reclamanta T.K.B.

prezentând instanței, spre vedere și comparare, pâinile produse de părți, după

cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acea dată. Chiar dacă, în

cuprinsul acțiunii principale, reclamanta a susținut că nu mai fabrică „pâine

coaptă pe varză în formă rotundă”, ci în formă ovală, s-a apreciat că apărările

referitoare la acest aspect sunt lipsite de relevanță, câtă vreme art. 31 din

Legea nr. 129/1992 rep. prevede că „Protecția acordată unui desen sau model în

baza prezentei legi se extinde la orice desen sau model care nu produce o

impresie vizuală globală diferită asupra unui utilizator avizat.”

În consecință, s-a apreciat că

modelul folosit de reclamanta-pârâtă încalcă drepturile de proprietate

protejate ale pârâtei reclamante B., având în vedere identitatea modelelor

folosite, de unde rezultă riscul de confuzie în rândul publicului consumator.

De asemenea, modelul reclamantei-pârâte încalcă drepturile conferite de marca,

reprezentând o frunză de varză și având culoarea revendicată maro, înregistrată

pentru produsele clasei 30, existând risc de confuzie în rândul utilizatorilor

cu un grad de atenție mediu, în condițiile în care consumatorul este același în

cazul ambelor produse aparținând părților, produsele de panificație fiind

bunuri alimentare de larg consum, obișnuite, așa încât, publicul căruia i se

adresează este unul cu un grad mediu de atenție și rezonabil de avizat.

Deși reclamanta-pârâtă s-a apărat

prin aceea că a folosit modelul de pâine încă din anul 1998, anterior obținerii

protecției de către pârâta B., o atare apărare a fost înlăturată ca nerelevantă

în cadrul acțiunii în contrafacere, întemeiată pe art. 35 din Legea nr. 84/1998,

având în vedere că, dacă semnul încalcă o marcă înregistrată, nu are nicio

semnificație dacă a fost sau nu folosit anterior.

În raport de aceste considerente,

prima instanță a constatat că pârâta reclamantă B. este îndreptățită la

protecția drepturilor sale conferite prin titlurile menționate, în condițiile

prevăzute de art. 30, 31 din Legea nr. 129/1992, republ. și art. 35 din Legea nr.

84/1998. Astfel, în cadrul primului petit reconvențional, pârâta B.,

referindu-se doar la modelele protejate prin certificat, a solicitat instanței

să dispună interzicerea fabricării, distribuirii, comercializării și a oricărui

alt act de folosire în activitatea comercială a reclamantei-pârâte T.K. a

produselor de panificație încorporând modelele industriale, protejate conform

certificatului de înregistrare din 31 martie 2008, astfel că, potrivit

considerentelor anterior redate, s-a constatat întemeiat acest petit și a fost

admis.

Cu privire la cel de-al doilea capăt

din cererea reconvențională, s-a reținut că acesta are ca obiect încetarea, de

îndată, a producerii, comercializării sau a oricărui act de folosire

neautorizată a unui semn identic sau similar cu marca figurativă din 14 mai 2007,

reprezentând o frunză de varză întreagă, în nuanțe de maro, având nervurile și

ramificațiile evidențiate, pentru produse din clasa 30, conform Clasificării de

la Nisa.

În acest sens, instanța a apreciat,

în considerentele anterioare, că reclamanta-pârâtă, prin comercializarea și

fabricarea produsului de panificație pâine coaptă pe frunză de varză, a

încălcat dreptul pârâtei B. și asupra mărcii. Însă, la data introducerii

cererii reconvenționale, după cum rezultă din adresa reclamantei T.K.B. emisă

la 8 decembrie 2008, din motivarea acțiunii principale și chiar din susținerile

pârâtei reclamante reconvenționale, reclamanta T.K.B. a încetat producerea și

comercializarea pâinii coapte pe frunză de varză.

Sub acest aspect, pârâta reclamantă

B. a apreciat, în cererea sa reconvențională, că se impune, totuși, ca instanța

să admită și acest capăt de cerere, pentru ca pârâta reclamantă B. să obțină o

recunoaștere juridică a drepturilor încălcate. Instanța a apreciat însă că o

atare justificare nu poate fi reținută, în condițiile în care activitatea

ilicită a reclamantei a încetat anterior formulării cererii reconvenționale,

iar pârâta-reclamantă nu poate susține că drepturile sale nu sunt recunoscute,

câtă vreme prin hotărârea de față urmează a se interzice pârâtei producerea,

comercializarea, folosirea produselor de panificație încorporând modelele

protejate prin certificatul.

În aceste condiții, tribunalul a

apreciat că nu se poate susține că interesul pârâtei reclamante reconvenționale

mai este actual și nici că obiectul cererii există, condiții obligatorii pentru

admisibilitatea oricărei cereri de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta-pârâtă T.K.B. SRL, criticând soluția pentru

nelegalitate și neteminicie, sens în care a solicitat modificarea sentinței

atacate, admiterea cererii principale și respingerea cererii reconvenționale.

Pârâta reclamantă SC B.P.E. SRL a

formulat cerere de aderare la apel, solicitând modificarea în parte a sentinței

apelate, în sensul admiterii în tot a cererii reconvenționale prin care să

interzică producerea, comercializarea sau orice act de folosire neautorizată a

unui semn identic sau similar cu marca figurativă din 14 mai 2007, cu

menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Prin Decizia civilă nr. 117/ A din

07 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală, s-a admis apelul declarat de

reclamantă-pârâtă SC T.K.B. SRL; a fost schimbată în parte sentința apelată, în

sensul că, s-a respins în tot cererea reconvențională; au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței; a fost respins ca nefondat, apelul incident

formulat de apelanta – pârâtă SC B.P.E. SRL.

În ce privește apelul principal, s-a

reținut că într-un prim motiv de apel, s-a invocat faptul că hotărârea

pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, arătându-se că sentința a

fost dată având în vedere legea și Regulamentul de aplicare al acesteia de la

data constituirii depozitului reglementar, și nu Legea și Regulamentul de

aplicare al acesteia de la data la care a fost eliberat Certificatul de

înregistrare a modelului din 31 martie 2008.

Acest motiv a fost apreciat ca fiind

lipsit de relevanță practică.

Astfel, s-a constatat că între data

constituirii depozitului reglementar și data eliberării certificatului de

înregistrare a modelului din cauză, a intervenit Legea nr. 280 din 17 octombrie

2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 129/1992 privind protecția

desenelor și modelelor industriale. Legea nr. 280/2007 a intrat în vigoare la

data de 25 noiembrie 2007, în timp ce certificatul din cauză a fost eliberat la

31 martie 2008.

Potrivit prev. art. 2 din Legea nr. 280/2007,

cererile de înregistrare a desenelor sau modelelor pentru care nu s-a luat o

hotărâre se soluționează potrivit prevederilor prezentei legi; prin urmare,

aceasta reprezintă o dispoziție tranzitorie, introdusă pentru reglementarea

modului de aplicare a legii civile în timp, în raport de care cererilor în curs

de soluționare li se aplică legea civilă nouă.

Astfel, Curtea a constatat că în mod

corect se susține de către apelantă faptul că, pentru analizarea condițiilor de

valabilitate a unui certificat emis, este aplicabilă legea în vigoare la data

emiterii acestuia; consecutiv, s-a apreciat că și H.G. nr. 211 din 27 februarie

2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind

protecția desenelor și modelelor (care a abrogat H.G. nr. 1171/2003), este

aplicabil litigiului de față.

S-a apreciat că acest argument al

apelantei, deși fondat, nu produce nicio consecință în speță, deoarece nu

există diferențe majore de reglementare între cele două forme ale legii,

legiuitorul realizând, din punctul de vedere al dispozițiilor ce interesează în

cauză doar reformularea și renumerotarea textelor legale.

În cadrul motivelor de apel, s-a

invocat faptul că în mod greșit prima instanță nu a avut în vedere toate

motivele de nulitate invocate de aceasta.

Instanța de apel a constatat că,

prin concluziile scrise depuse la dosarul de primă instanță, reclamanta-pârâtă

a invocat pentru prima oară 12 motive suplimentare de nulitate a certificatului

de înregistrare a modelului industrial.

În aceste condiții, s-a apreciat că

în mod corect prima instanță a reținut că acestea fiind invocate direct prin

concluziile scrise, nu puteau învesti instanța în mod valabil, orice modificare

sau completare a cererii de chemare în judecată putând fi făcută numai în

condițiile art. 132 C. proc. civ., în condiții de contradictorialitate.

În ce privește argumentul legat de

rolul activ al instanței, Curtea de Apel a reținut că acest rol activ nu poate

substitui îndatoririle părții, care se subordonează intereselor procesuale ale

acestora și că nu există o obligație a instanței de a invoca din oficiu aspecte

de interes privat.

Cât privește critica legată de modul

de soluționare a motivului de nulitate legat de indicarea greșită a denumirii

titularului certificatului de înregistrare a modelului,instanța de apel a

apreciat că vor trebui înlăturate considerentele sentinței referitoare la

neaplicarea H.G. nr. 211/2008 în cauza de față, pentru cele deja arătate.

Potrivit prevederilor art. 42 din

lege, înregistrarea desenului sau modelului poate fi anulată, în tot sau în

parte, la cererea unei persoane interesate, pentru motivele prevăzute la art. 22

alin. (3) din Legea nr. 129/1992, republicată.

În consecință, s-a apreciat că în

mod corect a reținut prima instanță, raportat la conținutul textului invocat,

că greșita denumire a societății nu constituie motiv de anulare a

înregistrării.

Apelanta a mai invocat și faptul că

pârâta-reclamantă nu a dovedit că, la data înregistrării celor trei modele,

aceasta îndeplineau condiția noutății.

Asupra acestui motiv de apel, s-a

reținut că certificatul de înregistrare a unui model industrial, odată

eliberat, se bucură de prezumția de validitate, considerându-se că la

eliberarea sa au fost îndeplinite toate condițiile cerute de lege, printre care

și noutatea; atare prezumție decurge din prezumția generală de valabilitate a

actelor juridice eliberate, necesară pentru asigurarea stabilității circuitului

juridic.

Cât timp funcționează această

prezumție, rezultă că partea care invocă nevalabilitatea unui act juridic trebuie

să facă dovada contrară acesteia, respectiv, apelanta trebuie să dovedească

faptul că nu era îndeplinită condiția noutății la momentul depunerii cererii de

înregistrare a modelului și numai după ce aceasta ar fi răsturnat prezumția,

pârâtei îi revenea sarcina de a dovedi că noutatea exista la momentul depunerii

cererii de înregistrare.

În acest context, instanța de apel a

constatat că în mod corect a reținut tribunalul faptul că declarațiile unor

cercetători etnografi și facturile emise de societate nu fac dovada lipsei

noutății modelelor la data depozitului.

Prin urmare, nefăcându-se dovada

contrară prezumției, acest motiv a fost găsit ca nefondat.

În ceea ce privește motivul de apel

referitor la contradicția dintre soluțiile date celor două capete de cerere ale

cererii reconvenționale, curtea de apel a reținut că prin formularea celor două

capete de cerere se urmărea asigurarea protecției juridice a două obiecte

diferite: pe de o parte, modelele protejate de certificat; pe de altă parte,

marca protejată de un alt certificat.

Curtea a constatat că sunt parțial

întemeiate susținerile apelantei cu privire la această contradicție.

Astfel, pe de o parte, capătul de

cerere având ca obiect protejarea dreptului la marcă, respins ca nefondat, a

fost respins de tribunal prin reținerea lipsei de interes ca și a faptului că

activitatea ilicită a reclamantei a încetat anterior formulării cererii

reconvenționale; pe de altă parte, capătul de cerere având ca obiect protejarea

drepturilor asupra modelelor a fost considerat fondat, reținându-se că modelul

folosit de apelanta-reclamantă-pârâtă încalcă drepturile de proprietate ale

pârâtei-reclamante având în vedere identitatea modelelor folosite și riscul de

confuzie în rândul publicului consumator.

Față de această contradicție,

instanța de apel a reanalizat cele două capete de cerere în limitele cererii de

apel.

Ținând cont că cel de-al doilea

capăt de cerere referitor la protejarea drepturilor asupra mărcii a fost

respins, în cadrul apelului reclamantei-pârâte a fost analizat (astfel cum va

rezulta în continuare) numai capătul de cerere referitor la modele industriale.

Cât privește criticile legate de

respingerea excepției lipsei interesului în formularea cererii reconvenționale,

instanța de apel le-a înlăturat ca nefondate.

A fost găsit nefondat și motivul de

apel prin care s-a invocat faptul că instanța a acordat, din greșeală, mai mult

decât s-a cerut, apelanta susținând, în esență că, deși aparent, prin sentința

atacată, i se interzice „fabricarea, distribuirea, comercializarea și orice act

de folosire a produselor de panificație încorporând modelele industriale,

protejate conform - Certificatul de înregistrare a modelului din 31 martie 2008”,

dacă sentința va rămâne definitivă astfel cum a fost pronunțată de prima

instanță, pârâta-reclamantă îi va interzice producerea oricărei pâini pe varză.

S-a apreciat că față de modul

concret de redactare a dispozitivului sentinței atacate, că nu se poate reține

că există riscul unei asemenea interpretări și/sau aplicări extinse a acestuia.

A fost constatat însă întemeiat

motivul de apel cu privire la lipsa de identitate între cele două produse ale

părților cauzei, apelanta susținând că există cel puțin două diferențe majore

între cele două modele comercializate de părți, anume:

- pâinea produsă de societatea

apelantă este ovală, iar pâinea din modelele protejate de certificatul este

rotundă;

- la pâinea fabricată de societatea

apelantă, partea superioară este crestată în trei locuri, în timp ce pâinea

fabricată de pârâta-reclamantă are partea superioară cu aspect de pâine de casă

cu coajă bătută.

Instanța de apel a apreciat că este

relevantă, din acest punct de vedere, o analiză a impactului formei rotunde sau

ovale în schema de ansamblu a modelelor folosite de părțile în litigiu, analiză

realizată în aplicarea prevederilor art. 30 și 31 din Legea nr. 129/1992.

În consecință, s-a reținut că forma

de ansamblu a modelului (în speță, ovală sau rotundă) este esențială în materia

aprecierii similarității modelelor industriale. Aceasta, deoarece una din

condițiile înregistrării unui model este aceea ca modelul a cărui înregistrare

se solicită să fie nou, adică să nu fie identic cu un alt model deja

înregistrat; se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă

trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile

nesemnificative.

S-a apreciat că nu se poate

considera că forma modelului aplicabil produsului „pâine” este un detaliu

nesemnificativ, percepția consumatorului mediu fiind în principal angrenată în

forma de ansamblu a acestui produs. Astfel, cât timp există un element de formă

suficient de semnificativ pentru a diferenția cele două modele, nu se poate

reține similaritatea dintre acestea.

Nefiind similare, instanța de apel a

conchis că nu este îndeplinită condiția din art. 31 din lege, întrucât modelul

comercializat de reclamanta-pârâtă produce o impresie vizuală globală diferită

asupra unui utilizator avizat, care se definește ca fiind un utilizator rezonabil

informat și cu un grad de atenție mediu; prin urmare, produsele societății

apelante nu sunt identice cu produsele care încorporează modelele protejate de

Certificatul de înregistrare din 31 martie 2008.

În ceea ce privește apelul în

aderare formulat de pârâta SC B.P.E. SRL, instanța de apel a constatat că apelanta

a invocat greșita respingere a capătului de cerere privind actele de

contrafacere a mărcii figurative din 14 mai 2007, în raport de încheierea

interlocutorie din 28 ianuarie 2010 și puterea de lucru judecat a acesteia.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2010,

tribunalul a respins excepția lipsei interesului formulată de apelanta T.K.

față de cererea reconvențională cu motivarea că, potrivit art. 30 din Legea nr.

129/1992 rep. și art. 35 din Legea mărcilor, reclamanta-pârâtă este titulara

acestor titluri de protecție, apreciindu-se că justifică un interes în cererea

reconvențională.

Așa fiind, instanța de apel a

apreciat că în mod corect apelanta pârâtă a susținut că dată ce a fost

soluționată excepția lipsei interesului în formularea cererii reconvenționale

(în sensul respingerii ei), prima instanță era ținută de această soluție și nu

mai putea reveni în cuprinsul sentinței (nici măcar în cadrul considerentelor)

în sensul reținerii lipsei de interes; pentru acest motiv, au fost înlăturate

acele considerente din cuprinsul sentinței care se referă la lipsa de interes a

pârâtei-reclamante, considerente a căror înlăturare are și temeiul arătat în

analiza unui motiv de apel anterior.

Într-un al doilea motiv de apel,

apelanta a susținut că interesul său este unul actual, aducând argumente de

fapt și de drept în acest sens, însă, potrivit celor deja arătate, rezultă că

s-a confirmat existența interesului procesual.

Apelanta-pârâtă a mai invocat și

încălcarea principiului contradictorialității, prin pronunțarea sentinței

asupra unui aspect ce nu a fost pus în discuția părților - lipsa de obiect a

cererii privind actele de contrafacere a mărcii.

Pe fondul acestui capăt de cerere și

pe fondul motivului de apel, instanța de apel a reținut, ca și prima instanță

(care, potrivit dispozitivului sentinței reiese că s-a pronunțat pe fondul

acestui capăt de cerere, iar nu pe cale de excepție), că nu s-a dovedit

încălcarea drepturilor decurgând din marcă. Astfel, marca apelantei este una

figurativă, reprezentată de o frunză de culoare maro, dar nu se poate reține că

faptul comercializării de către reclamanta-pârâtă de pâine în formă ovală,

într-un ambalaj pe care se specifică denumirea comercială a producătorului - T.K.

- Brutăria-Pekseg, conduce la concluzia folosirii pe nedrept a mărcii

pârâtei-reclamante.

În termen legal, împotriva acestei

decizii, a declarat recurs pârâta reclamantă SC B.P.E. SRL, prevalându-se de

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs,

recurenta a învederat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, în

condițiile în care a apreciat ca nefiind dovedite drepturile decurgând din

marcă, în pofida probelor administrate și a respingerii acțiunii introductive

prin care, implicit, pârâta reclamantă reconvențională a recunoscut folosirea

datelor de identificare a produselor.

Totodată, s-a arătat că instanța de

apel a aplicat greșit dispozițiile art. 30 și 31 din Legea nr. 129/1992,

republicată, întrucât nu s-a avut în vedere elementul esențial care

particularizează produsele de panificație încorporând modelele industriale,

protejate conform certificatului de înregistrare din 31 martie 2008, respectiv

„pâinea coaptă pe varză".

De asemenea, nu au fost avute în

vedere dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 privind drepturile

decurgând din marcă.

În acest sens, recurenta apreciază

că instanța a dat o greșită interpretare dispozițiilor art. 1 lit. d) din Lege,

care definește un desen sau model.

În prezenta cauză, elementul novator

al produselor de panificație protejate prin certificatul eliberat de O.S.I.M.

în favoarea sa, privea împrejurarea că acestea sunt coapte pe varză, ceea ce le

imprimă un gust deosebit, apetisant, dar, în același timp și un aspect rustic,

tradițional, de natură a atrage atenția consumatorilor.

Cu toate că instanța a reținut

faptul că și SC T.B. SRL fabrică asemenea produse, dat a considerat în mod

netemeinic că forma ovală a acestora și încrustarea părții superioare ar fi

esențiale pentru a le deosebi.

Or, consumatorii caută aceste produse

pentru gustul lor deosebit, fiind mai puțin relevantă forma.

De altfel, societatea

pârâtă-reclamantă a găsit această soluție de compromis după momentul

notificării ei de către recurentă, modificând forma produsului și

încrustându-l, ceea ce constituie elemente lipsite de importantă,

nesemnificative, comparativ cu atributul produselor de a fi „coapte pe varză”.

Cu referire la greșita aplicare a

dispozițiilor art. 30 și 31 din Legea nr. 129/1992, recurenta învederează că în

mod greșit au fost reținute două deosebiri majore, anume: pâinea produsă de

reclamanta pârâtă este ovală, pe când pâinea recurentei este rotundă, fiind

crestată în trei locuri în partea superioară, iar produsul recurentei are, în

partea superioară, un aspect de pâine de casă cu coajă bătută.

Recurenta mai arată că instanța de

apel a apreciat că forma de ansamblu a modelului este esențială în materia

aprecierii similarității modelelor industriale, accentuând faptul că desenele

sau modelele sunt identice (.) dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai

în ceea ce privește detaliile semnificative. Forma produsului este un element

suficient de semnificativ pentru a sublinia diferența între cele două modele,

astfel că, s-a apreciat că nu ar fi îndeplinită condiția art. 31 din Lege.

În continuarea motivelor de recurs

recurenta pârâtă reclamantă citează întocmai dispozițiile art. 30, ale art. 31 alin.

(2) din Legea nr. 129/1992, precum și art. 35 alin. (1) și (2) lit. a), b) și

c) din Legea 84/1998, fără a susține vreun raționament privind modul de

aplicare a acestor norme dispus de instanța de apel.

Intimata reclamantă a formulat

întâmpinare la motivele de recurs, solicitând menținerea deciziei recurate, în

cuprinsul motivării combătând susținerile recurentei.

Recursul formulat este nefondat.

Analizând materialul probator al

cauzei, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și, pe baza

acestora, examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că nu se verifică

cerințele art. 304 pct. 7 sau 9 C. proc. civ.

Din perspectiva primei ipoteze de

recurs, recurenta a susținut că instanța de apel a apreciat ca nefiind dovedite

drepturile sale decurgând din marcă, în pofida probelor administrate și a

respingerii acțiunii introductive prin care, implicit, pârâta reclamantă

reconvențională a recunoscut folosirea datelor de identificare a produselor.

Înalta Curte constată că, în

realitate, această critică nu se circumscrie ipotezei de recurs invocate,

întrucât recurenta critică aspecte ale situației de fapt stabilite de instanța

de apel prin aprecierea materialului probator al cauzei, ceea ce se circumscrie

noțiunii de temeinicie a decizie atacate (astfel că nu poate fi cenzurată de

instanța de recurs), iar nu de nelegalitate, pe de o parte.

Pe de altă parte, susținerea

recurentei nu corespunde celor reținute de instanța de apel, câtă vreme s-a

constatat că pârâta reclamantă s-a întemeiat în formularea cererii

reconvenționale pe cele două titluri de proprietate intelectuală pe care le

deține, distincție subliniată în decizia recurată; astfel, s-a reținut că

pârâta reclamantă s-a prevalat de drepturile sale decurgând din Certificatul de

înregistrare a modelului industrial din 31 martie 2008, titlu emis în

condițiile Legii nr. 129/1992, precum și de certificatul de înregistrare a unei

mărci figurative (ce reprezintă o frunză de varză întreagă, având și culoarea

maro revendicată), certificat din 14 mai 2007 emis de O.S.I.M. în condițiile

Legii nr. 84/1998.

În consecință, s-a formulat acțiune

în contrafacere, prin două capete de cerere distincte, specifice fiecăreia

dintre aceste drepturi protejate în favoarea sa și în legătură cu care invocă

exclusivitatea folosirii, sens în care s-a prevalat de temeiurile juridice

adecvate fiecăreia dintre aceste cereri – art. 30 și 31 din Legea nr. 129/1992

și art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 (în prezent, art. 36).

Prin titlurile de protecție

enunțate, recurenta este deținătoarea exclusivă a unor drepturi de proprietate

intelectuală distincte, drepturi care au un regim propriu de acordare și regim

juridic distinct de protecție prin dispozițiile legilor ce le reglementează și

sub imperiul cărora au fost obținute, constatare ce corespunde și celor ce sunt

dispuse prin prevederile art. 5 din Legea nr. 129/1992, astfel: „Drepturile

asupra unui desen sau model dobândite conform prezentei legi nu prejudiciază

drepturile asupra desenelor sau modelelor neînregistrate, mărcilor și altor

semne distinctive, brevetelor de invenție și modelelor de utilitate,

caracterelor tipografice, topografiilor de produse semiconductoare.

În plus, pentru succesul acțiunii în

contrafacerea mărcii și a celei în contrafacerea modelelor industriale

(cumulative, în speță), recurenta era ținută să administreze un probatoriu

propriu dovedirii elementelor constitutive ale faptei de contrafacere modele

industriale și, respectiv, faptei de contrafacere a mărcii.

Prin invocarea acestui motiv de

recurs însă, recurenta susține în realitate că, dacă s-a dovedit că reclamanta

pârâtă comercializează pâine coaptă pe varză, deci, un produs corespunzător

unui model industrial (apreciat de instanța de apel ca nefiind identic, ci

diferit prin detalii semnificative de cel care face obiectul protecției ca

model industrial în favoarea pârâtei reclamante), implicit, aceasta ar

reprezenta și dovada folosirii mărcii sale de către reclamanta pârâtă.

Or, o atare concluzie nu poate fi

primită, întrucât, pentru acțiunea în contrafacerea mărcii, recurenta era

ținută să probeze, în contextul art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea 84/1998 că

pârâta reclamantă folosește un semn identic sau similar cu marca protejată în

favoarea sa prin certificatul din 14 mai 2007, pentru produse identice sau

similare cu cele pentru care marca a fost înregistrată, de natură a produce un

risc de confuzie în percepția publicului, incluzând și riscul de asociere a

mărcii cu semnul.

Însă, astfel cum instanța de apel a

reținut, asemenea dovezi nu au fost produse în cauză, neputându-se reține că

reclamanta a comercializat pâine (în formă ovală), într-un altfel de ambalaj

decât cel pe care se specifică propria denumire comercială a producătorului – T.K.

- Brutăria-Pekseg (reclamanta pârâtă) – fila 184 fond, prin motivele de recurs

nefăcându-se alte susțineri din acest punct de vedere.

Ca atare, prin aceasta, instanța de

apel a constatat că pârâta reclamantă nu a dovedit că reclamanta a folosit

semnul frunză de varză întreagă de culoare maro (sau alt semn similar) într-o

manieră care să permită calificarea presupuselor acte de folosire ca aducând

atingere funcțiilor mărcii, cu referire la cea de indicare a originii

comerciale a produsului, ceea ce s-ar fi circumscris prevederilor art. 35 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

În plus, Înalta Curte constată că

recurenta pârâtă, în baza certificatului din 14 mai 2007 emis de O.S.I.M. a

obținut protecția asupra unei mărci figurative – reprezentarea grafică

(bidimensională) a unei frunze întregi de varză de culoare maro, în timp ce

modelul industrial este, potrivit definiției legale de la art. lit. d) din

Legea nr. 129/1992 – aspectul exterior al unui produs redat în trei dimensiuni,

rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii,

contururi, culori, formă, textură și/sau materiale ale produsului în sine

și/sau, ornamentația acestuia (definiția a fost reprodusă prin extragerea

p