ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3595/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3595/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

1.

Instanța de fond.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

prin sentința civilă nr. 443 din 4 martie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamantul SC T. SRL împotriva pârâților SC D.F. SRL și O.S.I.M. prin

care s-a solicitat anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial

intitulat „P.", înregistrat la 28 iunie 2005 în beneficiul pârâtei SC D.F.

SRL.

În motivarea respingerii cererii, Tribunalul

a reținut următoarele:

Reclamanta și-a justificat cererea pe împrejurarea

că modelul industrial, a cărui protecție a fost solicitată de pârâtă, nu îndeplinește

și nu îndeplinea nici la data solicitării (28 iunie 2005) condiția noutății, cu

atât mai mult cu cât solicitantul protecției nu este autorul modelului industrial.

Reclamanta a susținut, potrivit înscrisurilor prezentate că tăvile lanterne metalice,

din cadrul modelului, sunt importate din anul 2003 de SC M.E.E. SRL de la producătorul

olandez E.T.A., în vederea comercializării. Ca urmare, aflându-se în comerț, ele

au fost livrate în mod legal de distribuitorul român și pârâtei SC D.F. SRL.

În drept, acțiunea a fost motivată pe dispozițiile

art. 45 din Legea nr. 129/1992.

Reclamanta a pretins că titlul de proprietate

a fost eliberat în condițiile art. 5 din Lege, pe baza prezumției că pârâta este

autoarea modelului până la proba contrară și a mai susținut că modelul nu îndeplinește

condiția noutății prevăzută de art. 4 din Lege.

La 18 septembrie 2007 reclamanta a formulat

precizări la acțiune în sensul că anularea certificatului de înregistrare mai este

solicitată și pentru lipsa de noutate, conform art. 9 alin. (2) coroborat cu

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, susținând că nu este vorba de un model

industrial, definit de lege, ci de un produs care nu ar trebuie să se bucure de

protecție legală. Produsul nu este creația pârâtei, ci este opera coacerii într-o

tavă lanternă (metalică) importată, cum s-a precizat.

Pârâta pe fondul cauzei s-a apărat invocând

procedurile, numeroase de verificare, pe care le-a parcurs la O.S.I.M. și în temeiul

cărora terții au posibilitatea să se opună la înregistrare în termenul prevăzut

de lege, dar reclamanta nu și-a manifestat nici un interes sub acest aspect. S-a

mai invocat că nu s-a dovedit nici o identitate între modelul invocat de reclamantă

și modelul protejat în beneficiul pârâtei.

O.S.I.M. a susținut că în cauză s-au respectat

toate etapele de acordare a înregistrării și s-a verificat îndeplinirea condițiilor

inclusiv cea a noutății, observându-se Regula 26 lit. g) alin. (1) și (2) din H.G.

nr. 1173/2003 pentru acest model nedepunându-se opoziții. S-a mai susținut că la

dosarul modelului există o declarație solemnă a autorului modelului, P.M., cu caracter

de noutate față de cererile similare în țară și străinătate, această autoare făcând

o declarație de cesiune prin care a cesionat societății SC D.F. SRL dreptul de a

i se elibera certificatul de înregistrare și drepturile ce decurg din acesta.

Tribunalul a reținut că între cele două

elemente aflate în comparație nu există identitate.

S-a apreciat că în cauză condiția noutății

este îndeplinită, așa cum este prevăzută de art. 9 din Legea nr. 129/1992, ea raportându-se

la produsul ce intră în aceeași categorie.

S-a mai constatat că reclamanta nu a dovedit

că anterior cererii de depozit, cu privire la aspectul exterior al produsului protejat,

au fost făcute publice înscrisurile care susțin lipsa caracterului distinctiv și

deci de noutate.

Înscrisurile nu conțin caracterul grafic

care prin comparare cu modelul în discuție să conducă la concluzia că există identitate

între cele două modele și nici nu cuprind date care să poziționeze în timp comercializarea

produsului ce conține un model identic cu cel al pârâtei.

S-a mai reținut că înscrisurile prezentate

nu îndeplinesc condiția publicității, fiind înscrisuri private.

Curtea de Apel București, prin decizia

civilă nr. 47A din 11 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

de Apel a reținut în esență următoarele:

Două au fost considerentele pentru care

reclamanta-apelantă a solicitat anularea certificatului de înregistrare a modelului

industrial intitulat „P.", eliberat pârâtei SC D.F. SRL, respectiv: acela că

pârâta nu este autoarea modelului industrial înregistrat și acela că modelul respectiv

nu îndeplinea condiția noutății.

Cele două motive de nulitate astfel susținute

au fost legate de existența „tăvilor lanternă" care, potrivit afirmațiilor

reclamantei, determinau prin ele însele forma modelului „P." înregistrat, prin

coacerea aluatului în acestea, iar aceste tăvi fuseseră comercializate pe piața

românească cu aproximativ 2 ani înainte de data înregistrării modelului industrial

a cărui anulare se cere.

Din perspectiva calității de autor al modelului

industrial înregistrat, s-a constatat că în favoarea pârâtei operează prezumția

relativă instituită prin art. 3 din Legea nr. 129/1992 republicată (fost art. 5

în numerotarea anterioară republicării legii), prezumție pentru a cărei răsturnare

reclamantei îi revenea, în litigiul pendinte, sarcina probei, potrivit art. 1169

C. civ.

S-a observat însă că probatoriul administrat

în speță nu este apt să conducă la răsturnarea prezumției legale menționate.

După cum reiese din raportul de expertiză

întocmit de expertul desemnat în apel, din rapoartele întocmite de experții consilieri

încuviințați apelantei și intimate, dar și din planșele fotografice pe care apelanta

însăși le-a depus, s-a constatat că pâinea rezultată în urma coacerii în „tava lanternă"

are o formă cilindrică alungită, pe care se regăsesc striațiuni paralele circulare

determinate de denivelările de pe suprafața interioară a tăvii, denivelări care

au o funcție tehnică impusă.

Reprezentarea grafică a modelul industrial

„P," înregistrat de pârâtă nu relevă o astfel de formă (cilindrică), conform

înscrisului din dosarul primei instanțe, și, mai mult decât atât, descrierea modelului

industrial în cererea prin care pârâta solicita înregistrarea acestuia este în sensul

că „modelul industrial reprezintă o vedere de sus a unei pâini rumenite, aurie,

de forma tăvii alungite. Pe partea superioară a acesteia sunt prezentate striațiuni

regulate, paralele, determinate de crestături decorative efectuate de-a latul pâinii.

Aceste crestături sunt de mică amplitudine și relativ dese, având grosimea aproximativă

a unei felii de pâine".

Instanța de apel a reținut în conformitate

cu art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/1992, că noțiunea de autor al unui

model industrial desemnează persoana sau grupul de persoane care a creat modelul

respectiv, cât și împrejurarea că în favoarea persoanei care a solicitat înregistrarea

unui model industrial este instituită prezumția legală în sensul că are calitatea

de autor al acestuia. Ca urmare, s-a apreciat că nu este fondată susținerea reclamantei-apelante

potrivit căreia pârâta nu ar fi creatorul modelului înregistrat, în condițiile în

care probatoriul administrat nu relevă împrejurarea că modelul industrial înregistrat

de pârâta-intimată ar fi rezultatul exclusiv al coacerii pâinii (din orice tip de

aluat de pâine) în „tava lanternă".

Prin cel de-al doilea motiv de nulitate

invocat, neîndeplinirea condiției noutății prevăzută de art. 9 alin. (1)-(3) din

Legea nr. 129/1992, reclamanta s-a referit la „tava lanternă" ca fiind elementul

distructiv de noutate pentru modelul industrial „P.".

Potrivit art. 6 alin. (2) și (3) din

Legea nr. 129/1992 „un desen sau model este considerat nou dacă nici un desen ori

model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare

sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate. Se consideră

că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă

numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative".

S-au mai avut în vedere art. 26 lit. B

din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 aprobat prin H.G. nr. 1171/2003

(care era în vigoare la data înregistrării modelului industrial în litigiu) care

a stabilit repere în aprecierea și stabilirea caracterului de noutate a unui desen

sau model industrial putând fi examinate modelul industrial cel mai apropiat; materialele

al căror aspect exterior este identic și nu diferă decât prin detalii nesemnificative

față de desenele sau modelele industriale aflate în comparație.

Prin raportare la exigențele normelor menționate,

Curtea de Apel a constatat că noutatea unui model industrial se impune a fi apreciată

în raport de materiale al căror aspect exterior este identic și nu diferă decât

prin detalii nesemnificative modelul industrial examinat.

Or, „tava lanternă" indicată de reclamanta-apelantă

ca material opus în mod evident nu se circumscrie categoriei materialelor ce au

un aspect exterior identic cu cel al modelului înregistrat „P.", cele două

produse aparținând chiar unor clase diferite potrivit Clasificării internaționale.

Reclamanta a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel.

În drept, s-au invocat dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a reținut că, ambele instanțe au pronunțat

hotărâri nelegale și netemeinice, ignorând evidența faptică a incidenței dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 129/1992, respectiv modelul industrial nu îndeplinea condiția

noutății și distinctivității, pentru a beneficia de protecția legală impusă de certificatul

de model industrial.

Astfel indubitabil, prin 3 lucrări științifice,

față de momentul procesual de la instanța de fond, s-a stabilit că forma finală

a produsului protejat se obține prin așezarea unei forme variabile coca, într-o

formă fixă, și anume tava metalică, tava lanternă, urmând ca produsul final să dobândească

forma finală protejată, în urma exclusiv a coacerii.

Recurentul și-a pus întrebarea ce caracter

de distinctivitate mai poate avea un produs pentru a obține protecția intelectuală,

când pentru obținerea formei lui se folosește un alt produs, respectiv o tavă metalică,

lanternă, pentru care producătorul olandez nu a cesionat vreun drept în favoarea

unui terț.

S-a arătat că, s-a stabilit științific,

prin lucrări de specialitate, că forma produsului protejat nu se obține printr-un

proces de creație independent, ci prin așezarea lui într-o formă fixă, într-o tavă

metalică, produse finale, pentru care cel care este beneficiarul protecției nu are

niciun drept.

În ceea ce privește condiția noutății,

recurentul a susținut că nici aceasta nu este îndeplinită de către produsul „P.",

și din acest motiv, s-a cerut instanței de recurs să dispună anularea certificatului

de model industrial.

Astfel, s-a arătat că produsul protejat

are o formă cilindrică, fiindcă tridimensional, dobândește forma și conturul formei

fixe în care este așezat și apoi supus coacerii. Spre această observație s-au depus

fotografii prin care se arată această formă a pâinii, logic orice pâine sub formă

alungită, nu rotundă, având o formă cilindrică.

Cât privește striațiile existente pe suprafața

produsului protejat și pe cel al tăvii lanternă, tehnic acestea coincid, în sensul

că negativul striațiilor de pe forma fixă se regăsesc în conturul final al formei

variabile, adică a produsului pâine.

Logic, unde tava lanternă, forma fixă,

are o striație excrescență, aceasta se va regăsi și în forma finală a formei variabile,

tot sub formă de excrescență.

Recurentul a pus sub semnul încheierii

condiția de noutate îndeplinită de un produs ce nu este rodul unei munci de creație

intelectuală independentă, și care nu se realizează printr-un procedeu industrial

distinct, ci prin așezare într-o tavă metalică lanternă, ce exista din anul 2003.

S-a făcut trimitere la lucrările de specialitate

depuse la dosarul cauzei, în care se vorbește de faptul că forma produsului rezultă

în urma așezării unei forme variabile într-o formă și produsul dobândește forma

finală în urma coacerii, însă se vorbește și de alte procedee științifice și tehnologice

care ar conferi caracterul de noutate al produsului.

Expertul în cauză, însă nu detaliază aceste

procedee tehnice sau procese tehnologice, în primul rând fiindcă acestea nu există,

în afara simplului proces de coacere, iar în al doilea rând acestea nici nu puteau

fi percepute de respectivul expert, întrucât expertiza, lucrarea științifică a fost

realizată dintr-un birou, nu prin urmărirea procedeului de fabricație în sine, așa

cum s-a solicitat.

Cât priește împrejurarea că cele două produse

solicitate a fi comparate, produsul protejat „P." și Tava Lanternă Metalică,

nu fac parte din aceeași categorie, însă este clar, demonstrat științific, a susținut

recurenta, că forma fixă preexistentă din anul 2003, respectiv tava metalică, conferă

forma finală pentru care s-a obținut protecția, pentru produsul „P.", acest

model protejat neputându-se obține fără tavă metalică, fapt ce conferă un caracter

distructiv de noutate pentru modelul pentru care s-a obținut certificatul de model

industrial a cărui anulare se solicită.

Examinând decizia prin prisma motivului

de recurs invocat în raport de actele și lucrările dosarului se constată că aceasta

este nelegală pronunțată cu încălcarea legii, astfel că recursul se va admite pentru

considerentele ce urmează:

Instanțele au dat o greșită interpretare

caracterului de noutate reținut cu privire la modelul industrial ce face obiectul

dosarului.

Este evident din cuprinsul certificatului

și din probele administrate în cauză că protecția se referă la recipientul în care

se coace pâinea.

În certificatul aflat la rubrica desen/model

industrial este trecut cuvântul „P." și sub explicația „certificat de înregistrare

a modelului industrial" se află o fotografie indicând o pâine cu modul de marcare

a feliilor de pâine.

În mod corect s-a susținut de reclamantă

că protecția s-a acordat pe produsul final și nu pe un anumit procedeu de obținere

a acestuia.

Cât privește procedeul de obținere a pâinii

se pot distinge în procesul de fabricație fie metoda punerii aluatului în forma

fixă, fie prin metoda modelării aluatului și expunerea lui liberă în cuptor.

În cazul dedus judecății pârâta obține

acest model de pâine protejat prin coacerea pâinii în tavă care face ca aluatul

introdus să capete o formă identică cu aluatul copt în tăvile lanternă invocate

de recurentă și care se comercializează pe piața românească din 2003.

Împrejurarea că reclamanta nu a făcut opoziție

la modelul depus spre înregistrare și împrejurarea că existența unui model anterior

nu a fost adusă în mod expres la cunoștința pârâtei nu se poate reține că elemente

care nu conduc la distrugerea caracterului de noutate al modelului înregistrat.

Caracterul de noutate despre care textul

art. 6 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și a modelelor industriale

îl impune, pentru a se obține protecția modelului, este prevăzut ca o condiție intrinsecă

a modelului și nu este raportat la anumite atitudini sau comportamente ale solicitantului

sau terților.

Instanța de fond s-a limitat la a consemna

că nu există alte elemente care să ofere în concret imaginea acestor modele pretinse,

iar Curtea de Apel deși a avut în examinare astfel de imagini a reținut că tava

lanternă indicată ca material distinctiv de noutate „în mod evident nu se circumscrie

categoriei materialelor ce au un aspect exterior identic cu cel al modelului înregistrat

„P.", cele două produse aparținând chiar unor clase diferite potrivit clasificării

internaționale".

Ca urmare, singura diferență dintre cele

două modele este bazată, în analiza curții, doar pe clasa diferită existentă în

certificatele de înregistrare pentru că nu se arată în ce constă diferența de model.

Comparația a fost făcută, în mod nerelevant,

pentru aspectul analizat, între formă și produs care presupune în mod necesar identitatea,

deoarece produsul finit ia forma mulajului care este fabricat în acest scop.

Împrejurarea că produsul finit, pâinea,

ia un anumit aspect, în cazul de speță, este determinată fără îndoială de mulajul,

forma folosită și în care a fost introdus aluatul nelucrat sub aspectul modelării.

Nici împrejurarea că în certificatul în

discuție este trecut un autor nu este de natură să înlăture obligația de verificare

a caracterului de noutate al modelului a cărui înregistrare se solicită, dispozițiile

art. 6 din Lege neprevăzând această distincție. Art. 5 din Lege invocat prezumă

până la proba contrară că solicitantul are dreptul la eliberarea certificatului

de înregistrare, și nu faptul că el este proprietar sau întrunirea altor calități

ale modelului, cum s-a susținut.

Ca urmare, făcându-se dovada în cauză că

la momentul depunerii modelului și eliberării certificatului în beneficiul pârâtei,

exista modelul tavă lanternă care modelează identic pâinea, certificatul a fost

emis cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 129/1992 fiind lipsit de noutate

astfel că prin admiterea recursului se va modifica în tot decizia nr. 47/2010 a

Curții de Apel București și prin admiterea apelului reclamantei se va schimba în

tot sentința civilă nr. 443 din 04 martie 2008 a Tribunalului București în sensul

că se va admite acțiunea și se va anula certificatul de înregistrare a modelului

industrial intitulat „P." înregistrat la 28 iunie 2005 în beneficiul SC D.F.

SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC T. SRL împotriva deciziei nr. 47A din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Modifică decizia în tot, în sensul că admite

apelul declarat de reclamanta SC T. SRL împotriva sentinței nr. 443 din 04

martie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pe care o schimbă în

tot.

Admite acțiunea reclamantei.

Dispune anularea certificatului de înregistrare

a modelului industrial intitulat „P." înregistrat la 28 iunie 2005 în beneficiul

pârâtei SC D.F. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

mai 2011.