ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2095/2005

Examinând recursul declarat în

cauză, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 705

pronunțată la 1 martie 2004, Judecătoria Târgoviște a respins excepțiile lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei F.D.P.S.D., cu sediul în Târgoviște, Bd. Libertății,

și prescripției dreptului la acțiune al reclamantei C.C.A.I. cu sediul în

București, sos. București - Ploiești, ambele ridicate de susamintita pârâtă și

a respins acțiunea reclamantei prin care a solicitat obligarea acestei pârâte

la plata sumei de 650.000.000 lei, reprezentând prețul serviciilor prestate.

A admis acțiunea reclamantei

împotriva pârâtei SC A.P.I. SRL, cu sediul în Târgoviște, Bd. Regele Carol,

județul Dâmbovița, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de

650.000.000 lei plată a serviciilor prestate și suma de 34.028.171 lei

contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate.

S-a reținut că, prin convenția

încheiată între reclamantă și pârâta SC A.P.I. SRL, prima și-a luat obligația

de a tipări cotidianul J.D., iar cea de a doua de a asigura săptămânal plata

serviciilor prestate, obligație pe care aceasta din urmă nu și-a îndeplinit-o

pentru servicii în sumă de 650.000.000 lei.

În același timp, înscrisul intitulat

„acordul de plăți” încheiat între reclamantă și cele două pârâte, având

semnificația unei delegații imperfecte în sensul art. 1132 C. civ., nu poate

exonera de răspundere pe pârâta SC A.P.I. SRL, neexistând acordul reclamantei

de a o exonera de răspundere și nici nu poate antrena răspunderea F.D.P.S.D. la

dosar neaflându-se mandatul special dat semnatarului, care nici nu este

identificat, acord ce este apt să-i implice răspunderea pentru luarea acestui

act de dispoziție, așa cum o impune art. 1536 alin. (2) C. civ.

Apelul declarat împotriva sentinței

de către pârâta SC A.P.I. SRL a fost respins ca nefondat, apelanta fiind

obligată la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată față de intimata reclamantă,

prin decizia nr. 385 pronunțată la 18 mai 2000 de către secția comercială și de

contencios administrativ a Curții de Apel Ploiești.

Instanța de apel a înlăturat

susținerile reclamantei constând în pronunțarea sentinței fără a exista dovada

procedurii prealabile instituită de art. 720

1

C. proc. civ., în

aceea că înscrisul denumit „Acord de plăți” are semnificația unei delegații

perfecte în sensul art. 1133 C. civ., pentru care nu este necesară declarația

autentică ad validitatem a reclamantei, în violarea dreptului la apărare prin

neadmiterea nejustificată a unor cereri cum ar fi cea de suspendare a

litigiului civil întrucât a formulat o plângere penală și în faptul că dreptul

la acțiune al reclamantei este prescris pentru sumele aferente perioadei 8

august-6 noiembrie 2002.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC A.P.I. SRL criticând-o, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele de apel cu precizarea

că violarea dreptului la apărare a constat în refuzul de a i se acorda, la

cerere, un termen pentru a răspunde la susținerile făcute în întâmpinare de

către pârâta F.D.P.S.D.

La termenul de 24 martie 2005,

pârâta intimată F.D.P.S.D. a susținut că cererea de recurs, care nu cuprinde

elementele prevăzute de art. 302

1

C. proc. civ. și anume elementele

de identificare rezidențială, fiscală și bancară, este nulă.

Criticile sunt neîntemeiate.

Prima instanță a constatat în mod

întemeiat că încercarea de conciliere directă impusă de art. 720

1

C.

proc. civ., a fost adusă la îndeplinire, la dosar existând notificări făcute

pârâtei de către reclamantă prin care i se comunica natura și cuantumul

debitului, precum și invitația de a se prezenta pentru eliminarea de comun

acord a eventualelor neconcordanțe, notificări făcute la 15 decembrie 2000, 10

mai 2001, 5 mai 2003 și 8 septembrie 2003 și la care pârâta nu a luat măsuri.

Susținerea că notificările s-au

făcut la altă adresă decât cea a sediului principal al pârâtei nu a fost luată

în seamă în mod corect, având în vedere confirmarea de primire a prepusului

pârâtei, calitate ce o avea indiferent de funcția deținută.

De altfel, prevederile art. 720

1

C. proc. civ., nu sunt sancționate cu nulitatea expres prevăzută de text, iar

vătămarea produsă prin eventuala încălcare a lor nu este demonstrată, cum o

cere expres art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Susținerea că înscrisul numit „Acord

de plăți” are semnificația unei delegații perfecte, care se confundă cu novația

este greșită, chiar și numai pentru susținerea că două noțiuni juridice

distincte se confundă faptic.

În realitate, înscrisul necuprinzând

expres eliberarea pârâtei recurente de obligația pe care o are față de

reclamantă așa cum o cere art. 1132 C. civ., nu poate fi calificat altfel decât

o delegație imperfectă, iar alegerea debitorului ce urmează a fi urmărit este o

facultate a creditoarei.

Nici pretinsa violare a dreptului la

apărare despre care recurentul pretinde că s-a produs la 19 ianuarie 2004, nu

este întemeiată.

Recurenta a depus întâmpinarea la

acțiunea reclamantei în ședința de la 19 ianuarie 2004, încălcând prevederile

imperative ale art. 118 alin. (1) și art. 114

1

alin. (2) C. proc.

civ., așa încât instanța a pronunțat corect la 26 ianuarie 2004 decăderea din

dreptul de a cere probe, sancțiunea fiind expres prevăzută de art. 118 alin.

(2) C. proc. civ.

Mai susține recurenta că nu i s-a

acordat de instanță termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării

depusă de cealaltă pârâtă, fapt contrazis de încheierea din 19 ianuarie 2004,

când instanța a amânat cauza tocmai pentru acest motiv.

În fine, invocarea prescrierii

dreptului la acțiune al reclamantei este infirmată de faptul că recurenta

pârâtă a efectuat plăți în contul debitului la datele de 12 și 19 decembrie

2000, cu ordine de plată, așa încât acțiunea nu este prescrisă față de

prevederile art. 16 lit. c) din decretul nr. 167/1958.

Cererea formulată în apel de a se suspenda

procesul civil ca urmare a introducerii unei plângeri penale, formulată de

recurentă la 11 mai 2004, în faza judecării apelului, a fost în mod corect

respinsă nefiind întrunite cerințele art. 244 pct. 2 C. proc. civ.

Cu prilejul judecării recursului s-a

formulat de către F.D.P.S.D. susținerea că recursul este nul absolut pentru că

nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 302

1

C. proc. civ.

Datele impuse de acesta au fost

furnizate instanței, așa încât sancțiunea nu se impune atâta vreme cât rațiunea

textului este de a evita eventuala tergiversare a cauzei provocată de lipsa

informării necesare judecării acesteia.

Față de cele de mai sus, recursul

declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A.P.I. SRL Târgoviște, împotriva deciziei nr. 385 din 18 mai 2004 a Curții

de Apel Ploiești, ca nefondat.

Obligă recurenta la 8.000.000 lei

cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 24 martie 2005.