ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2095/2005

Examinând recursul declarat în cauză, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 705 pronunțată la 1 martie 2004, Judecătoria Târgoviște a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F.D.P.S.D., cu sediul în Târgoviște, Bd. Libertății, și prescripției dreptului la acțiune al reclamantei C.C.A.I. cu sediul în București, sos. București - Ploiești, ambele ridicate de susamintita pârâtă și a respins acțiunea reclamantei prin care a solicitat obligarea acestei pârâte la plata sumei de 650.000.000 lei, reprezentând prețul serviciilor prestate. A admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei SC A.P.I. SRL, cu sediul în Târgoviște, Bd. Regele Carol, județul Dâmbovița, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 650.000.000 lei plată a serviciilor prestate și suma de 34.028.171 lei contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate.

S-a reținut că, prin convenția încheiată între reclamantă și pârâta SC A.P.I. SRL, prima și-a luat obligația de a tipări cotidianul J.D., iar cea de a doua de a asigura săptămânal plata serviciilor prestate, obligație pe care aceasta din urmă nu și-a îndeplinit-o pentru servicii în sumă de 650.000.000 lei. În același timp, înscrisul intitulat „acordul de plăți” încheiat între reclamantă și cele două pârâte, având semnificația unei delegații imperfecte în sensul art. 1132 C. civ., nu poate exonera de răspundere pe pârâta SC A.P.I. SRL, neexistând acordul reclamantei de a o exonera de răspundere și nici nu poate antrena răspunderea F.D.P.S.D. la dosar neaflându-se mandatul special dat semnatarului, care nici nu este identificat, acord ce este apt să-i implice răspunderea pentru luarea acestui act de dispoziție, așa cum o impune art. 1536 alin. (2) C. civ.

Apelul declarat împotriva sentinței de către pârâta SC A.P.I. SRL a fost respins ca nefondat, apelanta fiind obligată la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată față de intimata reclamantă, prin decizia nr. 385 pronunțată la 18 mai 2000 de către secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Ploiești. Instanța de apel a înlăturat susținerile reclamantei constând în pronunțarea sentinței fără a exista dovada procedurii prealabile instituită de art. 720 1 C. proc.

civ., în aceea că înscrisul denumit „Acord de plăți” are semnificația unei delegații perfecte în sensul art. 1133 C. civ., pentru care nu este necesară declarația autentică ad validitatem a reclamantei, în violarea dreptului la apărare prin neadmiterea nejustificată a unor cereri cum ar fi cea de suspendare a litigiului civil întrucât a formulat o plângere penală și în faptul că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris pentru sumele aferente perioadei 8 august-6 noiembrie 2002. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.P.I. SRL criticând-o, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele de apel cu precizarea că violarea dreptului la apărare a constat în refuzul de a i se acorda, la cerere, un termen pentru a răspunde la susținerile făcute în întâmpinare de către pârâta F.D.P.S.D.

La termenul de 24 martie 2005, pârâta intimată F.D.P.S.D. a susținut că cererea de recurs, care nu cuprinde elementele prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ. și anume elementele de identificare rezidențială, fiscală și bancară, este nulă. Criticile sunt neîntemeiate. Prima instanță a constatat în mod întemeiat că încercarea de conciliere directă impusă de art. 720 1 C. proc. civ., a fost adusă la îndeplinire, la dosar existând notificări făcute pârâtei de către reclamantă prin care i se comunica natura și cuantumul debitului, precum și invitația de a se prezenta pentru eliminarea de comun acord a eventualelor neconcordanțe, notificări făcute la 15 decembrie 2000, 10 mai 2001, 5 mai 2003 și 8 septembrie 2003 și la care pârâta nu a luat măsuri.

Susținerea că notificările s-au făcut la altă adresă decât cea a sediului principal al pârâtei nu a fost luată în seamă în mod corect, având în vedere confirmarea de primire a prepusului pârâtei, calitate ce o avea indiferent de funcția deținută. De altfel, prevederile art. 720 1 C. proc. civ., nu sunt sancționate cu nulitatea expres prevăzută de text, iar vătămarea produsă prin eventuala încălcare a lor nu este demonstrată, cum o cere expres art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Susținerea că înscrisul numit „Acord de plăți” are semnificația unei delegații perfecte, care se confundă cu novația este greșită, chiar și numai pentru susținerea că două noțiuni juridice distincte se confundă faptic.

În realitate, înscrisul necuprinzând expres eliberarea pârâtei recurente de obligația pe care o are față de reclamantă așa cum o cere art. 1132 C. civ., nu poate fi calificat altfel decât o delegație imperfectă, iar alegerea debitorului ce urmează a fi urmărit este o facultate a creditoarei. Nici pretinsa violare a dreptului la apărare despre care recurentul pretinde că s-a produs la 19 ianuarie 2004, nu este întemeiată. Recurenta a depus întâmpinarea la acțiunea reclamantei în ședința de la 19 ianuarie 2004, încălcând prevederile imperative ale art. 118 alin. (1) și art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., așa încât instanța a pronunțat corect la 26 ianuarie 2004 decăderea din dreptul de a cere probe, sancțiunea fiind expres prevăzută de art. 118 alin. (2) C. proc.

civ. Mai susține recurenta că nu i s-a acordat de instanță termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării depusă de cealaltă pârâtă, fapt contrazis de încheierea din 19 ianuarie 2004, când instanța a amânat cauza tocmai pentru acest motiv. În fine, invocarea prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei este infirmată de faptul că recurenta pârâtă a efectuat plăți în contul debitului la datele de 12 și 19 decembrie 2000, cu ordine de plată, așa încât acțiunea nu este prescrisă față de prevederile art. 16 lit. c) din decretul nr. 167/1958. Cererea formulată în apel de a se suspenda procesul civil ca urmare a introducerii unei plângeri penale, formulată de recurentă la 11 mai 2004, în faza judecării apelului, a fost în mod corect respinsă nefiind întrunite cerințele art. 244 pct. 2 C. proc.

civ. Cu prilejul judecării recursului s-a formulat de către F.D.P.S.D. susținerea că recursul este nul absolut pentru că nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ. Datele impuse de acesta au fost furnizate instanței, așa încât sancțiunea nu se impune atâta vreme cât rațiunea textului este de a evita eventuala tergiversare a cauzei provocată de lipsa informării necesare judecării acesteia. Față de cele de mai sus, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.P.I. SRL Târgoviște, împotriva deciziei nr. 385 din 18 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat. Obligă recurenta la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.