ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7963/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2939 din 20 octombrie 2003, Tribunalul Caraș-Severin a respins acțiunea formulată de reclamantul D.M.I., în contradictoriu cu pârâții S.Ș., S.I., A.P.A.P.S. și SC R. SA. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 838 din 14 noiembrie 2001 a Primarului municipiului Caransebeș s-a restituit reclamantului, în baza Legii nr. 10/2001, o parte din terenurile cerute, fiind înscris dreptul său de proprietate în cartea funciară. Prin dispoziția nr. 717 din 20 mai 2002 s-a stabilit că pentru diferența de 667 mp teren reclamantul se va adresa pârâtei I, iar pentru suprafața de 7172 mp teren se vor acorda măsuri reparatorii la alegere.

Reține instanța de fond că reclamantul a luat cunoștință de refuzul pârâtei I de a restitui imobilul în natură la data de 24 mai 2001, iar acțiunea a fost formulată la data de 17 octombrie 2002, peste termenul de 30 zile, care este de decădere. Prin dispoziția contestată, reclamantului i-au fost acordate măsuri reparatorii, așa cum prevede art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar excepția invocată de pârâta A.V.A.S. nu este întemeiată, pentru că notificarea prin care se solicită restituirea se adresează acestei instituții. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 86 din 4 februarie 2004, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, instanța de apel reținând că refuzul restituirii nu a fost atacat în termenul prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Referitor la solicitările întemeiate pe art. 28 din lege, se reține că reclamantul-apelant are la îndemână calea administrativă, urmând să finalizeze demersurile în condițiile acestui text. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, fără să invoce vreun motiv de recurs, arată că hotărârea este netemeinică și nelegală, pentru motivele care vor fi depuse ulterior. În declarația de recurs, recurentul face mențiunea că în opinia sa recursul este declarat în termen, deoarece în perioada 6 februarie 2004–5 aprilie 2004 a fost plecat în Italia și până la întoarcerea în țară „nu a știut de sentință”. Intimata SC R. Caraș-Severin a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, susținând, în principal, că este declarat cu depășirea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii, prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. și, în subsidiar, că este nemotivat. Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 103 C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea. În prezenta cauză, recurentului i-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 24 februarie 2004, așa cum o atestă procesul verbal aflat la fila 13 din dosarul instanței de apel. Calculat termenul de recurs de la această dată, rezultă că recurentul putea declara recurs, încadrându-se în termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., până la data de 11 martie 2004. Recursul a fost însă declarat la data de 23 aprilie 2004, iar faptul invocat prin declarația de recurs că recurentul a fost plecat în străinătate, de altfel nedovedit, nu justifică susținerea acestuia că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege. Pentru motivele expuse, recursul va fi respins, iar, conform art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat să plătească intimaților S.Ș. și S.I. cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul avocatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul D.M.I. împotriva deciziei civile nr. 86 din 4 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul-reclamant să plătească intimaților-pârâți S.Ș. și S.I. suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2005.