ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.10.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7963/2005

HOTĂRÂRE
13.10.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7963/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2939 din 20

octombrie 2003, Tribunalul Caraș-Severin a respins acțiunea formulată de

reclamantul D.M.I., în contradictoriu cu pârâții S.Ș., S.I., A.P.A.P.S. și SC

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 838 din 14 noiembrie 2001 a

Primarului municipiului Caransebeș s-a restituit reclamantului, în baza Legii

nr. 10/2001, o parte din terenurile cerute, fiind înscris dreptul său de

proprietate în cartea funciară. Prin dispoziția nr. 717 din 20 mai 2002 s-a

stabilit că pentru diferența de 667 mp teren reclamantul se va adresa pârâtei

I, iar pentru suprafața de 7172 mp teren se vor acorda măsuri reparatorii la

alegere.

Reține instanța de fond că

reclamantul a luat cunoștință de refuzul pârâtei I de a restitui imobilul în

natură la data de 24 mai 2001, iar acțiunea a fost formulată la data de 17

octombrie 2002, peste termenul de 30 zile, care este de decădere. Prin

dispoziția contestată, reclamantului i-au fost acordate măsuri reparatorii, așa

cum prevede art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar excepția invocată de

pârâta A.V.A.S. nu este întemeiată, pentru că notificarea prin care se solicită

restituirea se adresează acestei instituții.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 86 din 4 februarie 2004, a respins apelul declarat de

reclamant împotriva sentinței tribunalului, instanța de apel reținând că

refuzul restituirii nu a fost atacat în termenul prevăzut de art. 24 alin. (7)

din Legea nr. 10/2001.

Referitor la solicitările întemeiate

pe art. 28 din lege, se reține că reclamantul-apelant are la îndemână calea

administrativă, urmând să finalizeze demersurile în condițiile acestui text.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul care, fără să invoce vreun motiv de recurs, arată

că hotărârea este netemeinică și nelegală, pentru motivele care vor fi depuse

ulterior.

În declarația de recurs, recurentul

face mențiunea că în opinia sa recursul este declarat în termen, deoarece în

perioada 6 februarie 2004–5 aprilie 2004 a fost plecat în Italia și până la

întoarcerea în țară „nu a știut de sentință”.

Intimata SC R. Caraș-Severin a

formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, susținând, în

principal, că este declarat cu depășirea termenului de 15 zile de la data

comunicării hotărârii, prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și, în subsidiar, că

este nemotivat.

Recursul va fi respins, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 301 C. proc. civ.,

termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel, iar conform art. 103 C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi

de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal

atrage decăderea.

În prezenta cauză, recurentului i-a

fost comunicată hotărârea atacată la data de 24 februarie 2004, așa cum o

atestă procesul verbal aflat la fila 13 din dosarul instanței de apel.

Calculat termenul de recurs de la

această dată, rezultă că recurentul putea declara recurs, încadrându-se în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., până la data de 11 martie 2004.

Recursul a fost însă declarat la

data de 23 aprilie 2004, iar faptul invocat prin declarația de recurs că

recurentul a fost plecat în străinătate, de altfel nedovedit, nu justifică

susținerea acestuia că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege.

Pentru motivele expuse, recursul va

fi respins, iar, conform art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat să

plătească intimaților S.Ș. și S.I. cheltuielile de judecată, reprezentând

onorariul avocatului.

Respinge recursul declarat de

reclamantul D.M.I. împotriva deciziei civile nr. 86 din 4 februarie 2004 a

Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul-reclamant să

plătească intimaților-pârâți S.Ș. și S.I. suma de 500 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82120)
de moștenitori ai fostului proprietar S.I. Reclamanții au socotit că dispoziția de restituire a terenului de 158 mp este nelegală deoarece, pe de o parte, beneficiarul măsurii fiind cetățean străin, nu poate dobândi terenuri pe teritoriul R
ÎCCJ 2004-04-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3070/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3386 din 10 iulie 2002 reclamanta P.E. a solicitat anularea dispoziției nr. 792 din 17 iunie 2002 emisă de Primarul Muni
ÎCCJ 2012-06-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4638/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1894 din 17 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 633/115/2010, Tribunalul Caras-Severin a respins acțiunea formulată de reclamanta N.D.F. în contradictoriu cu pârâtu
ÎCCJ 2004-10-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5730/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 iunie 2002 reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Călărași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată, în t
ÎCCJ 2006-03-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3375/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1885 din 15 iunie 2004 a Tribunalului Caraș Severin a fost admis cererea formulată de K.V. în contradictoriu cu Primăria Caranseb
Sursă