ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4722/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul V.G. a chemat în

judecată A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S., pentru a se dispune anularea

contractului de vânzare cumpărare acțiuni din 23 februarie 2000, invocând

prevederile art. 954 C. civ.

A susținut că la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, pârâta i-a prezentat o situație

nereală în privința terenului inclus în capitalul social al SC A. SA Leorda și

necesar desfășurării activității, consimțământul său fiind viciat prin eroare,

ceea ce atrage nulitatea convenției, întrucât căile de acces la activul

cumpărat i-au fost blocate iar parte din teren a fost revendicat un terț,

căruia i s-a emis și titlu de proprietate.

Tribunalul Botoșani, prin sentința nr.

1016 din 22 noiembrie 2004 a respins acțiunea ca nefondată reținând că atât

drumul de exploatare cât și terenul aferent stației și puțurilor de exploatare

nu s-au aflat niciodată în proprietatea SC A. SA Leorda, acestea fiind înscrise

în evidența cadastrală ca având folosință agricolă și ca atare restituite,

conform Legii fondului funciar.

A mai reținut că ceea ce s-a preluat

în patrimoniul societății este doar 1494 mp teren aflat în incinta acesteia,

teren pe care reclamantul îl deține în continuare netulburat, iar V.G. avea

obligația de a se informa asupra tuturor situațiilor economice, financiare și

juridice ale societății preluate prin contract.

Soluția a fost confirmată de Curtea

de Apel Suceava, care, prin decizia nr. 20 din 16 martie 2005 a respins apelul

declarat de reclamant reținând că într-adevăr terenul aferent drumului de acces

și stației de pompare nu a fost niciodată în proprietatea SC A. SA Leorda, iar

dacă reclamantului i s-a interzis accesul la aceste imobile el are

posibilitatea să-și rezolve problema căii de acest prin formularea unei acțiuni

reale.

Nemulțumit de decizia pronunțată

reclamantul a declarat recurs invocând ca motive de casare dispozițiile

prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Susține că decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 953-954 C. civ.,

deoarece din întreaga documentație pusă la dispoziție de pârâtă și-a format

convingerea că terenul aferent căilor de acces face parte din suprafața de 1494

mp inclusă în patrimoniul societății, iar această eroare nu se datorează culpei

sale, întrucât nici informațiile furnizate de vânzător nici verificările întreprinse

de el nu au relevat la data încheierii contractului existența unor drepturi ale

terților asupra acțiunilor societății.

Arată de asemeni că eroarea în care

s-a aflat în privința identificării suprafeței de 1494 mp teren proprietatea

societății a fost una esențială întrucât, dacă ar fi cunoscut că această

suprafață nu include terenul aferent tuturor construcțiilor și nici pe cel

necesar accesului în societate, nu încheia contractul de vânzare-cumpărare

acțiuni.

Recursul nu este fondat.

Din documentația aflată la dosarul

cauzei rezultă că SC A. SA Leorda avea în patrimoniu suprafața de 1494 mp teren

situat în incinta societății, iar terenul pe care este amplasată stația de pompare

nu se regăsește în capitalul social al acesteia și nu face obiectul

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni.

Reclamantul avea posibilitatea să

verifice datele prezentate de vânzător eventual să solicite efectuarea de

studii și expertize, ori nu și-a manifestat interesul în acest sens și astfel

nu s-a comportat ca un cumpărător prudent care putea chiar să refuze încheierea

contractului.

Așa cum în mod corect a reținut

instanța de apel, motivele invocate de reclamant nu constituie cauze de

nulitate a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, V.G. având posibilitatea

să-și rezolve calea de acces la activele din patrimoniul SC A. SA prin

formularea unei acțiuni reale.

Față de cele ce preced, rezultă că

decizia atacată este legală și temeinică și drept urmare Înalta Curte, conform art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul V.G., împotriva deciziei nr. 20 din 16 martie 2005 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2005.