ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4722/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul V.G. a chemat în judecată A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S., pentru a se dispune anularea contractului de vânzare cumpărare acțiuni din 23 februarie 2000, invocând prevederile art. 954 C. civ. A susținut că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, pârâta i-a prezentat o situație nereală în privința terenului inclus în capitalul social al SC A. SA Leorda și necesar desfășurării activității, consimțământul său fiind viciat prin eroare, ceea ce atrage nulitatea convenției, întrucât căile de acces la activul cumpărat i-au fost blocate iar parte din teren a fost revendicat un terț, căruia i s-a emis și titlu de proprietate.

Tribunalul Botoșani, prin sentința nr. 1016 din 22 noiembrie 2004 a respins acțiunea ca nefondată reținând că atât drumul de exploatare cât și terenul aferent stației și puțurilor de exploatare nu s-au aflat niciodată în proprietatea SC A. SA Leorda, acestea fiind înscrise în evidența cadastrală ca având folosință agricolă și ca atare restituite, conform Legii fondului funciar. A mai reținut că ceea ce s-a preluat în patrimoniul societății este doar 1494 mp teren aflat în incinta acesteia, teren pe care reclamantul îl deține în continuare netulburat, iar V.G. avea obligația de a se informa asupra tuturor situațiilor economice, financiare și juridice ale societății preluate prin contract.

Soluția a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava, care, prin decizia nr. 20 din 16 martie 2005 a respins apelul declarat de reclamant reținând că într-adevăr terenul aferent drumului de acces și stației de pompare nu a fost niciodată în proprietatea SC A. SA Leorda, iar dacă reclamantului i s-a interzis accesul la aceste imobile el are posibilitatea să-și rezolve problema căii de acest prin formularea unei acțiuni reale. Nemulțumit de decizia pronunțată reclamantul a declarat recurs invocând ca motive de casare dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Susține că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 953-954 C. civ., deoarece din întreaga documentație pusă la dispoziție de pârâtă și-a format convingerea că terenul aferent căilor de acces face parte din suprafața de 1494 mp inclusă în patrimoniul societății, iar această eroare nu se datorează culpei sale, întrucât nici informațiile furnizate de vânzător nici verificările întreprinse de el nu au relevat la data încheierii contractului existența unor drepturi ale terților asupra acțiunilor societății. Arată de asemeni că eroarea în care s-a aflat în privința identificării suprafeței de 1494 mp teren proprietatea societății a fost una esențială întrucât, dacă ar fi cunoscut că această suprafață nu include terenul aferent tuturor construcțiilor și nici pe cel necesar accesului în societate, nu încheia contractul de vânzare-cumpărare acțiuni.

Recursul nu este fondat. Din documentația aflată la dosarul cauzei rezultă că SC A. SA Leorda avea în patrimoniu suprafața de 1494 mp teren situat în incinta societății, iar terenul pe care este amplasată stația de pompare nu se regăsește în capitalul social al acesteia și nu face obiectul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni. Reclamantul avea posibilitatea să verifice datele prezentate de vânzător eventual să solicite efectuarea de studii și expertize, ori nu și-a manifestat interesul în acest sens și astfel nu s-a comportat ca un cumpărător prudent care putea chiar să refuze încheierea contractului. Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, motivele invocate de reclamant nu constituie cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, V.G.

având posibilitatea să-și rezolve calea de acces la activele din patrimoniul SC A. SA prin formularea unei acțiuni reale. Față de cele ce preced, rezultă că decizia atacată este legală și temeinică și drept urmare Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V.G., împotriva deciziei nr. 20 din 16 martie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2005.