ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4525/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Botoșani la data de 20 noiembrie 2001, P.A. a solicitat, în baza

Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu SC C. SA, obligarea pârâtei la

restituirea tuturor bunurilor menționate în notificarea adresată societății și

la care nu a primit răspuns în termenul legal.

La dosarul înregistrat pe rolul

tribunalului s-au conexat dosarele având ca obiect alte două cereri ale

reclamantului formulate în contradictoriu cu SC A. SA și SC R. SRL prin G.I.,

prin care a solicitat, de asemenea, restituirea bunurilor precizate în

notificările adresate societăților și la care nu a primit răspuns.

Prin sentința nr. 488 din 20

noiembrie 2002, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis în parte acțiunea

formulată de P.A. în contradictoriu cu SC R. SRL Botoșani, pe care a obligat-o

să restituie reclamantului, în natură, clădirea centralei electrice din incinta

societății și suprafața de 109,60 mp, teren aferent conform schiței anexă la

raportul de expertiză efectuat de expert T.C. din cadrul Biroului de Expertize

de pe lângă instanță, care face parte integrantă din sentință. A respins

acțiunile reclamantului în contradictoriu cu SC C. SA și SC A. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că restituirea terenului arabil solicitat de reclamant nu este

admisibilă în condițiile Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât acestuia,

potrivit declarației din 22 aprilie 2002, i s-a reconstituit dreptul de

proprietate asupra unor suprafețe de teren arabil și forestier la care era

îndreptățit potrivit prevederilor Legii nr. 1/2000. În ceea ce privește

clădirile a căror restituire în natură a fost solicitată, s-a reținut că,

potrivit probelor administrate în cauză, acestea fie nu mai există, fie au fost

reconstruite constituind bunuri noi, cu alte caracteristici și destinații sau

au fost înstrăinate, motiv pentru care reclamantul este îndreptățit să solicite

măsuri reparatorii în echivalent. Expertiza tehnică efectuată în cauză a

identificat, drept bun rămas dintre cele preluate de stat cu prilejul aplicării

reformei agrare, centrala electrică și suprafața de 109,60 mp teren aferent,

față de care cererea reclamantului a fost constatată ca fiind întemeiată.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia nr. 20 din 8 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.

S-a reținut de către instanța de

apel că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că dintre corpurile

de clădire solicitate mai există doar centrala electrică care a fost restituită

și că reclamantul nu a prezentat acte de proprietate referitor la acestea. Cu

privire la terenuri s-a constatat că au regimul juridic reglementat prin Legile

nr. 18/1991 și nr. 1/2000 și nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Referitor la bunurile mobile, s-a reținut că nu au fost solicitate a fi

restituite nici prin notificare și nici prin acțiune, nefiind admisibilă

solicitarea restituirii acestora direct în apel. S-a arătat totodată că

reprezintă cereri noi chemarea în judecată a altor persoane în apel.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs reclamantul, arătând că a depus în toate dosarele

înscrisul denumit „avizul nr. 74” din 29 martie 1946 prin care autorii săi au

fost expropriați de bunurile imobile pe care le revendică, instanțele de

judecată fiind obligate să ia în calcul toate pretențiile sale confirmate de

răspunsul primit de la Primăria Dângeni, prin adresa nr. 2534 din 10 iulie

2001, prin care s-a precizat că toate bunurile se află în folosința

societăților comerciale pârâte. A precizat că nu a fost efectuată expertizarea

tuturor clădirilor solicitate pe motiv că acestea sunt noi, deși din toate

actele și dovezile existente la dosar reiese că acestea există fizic. A

menționat că solicitarea introducerii în cauză în calitate de pârâți și a altor

instituții ale statului a fost ca urmare a faptului că bunurile revendicate au

fost luate de Statul Român după 23 august 1944.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin raportul de expertiză tehnică

judiciară întocmit de ing. T.C. și ing. Ț.D., experți tehnici autorizați de

Ministerul Justiției (fila 132 dosar fond), din verificările la fața locului,

s-a constatat că dintre clădirile existente la data exproprierii mai există

clădirea centrală electrică construită anterior anului 1940, celelalte clădiri

fiind noi. S-a arătat că delimitarea terenului din extravilan și estimarea

întinderii acestuia la circa 1674 ha s-a făcut exclusiv pe baza celor pretinse

și declarate de reclamant și a limitelor indicate de acesta și că pentru

clădiri, terenul construit și cel aferent construcțiilor, reclamantul nu a

prezentat acte de proprietate. Totodată s-a precizat că din evidențele

Oficiului de cadastru a rezultat că amplasamentul terenului pretins este

reconstituit și atribuit în proprietatea persoanelor îndreptățite potrivit

Legii nr. 18/1991 și nr. 1/2000.

Se reține astfel că a fost

restituită în natură clădirea centralei electrice din incinta SC R. SRL

Botoșani și suprafața de teren aferentă de 109,60 mp.

În ceea ce privește clădirile noi,

se reține că regula instituită prin art. 9 din Legea nr. 10/2001 potrivit

căruia imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în

prezent se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de

restituire și libere de orice sarcini, nu poate fi aplicată și, pe cale de

consecință, reclamantul nu poate beneficia de restituirea în natură, în

situația în care imobilul a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat.

Cu privire la construcțiile

demolate, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stipulează

că în situația imobilelor preluate în mod abuziv și

ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea

în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase

nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile

reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Referitor la terenuri, se reține că

prin hotărârea nr. 311 din 21 iulie 2000 a Comisiei județene Botoșani s-a

reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenurilor care

intră sub incidența Legii nr. 18/1991.

Astfel, după anul 1989, în România

s-au adoptat o serie de legi reparatorii pentru înlăturarea efectelor negative

ale aplicării unor acte normative emise în perioada 1945- 1989, prima dintre

acestea fiind Legea nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor agricole.

Cum Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este

o lege generală cu caracter reparator, se reține că legiuitorul a dorit să

excludă din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată,

cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor

forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Este

ceea ce prevede în mod expres art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Întrucât

recurentului-reclamant i s-a

reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra

suprafeței de teren de 50 ha, acesta nu mai poate solicita restituirea în

natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu

prevederile Legii nr. 10/2001.

Se reține totodată că

este corectă soluția instanței de apel potrivit căreia, în raport de

dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot face alte

cereri noi, aceste prevederi fiind aplicabile și în recurs, conform art. 316 C.

proc. civ.

Pentru cele ce preced,

în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 20 din 8 aprilie 2003 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 mai 2006.