ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9355/2005

Asupra recursului de față:

Prin decizia civilă nr. 4118/Civ din 8 decembrie 2004

a Curții de apel Craiova au fost respinse apelurile declarate de Consiliul

local Radomirești prin primar și Statul Român prin Ministerul finanțelor

publice și DGFP a județului Olt împotriva sentinței civile nr. 448 din 21

septembrie 2004 a Tribunalului Olt, sentință potrivit căreia s-a admis

contestația reclamanților P.V., O.L. și G.D., s-a anulat Dispoziția nr. 15 din

14 iulie 2004 a Primarului Radomirești și a stabilit ca valoare măsura

reparatorie de 888.357.000 lei.

S-a reținut că inițial, la 19 februarie

2003 Primăria Radomirești a emis dispoziția prin care s-a propus o măsură

reparatorie, prin echivalent, suma de 888.357.000 lei, pentru ca, ulterior, să

ajungă nejustificat la suma de 124.691.232 lei, în care să se cuprindă

instalațiile și utilajele morii.

S-a avut în vedere că pentru prima

propunere a existat un acord în cadrul negocierilor.

S-a mai ținut cont că imobilul

preluat de stat a fost moară țărănească, menționându-se utilajele aferente,

imobil care nu mai există în integralitate și care în baza Legii nr. 119/1948 a

fost preluat abuziv.

S-a apreciat că imobilul s-a inclus

în cerințele art. 2 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001 coordonatele art. 6

alin. (1) din aceeași lege.

Împotriva susnumitei decizii a

declarat recurs D.G.F.P. Olt din cadrul Ministerului Finanțelor Publice care

arată că au fost acordate măsuri reparatorii pentru utilajele morii care n-au

fost pretinse de petenți prin notificare.

Totodată consideră că nu se pot

acorda măsuri reperatorii pentru utilajele morii deoarece acestea n-au fost

înlocuite, casate sau distruse, așa cum stabilesc dispozițiile art. 6 alin. (2)

Legea nr. 10/2001, situație însemnând că restituirea acestor utilaje este

condiționată de existența lor la data intrării în vigoare a legii.

În acest context, apreciază că s-a

acordat raportului de expertiză o forță probantă definitorie.

Cu alte cuvinte, recurenta apreciază

că era necesar ca bunul respectiv să existe fizic în patrimoniul unității

deținătoare, la data intrării în vigoare a legii și să nu fi fost casat la

aceeași dată.

Deliberând asupra recursului, Înalta

Curte de Casație și Justiție îl va respinge pentru următoarele considerente:

În primul rând, instanța s-a

pronunțat în limita cererii deduse judecății, validând prima dispoziție emisă Primăria

locală, nefiind admisibil ca, printr-o revocare, intimata să emită o a doua

dispoziție, având același obiect.

De aceea, instanța a anulat legal

ultima decizie a primarului.

De altfel, instanța n-a făcut decât

să aplice Legea nr. 10/2001, când a statuat asupra măsurilor reparatorii prin

echivalent, față de faptul preluării abuzive a morii, ca obiect al

naționalizării conform Legii nr. 119/1948. Se înțelege că fiind naționalizată,

moara era în funcțiune, cu utilajele aferente, așa cum rezultă din procesul de

preluare a acestui imobil funcțional, mod în care, corespunzător, a fost

evaluată.

Întrucât nu sunt întrunite

condițiile pct. 6 și 9 din art. 304 C. proc. civ. urmează a respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 4118

din 8 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.