Decizia nr. 9355/2005 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Asupra recursului de față: Prin decizia civilă nr. 4118/Civ din 8 decembrie 2004 a Curții de apel Craiova au fost respinse apelurile declarate de Consiliul local Radomirești prin primar și Statul Român prin Ministerul finanțelor publice și DGFP a județului Olt împotriva sentinței civile nr. 448 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Olt, sentință potrivit căreia s-a admis contestația reclamanților P.V., O.L. și G.D., s-a anulat Dispoziția nr. 15 din 14 iulie 2004 a Primarului Radomirești și a stabilit ca valoare măsura reparatorie de 888.357.000 lei. S-a reținut că inițial, la 19 februarie 2003 Primăria Radomirești a emis dispoziția prin care s-a propus o măsură reparatorie, prin echivalent, suma de 888.357.000 lei, pentru ca, ulterior, să ajungă nejustificat la suma de 124.691.232 lei, în care să se cuprindă instalațiile și utilajele morii.

S-a avut în vedere că pentru prima propunere a existat un acord în cadrul negocierilor. S-a mai ținut cont că imobilul preluat de stat a fost moară țărănească, menționându-se utilajele aferente, imobil care nu mai există în integralitate și care în baza Legii nr. 119/1948 a fost preluat abuziv. S-a apreciat că imobilul s-a inclus în cerințele art. 2 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001 coordonatele art. 6 alin. (1) din aceeași lege. Împotriva susnumitei decizii a declarat recurs D.G.F.P. Olt din cadrul Ministerului Finanțelor Publice care arată că au fost acordate măsuri reparatorii pentru utilajele morii care n-au fost pretinse de petenți prin notificare.

Totodată consideră că nu se pot acorda măsuri reperatorii pentru utilajele morii deoarece acestea n-au fost înlocuite, casate sau distruse, așa cum stabilesc dispozițiile art. 6 alin. (2) Legea nr. 10/2001, situație însemnând că restituirea acestor utilaje este condiționată de existența lor la data intrării în vigoare a legii. În acest context, apreciază că s-a acordat raportului de expertiză o forță probantă definitorie. Cu alte cuvinte, recurenta apreciază că era necesar ca bunul respectiv să existe fizic în patrimoniul unității deținătoare, la data intrării în vigoare a legii și să nu fi fost casat la aceeași dată. Deliberând asupra recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge pentru următoarele considerente: În primul rând, instanța s-a pronunțat în limita cererii deduse judecății, validând prima dispoziție emisă Primăria locală, nefiind admisibil ca, printr-o revocare, intimata să emită o a doua dispoziție, având același obiect.

De aceea, instanța a anulat legal ultima decizie a primarului. De altfel, instanța n-a făcut decât să aplice Legea nr. 10/2001, când a statuat asupra măsurilor reparatorii prin echivalent, față de faptul preluării abuzive a morii, ca obiect al naționalizării conform Legii nr. 119/1948. Se înțelege că fiind naționalizată, moara era în funcțiune, cu utilajele aferente, așa cum rezultă din procesul de preluare a acestui imobil funcțional, mod în care, corespunzător, a fost evaluată. Întrucât nu sunt întrunite condițiile pct. 6 și 9 din art. 304 C. proc. civ. urmează a respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 4118 din 8 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.