ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2804/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 541 din 1

noiembrie 2004, Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată contestația formulată

de reclamanta B.D., împotriva dispozițiilor nr. 739 din 27 mai 2004 și nr. 710

din 18 mai 2004 emise de Primăria Dobrosloveni și a deciziei nr. 217 din 29

aprilie 2004 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Olt.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamantă privește

imobilele gater și presă de ulei, iar din conținutul deciziilor contestate

rezultă că s-au avizat favorabil valorile stabilite prin expertiza depusă la

dosar de reclamantă, de 154.967.000 lei pentru presă și 118.700.000 lei pentru

gater.

Referitor la utilaje și instalații

sunt incidente dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se

acordă măsuri reparatorii și pentru utilajele și instalațiile preluate o dată

cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Obținerea de măsuri reparatorii pentru aceste bunuri este condiționată de

existența lor fizică la data intrării în vigoare a legii. Semnificația

termenelor „înlocuite” sau „distruse” ori să nu fi fost casate este aceea ca

utilajele să fie cele preluate o dată cu imobilul și să existe la unitatea

notificată.

Condiția imperativă impusă de art. 6

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu este însă îndeplinită în cauză.

Prin decizia civilă nr. 1279 din 11

mai 2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de contestatoare, a schimbat

sentința apelată, a admis contestația și a anulat dispozițiile art. 739 din 27

mai 2004 și nr. 710 din 18 mai 2004, emise de Primăria comunei Dobrosloveni,

precum și decizia nr. 217 din 29 aprilie 2004 emisă de Ministerul Finanțelor

Publice, D.G.F.P. Olt sub aspectul cuantumului măsurilor reparatorii în

echivalent, stabilind că valoarea acestora este de 722.556.000 lei în loc de

273.667.000 lei.

Au fost menținute restul

prevederilor din actele contestate.

Instanța de apel a reținut că

instalațiile și utilajele afectate funcționării presei de ulei și gaterului

sunt, conform art. 468 C. civ., imobile prin destinație. Enumerarea cuprinsă de

art. 468 C. civ. fiind exemplificativă, se pot considera imobile prin

destinație și alte obiecte omise de text, dacă îndeplinesc condiția generală a

raportului de destinație cu imobilul, iar prin sintagma „serviciul și

exploatarea fondului” cuprinsă în text se înțelege în mod larg „folosința

imobilului”. În cazul „exploatării industriale”, dispozițiile art. 468 C. civ.

se extind la toate bunurile mobile destinate de proprietar exploatării

industriale a unui imobil, cu condiția ca imobilul principal, în care s-au

așezat bunurile mobile, să aibă un caracter industrial neîndoielnic. Presa de

ulei și gaterul au un asemenea caracter, iar instalațiile preluate o dată cu

clădirile în care au funcționat sunt imobile prin destinație.

Interpretarea art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 trebuie să fie extensivă, în sensul că privește și imobilele

prin destinație, iar clădirile în care au funcționat presa de ulei și gaterul

nu constituie prin ele însele imobilele cerute prin notificare, pentru că fără

instalațiile esențiale care asigură funcționarea lor nu ar fi putut avea

destinația de presă și gater. De aceea, măsurile reparatorii acordate pentru

aceste imobile trebuie să privească și instalațiile din dotare preluate o dată

cu imobilul.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs D.G.F.P. Olt, pentru Ministerul Finanțelor Publice, care, invocând

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că în privința

utilajelor și instalațiilor se aplică prevederile art. 6 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, în raport de care măsurile reparatorii nu se acordă dacă utilajele

și instalațiile preluate o dată cu imobilul au fost înlocuite, casate sau

distruse. Pentru aceste bunuri, beneficiul legii se apreciază în funcție de

data nașterii dreptului la măsuri reparatorii, care este data intrării în

vigoare a legii și este necesar ca bunurile respective să fi existat fizic în

patrimoniul unității deținătoare la data intrării în vigoare a legii.

Susține recurenta, că aprecierea

instanței de apel că utilajele și instalațiile sunt imobile prin destinație nu

este suficientă pentru acordarea de măsuri reparatorii, că prin notificare

utilajele și instalațiile nu au fost solicitate și că valoarea imobilului gater

și presă ulei este de 273.667.000 lei și nu de 722.556.000 lei, stabilită prin

hotărârea atacată.

Intimata a depus întâmpinare, prin

care a cerut să se respingă recursul, susținând că prin dispozițiile emise s-a

recunoscut că a cerut și utilajele.

Analizând recursul, în limita motivelor

de nelegalitate invocate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., se constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente.

Susținerea recurentului că prin

notificare nu au fost cerute utilajele aflate la data preluării în cele două

clădiri, gater și presă, nu este întemeiată, pentru că reclamanta se referă în

notificare la gaterul de tăiat lemne și presa de ulei preluate în anul 1948,

fără să precizeze că cere măsuri reparatorii numai pentru clădiri, iar la

notificare s-a anexat procesul verbal nr. 45 în care sunt înscrise și

utilajele.

Greșit însă, prin hotărârea atacată,

instanța de apel, făcând ample referiri la noțiunea „imobile prin destinație”,

a examinat dreptul apelantei-reclamante la măsuri reparatorii pentru utilaje,

în raport cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Nesocotind prevederile art. 6 alin. (2)

din lege, text invocat în acțiune de reclamantă, pe care instanța de fond și-a

întemeiat soluția respingerii acțiunii, instanța de apel nu a stabilit deplin

situația de fapt la care să poată fi aplicate aceste prevederi, incidente în

cauză.

Utilajele și instalațiile preluate o

dată cu imobilul sunt bunuri imobile prin destinație, însă condițiile în care

se pot acorda măsuri reparatorii pentru aceste imobile sunt stabilite de art. 6

alin. (2) din lege, care prevede „Măsurile reparatorii privesc și utilajele și

instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul,

în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse”.

Deoarece, potrivit textului citat,

măsurile reparatorii nu se aplică atunci când utilajele și instalațiile au fost

înlocuite, casate sau distruse, acordarea reparației pentru utilaje și

instalații este condiționată de existența lor la data intrării în vigoare a

legii.

Tribunalul, care a cercetat în fond

cererea reclamantei în raport cu prevederile art. 6 alin. (2) din lege, a

reținut că nu este îndeplinită condiția existenței bunurilor la data intrării

în vigoare a legii.

În declarația de apel,

apelanta-reclamantă a susținut însă că la instanța de fond nu s-au administrat

probe care să ateste faptul că utilajele au fost casate, distruse sau

înlocuite, iar în expertiza întocmită la data de 31 iulie 2002, aflată dosarul instanței

de fond, există mențiunea că utilajele au fost înstrăinate, fără alte precizări

privind data înstrăinării și condițiile în care s-a produs înstrăinarea lor.

De aceea, instanța de apel trebuia

să dispună administrarea probatoriului necesar pentru stabilirea împrejurărilor

legate de aplicarea prevederilor art. 6 alin. (2) din lege.

Pentru că incidența beneficiului

Legii nr. 10/2001 se apreciază în raport de data intrării în vigoare a legii,

iar la dosar nu au fost depuse înscrisuri privitoare la înlocuirea, casarea sau

distrugerea utilajelor și instalațiilor, era necesară administrarea de probe

pentru a stabili dacă la această dată utilajele și instalațiile existau.

De asemenea, trebuia să se verifice

dacă utilajele și instalațiile au fost înstrăinate, așa cum s-a consemnat în

expertiză și când s-au întocmit actele de înstrăinare.

Administrarea probatoriului necesar

pentru stabilirea acestor împrejurări, în special proba cu înscrisuri, se

impunea și pentru faptul că, inițial, prin dispoziția nr. 378 din 3 august

2002, primarul a propus măsuri reparatorii prin echivalent și pentru utilaje.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârât, va fi

casată decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Cu ocazia rejudecării, se vor avea

în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de D.G.F.P.

Olt pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 1279 din 11 mai

2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 martie

2006.