ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 769/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul N.S.B. a chemat în judecată pe pârâtul N.A. și a solicitat evacuarea acestuia din garajul situat în Ploiești, pentru lipsă de titlu. Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 8732 din 17 noiembrie 2003 a respins acțiunea. Instanța a reținut că din contractul de închiriere pentru locuință rezultă și închirierea garajului pentru aceeași perioadă 2001-2006 (punctul VII din contract). Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 325 din 11 februarie 2004 a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentința apelată și pe fond a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului din garaj.

Instanța a apreciat că modul de redactare a punctului VII din contract nu poate fi interpretat în sensul că părțile au încheiat pentru imobilul garaj un nou contract de închiriere, ci au stabilit doar o situație provizorie privitor numai la cuantumul și modalitatea de plată a chiriei pentru garaj, fără a exista însă un contract de închiriere. Anteriorul contract de închiriere dintre intimatul-pârât și Serviciul Public din cadrul Primăriei Ploiești a încetat în momentul în care întregul imobil a fost retrocedat apelantului-reclamant. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, susținând în esență, că nu a fost corect interpretat contractul dintre părți, care au înțeles să se refere la întregul imobil, deci și la garaj.

Recursul este nefondat. Prin decizia civilă nr. 2397 din 20 septembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul declarat de N.G.S.B., a modificat sentința Tribunalului București în sensul că a obligat Consiliul Local al Municipiului Ploiești, Regia Autonomă de Gospodărie Locativă Ploiești și Administrația Financiară a Municipiului Ploiești să lase reclamantului în proprietate și posesie imobilul situat în Ploiești, compus din patru încăperi și dependințe, în curte un garaj și două camere. În aplicarea prevederilor legale privind protecția chiriașilor ce locuiesc în imobile retrocedate proprietarilor, între părți intervine un contract de închiriere. Aceasta nu poate viza decât spațiul de locuit, obiect al protecției, nu și spații cu altă destinație, cum este garajul, altfel ar fi încălcate prevederile Legii nr. 241/2001.

Punctul VII din contractul de închiriere se referă la garaj, dar numai în ce privește plata chiriei și cuantumul acesteia fără legătură cu termenul închirierii pentru locuință, singura pentru care pârâtul beneficiază de protecția legală. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat. Din procesul-verbal din 20 aprilie 2004 al Biroului Executorului Judecătoresc P.C., depus ca act nou în recurs, rezultă că hotărârea instanței de apel a fost executată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul N.A. împotriva deciziei civile nr. 325 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.