ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5303/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 16 decembrie 2002, reclamanta O.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții G.E.M. și SC A. SA, sucursala Vrancea, obligarea acestora la plata sumei de 215.944.659 lei reprezentând despăgubiri civile (materiale și morale). În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 4 iunie 2001 a fost accidentată de o mașină condusă de pârâtul G.E.M., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani întocmit în dos. nr. 8820/P/2000 dispunându-se trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) și (4) C. pen.

Prin sentința penală nr. 404 din 19 februarie 2002 pronunțată de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 319 din 15 aprilie 2002 a Tribunalului Vrancea, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC A. SA, la plata sumei de 80.000.000 lei reprezentând daune morale și despăgubiri materiale acordate reclamantei. Reclamanta a susținut, prin acțiunea introdusă la data de 16 decembrie 2002, că ulterior pronunțării sentinței penale amintite anterior a suferit alte prejudicii materiale și morale, generate de aceeași faptă ilicită a pârâtului. Prin sentința civilă nr. 3883 din 29 octombrie 2003, Judecătoria Focșani a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC A. SA Vrancea la data de 15 ianuarie 2003. A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 226.976.959 lei, din care 126.976.959 lei despăgubiri materiale și 100.000.000 lei daune morale.

Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 2.272.210 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A. SA Vrancea, că aceasta nu este întemeiată întrucât, deși între reclamantă și SC A. nu există un raport contractual direct, dreptul la acțiune împotriva asiguratului de răspundere civilă izvorăște din lege, citarea în proces a persoanei responsabile civilmente îmbrăcând forma coparticipării procesuale. S-a mai constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. b) din H.G. nr. 1194/2000, acest text de lege având o aplicabilitate restrânsă, limitată la situațiile strict enunțate de lege și în condițiile stabilite de aceasta, el urmând a fi interpretat în concordanță cu principiile generale ale dreptului civil, respectiv principiul reparării integrale a prejudiciului.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că daunele materiale și morale pentru care reclamanta a solicitat despăgubiri sunt produse ca urmare a faptei ilicite a pârâtului și nu au putut fi avute în vedere de aceasta la data pronunțării hotărârii penale, având un caracter incert. Împotriva sentinței civile nr. 3883 din 29 octombrie 2003 a declarat apel pârâta SC A. SA, sucursala Vrancea, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate. Apelanta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că între societate și reclamantă nu există nici un fel de raport juridic care să antreneze răspunderea contractuală sau delictuală, A. nemaiavând vreo răspundere și, în consecință, nici calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, apelanta a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât se întemeiază pe prevederile Decretului nr. 471/1971 care a fost abrogat la 1 februarie 1996, legea aplicabilă în cauză fiind Legea nr. 136/1995. Pârâtul G.E.M. a formulat cerere de aderare la apel conform art. 293 C. proc. civ., susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, în mod greșit fiind obligat la plata despăgubirilor în sumă de 226.976.959 lei către reclamantă, acestea fiind nejustificate. Prin decizia civilă nr. 285/A din 5 martie 2004, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de pârâta SC A. SA, sucursala Vrancea, și a schimbat în parte sentința civilă nr. 3883/29 octombrie 2003 a Judecătoriei Focșani, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, SC A. SA și a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive.

Au fost înlăturate dispozițiile privind solidaritatea și menținute celelalte dispoziții din sentința apelată. A fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de pârâtul G.E.M. ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Cu privire la motivul de apel privind lipsa calității procesuale pasive a SC A. SA s-a apreciat că acesta este întemeiat, societatea de asigurare neavând această calitate față de dispozițiile H.G. nr. 1194/2000 care prevăd că în caz de vătămare corporală se plătesc despăgubiri de către asiguratori de până la 80.000.000 lei, sumă la care SC A. SA, sucursala Vrancea, a fost obligată prin sentința penală nr. 404/2002 a Judecătoriei Focșani.

Prin urmare, societatea nu mai putea fi obligată la plata unor despăgubiri suplimentare întrucât s-ar încălca prevederile actului normativ menționat anterior. Referitor la cererea de aderare la apel formulată de către pârâtul G.E.M., s-a considerat că este neîntemeiată întrucât din probele administrate în cauză a rezultat fără putință de tăgadă apariția unor prejudicii noi care își au izvorul în fapta ilicită a pârâtului, existând un cert raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs reclamanta O.E., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de SC A. SA.

În esență, recurenta a criticat hotărârea sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor legale privind răspunderea civilă delictuală a asigurătorului, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta SC A. SA. S-a susținut că dreptul la acțiune direct împotriva asiguratorului de răspundere civilă izvorăște din lege, citarea în proces a persoanei responsabile civilmente îmbrăcând forma coparticipării procesuale. S-a mai apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. b) din H.G. nr. 1994/2000, limita daunelor prevăzute în textul de lege menționat referindu-se strict la daune materiale asupra bunurilor, în cazul vătămărilor corporale aplicându-se principiul reparării integrale a prejudiciului.

S-a criticat și înlăturarea solidarității între SC A. SA și pârâtul G.E.M., considerându-se că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 41, art. 49 și art. 51 din Legea nr. 136/1995 cu dispozițiile art. 1039 C. civ. rezultă o solidaritate pasivă. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma: Între reclamanta O.E. și pârâta SC A. SA nu există un raport juridic direct, existând însă un raport juridic derivat, dreptul la acțiune al reclamantei împotriva asiguratorului de răspundere civilă izvorând din lege (art. 57 din Legea nr. 136/1995). În speță însă, societatea de asigurări nu are calitate procesuală pasivă având în vedere dispozițiile H.G. nr. 1194/2000 privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.

Potrivit art. 10 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat, asigurătorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, de până la 80.000.000 lei pentru fiecare persoană, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial. Prin sentința penală nr. 404 din 19 februarie 2002 pronunțată de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 319 din 15 aprilie 2002 a Tribunalului Vrancea, pârâta SC A. SA, sucursala Vrancea, a fost obligată la plata sumei de 80.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamantă, sumă pe care societatea de asigurări a și achitat-o acesteia. Prin urmare, societatea de asigurări fiind obligată la plata unor despăgubiri în cuantumul maxim prevăzut de H.G.

nr. 1194/2000, reclamanta nu mai poate solicita acesteia să-i plătească alte sume de bani cu titlu de despăgubiri întrucât ar însemna să se încalce dispozițiile legale menționate anterior. Despăgubirile suplimentare solicitate de reclamantă, depășind limita maximă a despăgubirilor de asigurare prevăzute în hotărârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului (4 iunie 2001), vor fi suportate exclusiv de pârâtul G.E.M. în calitate de persoană vinovată de producerea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În ce privește critica referitoare la înlăturarea solidarității între SC A. SA și pârâtul G.E.M., aceasta nu va mai fi analizată, având în vedere lipsa calității procesuale pasive a societății de asigurări care, implicit înlătură și principiul solidarității.

Pentru considerentele expuse anterior, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta O.E. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de O.E. împotriva deciziei nr. 285/A din 5 martie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.