ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8782/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

La 25 octombrie 2002, reclamantul T.N.

i-a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Voila, Comisia locală Voila

de aplicare a Legii nr. 18/1991 și S.G., solicitând:

- anularea procesului verbal

provizoriu nr. 3/302 de punere în posesie a unui teren de 1564 mp situat în

zona Lazurile, emis de primele două pârâte în favoarea ultimului pârât;

- obligarea primelor două pârâte la

punerea lui în posesie cu suprafața de 2896 mp, înscrisă în C.F. 99 a

localității Sâmbăta de Sus, pe vechiul amplasament și eliberarea titlului de

proprietate.

În motivarea cererii, întemeiată pe

art. 5 și art. 105 alin. (2) C. proc. civ. rap. la art.1-3 din Legea nr. 29/1990

și art. 111 C. proc. civ., reclamantul a susținut că:

- este proprietarul unui teren de

3896 mp, situat în zona Lazurile și înscris în C.F. 99 a localității Sâmbăta de

Sus;

- pârâtele Primăria comunei Voila și

Comisia locală Voila de aplicare a Legii nr. 18/1991 l-au pus pe pârâtul S.G.

în posesia terenului său, iar lui i-au repartizat terenul acestuia din urmă,

situat lângă liziera pădurii.

Pe parcursul procesului, instanța a

schimbat parțial temeiul juridic, din Legea nr. 29/1990 în Legea nr. 18/1991,

cu acordul reclamantului și a introdus în cauză Comisia județeană Brașov de

aplicare a legii fondului funciar, în locul pârâtei Primăria comunei Voila.

Judecătoria Făgăraș, prin sentința

civilă nr. 1152 din 11 septembrie 2003, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Comisiei locale Voila și Comisiei județene Brașov de

aplicare a Legii nr. 18/1991 și a respins acțiunea față de acestea, în referire

la solicitările reclamantului, de punere în posesie și eliberare a titlului de

proprietate.

Totodată, instanța a respins

excepția lipsei calității procesuale active, precum și acțiunea, în referire la

cererea reclamantului, de anulare a procesului verbal de punere în posesie a

pârâtului S.G.

S-a reținut că:

- nici reclamantul și nici tatăl său

nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul

Legii nr. 18/1991;

- dreptul de proprietate al

pârâtului S.G. asupra terenului în litigiu, de 1564 mp a fost reconstituit de

Comisia județeană Brașov de aplicare a legii fondului funciar, prin hotărâre

neatacată de reclamant, care nu mai poate așadar contesta procesul verbal de

punere în posesie.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia nr. 175 din 15 decembrie 2003, a respins, ca nefondat

apelul declarat de reclamant, cu motivarea că:

- deoarece nu a criticat soluția sub

aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale active, apelantul nu

mai poate solicita punerea sa în posesia terenului atribuit pârâtului S.G. și,

implicit, anularea procesului verbal în discuție;

- pe de altă parte, contrar art. 249

alin. (1) C. proc. civ., apelantul invocă argumente de natură a schimba cauza

acțiunii în apel.

Reclamantul a declarat recurs, iar

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a scos cauza de pe rol și a

trimis-o spre soluționare Curții de Apel Brașov, conform art. II și art. III

din Legea nr. 195/2004.

La rândul său, Curtea de Apel Brașov,

secția civilă, prin încheierea din 23 februarie 2005, în temeiul art. II alin.

(1) și (2) din Legea nr. 195/2004, a respins excepția lipsei competenței

materiale, ridicată de apărătorul recurentului și a dispus amânarea judecății

la 23 martie 2005, pentru ca intimatul pârât S.G. să ia cunoștință de

conținutul actelor depuse la dosar de partea adversă.

Împotriva încheierii menționate a

declarat recurs reclamantul susținând că în speță nu erau operante dispozițiile

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004 deoarece, principial, apelul și

recursul nu pot fi judecate de aceeași instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă, reține că acest recurs este inadmisibil deoarece:

- potrivit art. 299 alin. (2) rap. la

art. 282 alin. (2) C. proc. civ., încheierile premergătoare nu pot fi atacate

separat cu recurs decât în cazurile expres prevăzute de lege;

- încheierea criticată nu face parte

din categoria încheierilor premergătoare menționate și, oricum, fiind

pronunțată de o instanță de recurs, nici nu ar mai putea fi supusă acestei căi

de atac.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de reclamantul T.N. împotriva încheierii din 23 martie 2005 a Curții

de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2005.